Principalul rezultat al summitului NATO de la Vilnius e faptul că Ucraina nu a primit încă o invitație oficială de a adera la alianță. Volodimir Zelenski i-a criticat deja pe aliați pentru “slăbiciune” (chiar dacă, la final a mai îndulcit tonul), dar membrii NATO continuă să rămână pe poziții. De ce se tem aceștia? De ce nu pot admite Ucraina în NATO chiar acum – sau cel puțin să explice mai precis când se va întâmpla acest lucru? Site-ul rusesc, de opoziție, “Meduza” a discutat despre acest subiect cu Kimberly Marten, un politolog specializat, printre altele, în istoria relațiilor dintre Rusia și NATO. Marten este profesor la Barnard College din New York și la Institutul Harriman pentru Studii Ruse, Est-Europene și Eurasiatice al Universității Columbia. Redăm, în traducerea lui Vasile Ernu, o parte consistentă. Titlul și intertitlurile aparțin redacției ”România Curată”.
”Nu știm ce se va întâmpla după următoarele alegeri din Ucraina”
Meduza: Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că Ucraina va “simplifica procedura de aderare”, dar până în prezent membrii alianței nu sunt pregătiți să o invite. În același timp, Volodimir Zelenski se așteaptă să primească termeni concreți pentru aderarea țării la NATO. Cât de întemeiate sunt aceste speranțe?
Kimberly Marten: Cred că nu este surprinzător faptul că tot auzim astfel de dorințe din partea conducerii ucrainene. În mod evident, ei ar dori să fie în NATO cât mai curând posibil. Dar cred că, de fapt, ar fi dificil de făcut o invitație chiar acum.
Nu putem prezice care va fi politica internă și situația economică din Ucraina atunci când războiul se va încheia. Ceea ce știm în acest moment este că Ucraina este incredibil de curajoasă și a făcut multe – și a făcut multe pentru a arăta că este un partener bun pentru țările occidentale.
Zelenski a deschis calea, dar nu știm ce se va întâmpla după viitoarele alegeri din Ucraina – dacă un nou președinte îi va lua locul lui Zelenski. Nu știm ce se va întâmpla dacă Ucraina va sfârși prin a suferi pierderi teritoriale semnificative ca urmare a acestui război și ce va însemna acest lucru în ceea ce privește creșterea mișcărilor politice care ar putea fi mult mai radicale în opiniile lor [decât actuala conducere a țării – n.r.].
Întrebarea acum nu este atât de mult cum va reacționa Rusia la oferta de aderare a Ucrainei, ci mai degrabă faptul că NATO nu este sigură cum va arăta o viitoare Ucraina – și are nevoie de mai multe informații. Odată ce lași pe cineva să intre în alianță, nu îl mai poți exclude. Alianța Nord-Atlantică este conștientă de dificultățile cu care s-a confruntat din această cauză – aceasta include Turcia și, într-o oarecare măsură, Ungaria și Polonia.
Meduza: Se pare că unele țări se tem de reacția Rusiei dacă Ucraina primește o invitație oficială.
Kimberly Marten: Nu cred că reacția ipotetică a lui Putin ar trebui să fie un obstacol în calea aderării Ucrainei la NATO. În primul rând, Putin a spus clar în februarie 2022 că el consideră deja Ucraina un membru de facto al NATO. Deși nu au existat transferuri semnificative de arme occidentale către Ucraina la acea vreme. De atunci, am asistat la consolidarea relației dintre Ucraina și o gamă largă de țări occidentale, inclusiv membri NATO. Și nu cred că există o diferență semnificativă pentru Putin între faptul că Ucraina este un membru de facto al NATO și invitarea formală a acesteia în NATO.
În al doilea rând, Putin nu poate face mai mult decât a făcut deja pentru a intensifica războiul împotriva Ucrainei. El a decis că nu este în interesul său să escaladeze conflictul până la o escaladare mai mare – de exemplu, prin utilizarea de arme chimice sau nucleare – așa cum amenință în mod regulat să facă. Nu cred că aderarea Ucrainei la NATO va schimba acest lucru.
În plus, Putin a avut o problemă internă serioasă sub forma rebeliunii lui Prigojin de luna trecută. Iar Putin continuă să pară foarte slab. Reacția la rebeliune este încă incertă: nu știm cu siguranță dacă Putin s-a întâlnit sau nu cu Prigojin, dacă a existat o înțelegere între ei sau unde se află Prigojin. Dar este adevărat că liderii occidentali au percepția că Putin s-ar putea înfuria, așa că a-i da un motiv de supărare este o idee proastă. Mai ales în timp ce centrala nucleară din Zaporojie este încă ocupată de trupele rusești.
Prigojin avea de gând să-i ia prizonieri pe Șoigu și Gherasimov. Generalul Surovikin știa despre pregătirea rebeliunii. Asta scriu principalele instituții media din lume despre tentativa de lovitură de stat din Rusia – citând rapoarte ale serviciilor secrete occidentale.
”E greu de prezis poziția SUA începând cu 2025”
Meduza: Ce garanții poate oferi NATO Ucrainei în acest moment?
Kimberly Marten: Există o diferență importantă între ceea ce poate oferi NATO ca alianță și acordurile pe care statele membre individuale le pot face cu Ucraina. Cred că suntem acum într-un punct în care NATO nu este dispusă să facă niciun anunț oficial cu privire la viitoarea apartenență a Ucrainei și merită să continuăm să urmărim acordurile bilaterale. Vorbim cel puțin despre o garanție că livrările de arme către Ucraina vor continua și că soldații ucraineni vor fi instruiți pentru a le folosi.
Este logic să formalizăm aceste acorduri bilaterale înainte de alegerile prezidențiale din SUA [în 2024 n.r.]. Ar fi corect să discutăm această relație cu liderii Partidului Republican din Camera Reprezentanților și Senatul SUA. Mulți cred că fostul președinte Trump are șanse foarte mari să devină candidatul republican, iar dacă acest lucru se va întâmpla, este dificil de prezis care va fi poziția SUA (ca cea mai puternică țară membră NATO) în ceea ce privește Ucraina începând cu 2025.
Meduza: Așadar, este posibil ca președintele ceh Petr Pavel să aibă dreptate atunci când afirmă că fereastra de oportunitate a Ucrainei de a obține câștiguri pe front “se va închide mai mult sau mai puțin până la sfârșitul acestui an”, din cauza viitoarelor alegeri din SUA și din alte țări?
Kimberly Marten: Voi spune doar despre SUA. Cred că curentul majoritar al Partidului Republican din Statele Unite încă mai are dorința de a ajuta Ucraina. Nu am văzut nicio încercare serioasă de a opri această asistență. Iar pentru democrați devine din ce în ce mai important, în ciclul electoral, să demonstreze că banii de la buget nu sunt cheltuiți în zadar. Până acum, Ucraina a demonstrat că a fost foarte atentă cu fondurile americane și a folosit armele furnizate în termenii conveniți.
Mai există o altă problemă – legată de momentul ales. Și anume, nu putem prezice ce se va întâmpla cu regimul rus în următoarele luni. Cred că elitele politice rusești au îndoieli serioase cu privire la autoritatea lui Putin, iar această slăbiciune ar putea fi exploatată de cineva. Nu aș prezice o nouă lovitură de stat militară în Rusia, dar cred că, dacă există instabilitate în Rusia, este îndoielnic că țara va putea continua războiul.
[În același timp], ca să citez un articol [al experților în autoritarism] Andrea Kendall-Taylor și Erica Frantz [despre pericolele cu care se poate confrunta Rusia pe drumul către un viitor democratic]: dacă cineva rămâne un lider autoritar pentru o perioadă foarte lungă de timp și începe un război, atunci chiar dacă un nou lider îl înlocuiește, războiul tinde să continue.
Este puțin probabil ca noul lider autoritar să schimbe principiile de bază ale sistemului pe care Putin l-a construit. Dar întrebarea este, de asemenea, ce se întâmplă cu moralul oamenilor care au fost mobilizați în moduri adesea violente. Sau cum se simt soldații ruși de pe front. Mai ales acum că Prigojin a pus la îndoială în mod deschis motivele războiului pe care Putin l-a declarat public.
Dacă Rusia ar rămâne o țară autoritară și monolitică, cu totul sub controlul lui Putin, ar fi foarte dificil pentru Ucraina să obțină tot ceea ce își dorește. Pur și simplu pentru că Rusia este mai puternică din punct de vedere economic, iar Putin este hotărât să obțină victoria ca principal rezultat al guvernării sale. Dar vedem că nu există un monolit, apar fisuri în regim, iar acest lucru ar putea schimba în cele din urmă situația în favoarea Ucrainei.
”Zelenski nu va fi președinte pentru totdeauna”
Meduza: Dacă Putin este slăbit și nu este pregătit să reacționeze la deciziile summitului NATO, de ce nu invită Ucraina în alianță chiar acum? Este doar o chestiune de incertitudine? La urma urmei, am văzut că Finlanda a aderat la NATO în cadrul unei proceduri simplificate, fără a adopta un Plan de acțiune pentru aderare (MAP), iar Suedia intenționează, de asemenea, să adere la NATO fără un MAP.
Kimberly Marten: Dacă Ucraina ar deveni imediat o țară membră, NATO ar fi obligată să o apere. Iar acest lucru ar însemna o confruntare armată directă cu Rusia. Acesta este motivul pentru care nu am văzut nicio cerere din partea conducerii Ucrainei de a deveni imediat o țară membră. Aceasta are nevoie doar de o promisiune oficială că va adera la alianță în viitor și că acest lucru se va întâmpla într-un anumit interval de timp.
Cazul Finlandei și al Suediei arată cu adevărat că NATO a decis să renunțe la procedura greoaie prin care o țară trebuie să accepte MAP pentru a deveni membră a alianței. Ucraina nu va avea nevoie de ea. Adevărul este că MAP nu mai este o garanție a stabilității economice, a corupției scăzute și a democrației liberale în țările membre. S-au depus multe eforturi pentru a realiza acest lucru în fostele state membre ale Pactului de la Varșovia și, totuși, în cazul Ungariei și al Poloniei, observăm o oarecare abandonare a acestor principii care sunt importante pentru NATO. Este probabil că alianța a decis acum că există alte modalități de monitorizare a modului în care se comportă potențialii membri în politica internă.
Un obstacol serios în calea aderării Ucrainei la NATO ar putea fi sosirea în locul lui Zelenski a unui președinte care să fie asemănător cu foștii lideri ucraineni. El ar putea avea o viziune opusă asupra relațiilor cu Occidentul și cu Rusia. Dar acest lucru este greu de imaginat acum. [Cu toate acestea] este mai probabil [decât sosirea unui președinte pro-rus] ca Zelenski să fie înlocuit în viitor de un lider de extremă dreapta care ar difuza idei revanșarde – mai ales dacă Ucraina nu-și atinge obiectivele de revenire la granițele din 1991. Și ne amintim că o țară membră NATO nu poate fi expulzată din alianță.
Unul dintre motivele pentru care Germania și SUA nu se grăbesc să garanteze viitoarea apartenență a Ucrainei la alianță este tocmai faptul că Zelenski nu va fi președinte pentru totdeauna. Este important pentru ei să se asigure că Ucraina rămâne în viitor un partener de încredere care nu va împinge NATO într-un conflict direct cu Rusia.
De asemenea, este important să ne amintim că, dacă NATO leagă în mod oficial apartenența Ucrainei de sfârșitul războiului, i-ar putea da lui Putin o carte albă pentru a nu pune capăt războiului niciodată. Ceea ce ridică o altă întrebare: când se consideră că un război s-a încheiat? Când s-a ajuns la o încetare a focului? Și de unde știm cât de stabil va fi acest armistițiu? Cred că mulți oameni sunt îngrijorați de faptul că Ucraina riscă să nu reușească să își atingă obiectivele maxime, iar Germania și SUA vor să vadă ce se va întâmpla în continuare.
În același timp, nu cred că cineva ar spune în mod explicit că ar pune veto la aderarea Ucrainei la alianță în viitor. Cred că toată lumea este de acord că problema este deschisă pentru discuții. Deciziile în NATO se iau prin consens, nu prin vot majoritar. Așadar, dacă cineva decide că vrea să blocheze posibilitatea ca Ucraina să adere în viitor, va fi nevoie de diplomație.
”Erdogan ar putea decide că e interesul Turciei să se distanțeze de Putin”
Meduza: Au existat cazuri în care o țară, în timpul unui conflict militar, a dorit să devină membră NATO?
Kimberly Marten: Nu. A existat un precedent când țări NATO au fost implicate într-un conflict bilateral. În 1974, Turcia a invadat Ciprul de Nord și s-a aflat într-o confruntare armată cu Grecia. Adică, două țări NATO se luptau, dar alianța nu a putut face nimic în această privință.
De asemenea, putem aminti cazurile fostelor state din Pactul de la Varșovia: li s-a cerut să garanteze că pe teritoriul acestor țări vor fi rezolvate conflictele etnice și că țările nu vor duce o politică de discriminare împotriva persoanelor de origini diferite.
Meduza: Apropo de Turcia. Ankara a declarat că va sprijini aderarea Suediei la NATO doar dacă vor începe în același timp negocierile privind aderarea Turciei la UE și ridicarea sancțiunilor. Cu toate acestea, nici 24 de ore mai târziu, Recep Tayyip Erdogan a anunțat că va susține candidatura Suediei. De ce s-ar fi răzgândit?
Kimberly Marten: Aceasta este o chestiune care ține de speculații. Cred că administrația Biden a declarat în mod explicit că va face tot posibilul pentru a accelera acordul de vânzare a avioanelor de luptă F-16 către Turcia, despre care se discută de mult timp, și va începe imediat discuțiile cu Congresul pe această temă. Poziția lui Biden nu s-a schimbat în mod fundamental, dar a precizat că SUA va acționa rapid în această chestiune.
Poate că era important ca Turcia să declare pur și simplu că dorește în continuare să devină membră a UE. Pentru că obiectivele lui Erdogan erau încă neclare: a vorbit despre o politică de pan-turcism, dar acum retorica s-a schimbat. După ultimele alegeri din Turcia, Erdogan nu mai are prea multe motive de politică internă pentru a continua să se comporte neconstructiv [față de NATO]. În plus, Putin și-a arătat slăbiciunea, iar Erdogan ar fi putut decide că este în interesul politicii și economiei turcești să se distanțeze de Putin și să își declare afilierea la Europa.
Meduza: Care ar putea fi reacția Rusiei la rezultatul summitului în diferite scenarii?
Kimberly Marten: Nu este clar ce alte acțiuni ar putea întreprinde Putin pentru a-și promova interesele. El are deja experiența bombardării civililor ucraineni. Nu cred că se va schimba nimic în acest sens. El a distrus deja barajul hidroelectric Kakhovka – poate cea mai oribilă acțiune a sa din timpul războiului. O acțiune și mai riscantă pe care ar putea să o facă ar fi să arunce în aer centrala nucleară Zaporojie. Dar cred că, dacă va decide să facă acest lucru, decizia sa nu va fi legată de niciun rezultat al summitului NATO.
Răspunsul la summit va fi o mulțime de retorică, o mulțime de cuvinte și o mulțime de zgomot mediatic. Dar Rusia va continua să facă ceea ce face. Nu prea are ce să facă pe linia frontului pentru a evita să se expună la riscul uriaș de a escalada conflictul până la un conflict global.
***
Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
