Eram acum câțiva ani la B. în interes de serviciu, zice, și stăteam la un semafor, pe un bulevard, în dreptul unei străduțe laterale. De pe străduță vine o mașină – cred că a zis că era Ford, dar nu sunt sigură – și văd că șoferul se bagă în mine. Încerca să mi se bage în față ca să iasă de pe străduță. L-aș fi lăsat, dar oricum nu se pusese coloana în mișcare. El tot înainta. Nu avea viteză, mașina mergea așa mai mult din inerție, dar el nu a pus frână deloc. Și evident a intrat în mine. Mi-a julit mașina.
Și mă dau jos și mi-l iau pe ăsta la refec (amica e mai guralivă așa…). Ce faci, domnule, nu te uiți, nu ai frână, ce naiba, nu vezi pe unde mergi?! Și tot așa. Ce i-am făcuuut..! Ăsta nu zicea nimic. Se dăduse jos din mașină și se uita așa spășit. Tăcea mâlc.
Eu, îi dădeam înainte, hai, acuma dacă tot n-ai pus frână măcar știi și dumneata pe cineva aici în B. la poliție sau la asigurări? Ai niște relații să facem actele mai repede, că eu mă grăbesc. N-am timp să stau după dumneata… El nimic. Tot încerca să zică ceva, dar părea încurcat, nu reușea deloc să se facă înțeles. Bâiguia ceva.
Haide omule, mergem la poliție, la asigurări, hai să facem ceva, zic eu. Să nu cumva să dispari că ți-am luat numărul, te reclam… Până la urmă mergem și când ajungem la constatări accidente ușoare îl văd pe ăsta că intră și toți ăia iau poziție de drepți: să trăiți domnule prefect!
Aaaa, dumneata ești prefectul în orașul ăsta și nu pui frânăăăă! Ce am mai râs după aia de el. Păi bine, domnule, ești prefect și nu ai și dumneata o mașină mai ca lumea. Am eu mașină mai bună. Și măcar ia domnule un șofer, ce naiba?!
Prefectul județului B. n-a zis nimic. A tăcut și a semnat. Acum cică e rectorul unei universități ;) Mi s-a părut o istorioară haioasă, am zis să v-o spun și vouă. Deh, accidente se întâmplă, oricui. Dar când nimerești un „partener de trafic” precum amica asta a mea… e mai bine să nu fii prefect :)
