Un auto-propus candidat la președinție, Daniel Funeriu, pretinde că Alina Mungiu-Pippidi ar indica numele său ca fiind unul din candidații apropiați de serviciile secrete din cauza unui proces pe care aceasta l-ar fi pierdut cu Ministerul Educației. Candidatul Funeriu o acuză pe Alina Mungiu-Pippidi de calomnie, minciună și conspiraționism și chiar o amenință cu procesul pe președinta Societății Academice din România (SAR), într-o postare pe pagina lui de Facebook, reluată pe larg de presă.
Din partea unui cercetător te-ai aștepta la mai multă acuratețe, mai ales când se avântă în acuzații și vorbește de procese. La data la care domnul Funeriu a devenit ministru, Alina Mungiu-Pippidi câștigase deja catedra de studii ale democrației la ”Hertie School” din Berlin. Alina Mungiu-Pippidi a devenit profesor titular în Berlin, Germania, în anul 2007. Daniel Funeriu a fost ministru al Educației în Guvernul Emil Boc II, din 2009 până în februarie 2012. Nu există procese în nume personal ale Alinei Mungiu-Pippidi cu nicio instituție a statului român.
Procesele SAR pentru transparență le puteți vedea aici. Într-adevăr, a existat un proces cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) în mandatul domnului Funeriu, deschis în 2011 de către coaliția România Curată. Doar că procesul nu a fost pierdut, ci câștigat, Justiția obligând Ministerul să răspundă la întrebările adresate de societatea civilă legate de modul de organizare a concursului prin care ofițerul SRI Mireille Rădoi a devenit directorul Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) din București, în decembrie 2010. La acea dată, concursul a generat un scandal public, câteva sute de specialiști din domeniul biblioteconomiei și intelectuali public acuzând că Ordinul semnat de domnul ministru Funeriu a impus condiții și reguli cu dedicație, care i-au deschis calea doamnei cu studii la Academia Națională de Informații (una din celebrele fabrici de doctorate plagiate) în detrimentul candidaților cu studii de specialitate în domeniu.
În ciuda acestui antecedent legat de concursul care a impus la conducerea BCU un ofițer SRI*, Alina Mungiu-Pippidi nu l-a acuzat, în textul incriminat, pe domnul Funeriu de legături cu SRI, cum ține acesta să dezmintă în postarea de pe Facebook (!?).
Dar mărturiile legate de sprijinul pe care l-ar fi primit de la generalul și șeful SPP Lucian Pahonțu sunt mai vechi și vin de la un fost lider PDL și PMP, fost coleg de partid cu domnul Funeriu (vedeți aici o preluare după o postare pe Facebook), între timp ajuns mini-vedetă mediatică pe la posturi controlate de alte grupări din servicii. Ținând cont că și după ce a părăsit scaunul de ministru, domnul Funeriu a rămas o persoană cu dese luări de poziție în spațiul public și care nu și-a ascuns vreodată ambițiile politice, e de mirare că i-a luat atâta timp să dezmintă asocierea lui cu Lucian Pahonțu (și nu o face clar nici acum, când, după două decenii de conducere a SPP, generalul a fost trecut în rezervă și pensionat, iar zilele sale de șef al instituției, în calitate de civil, sunt incerte). L-a cunoscut domnul Funeriu pe generalul Pahonțu, deși ca ministru al Educației nu ar fi avut de ce? A intervenit acesta vreodată să îi sprijine cariera politică?
Notă: * Faptul că Mirelle Rădoi a fost ofițer SRI (între 1995 și 2004) rezultă chiar din CV-ul pe care aceasta l-a făcut public pe site-ul BCU.
Textul Alinei Mungiu-Pippidi, de pe România Curată, care a generat reacția lui Daniel Funeriu:
Alina Mungiu-Pippidi: Ce ne prezic populismul și securismul românesc pentru 2025
***
Nou pe România Curată:
Funeriu se apropie foarte bine de prototipul puțoiului în viața publică și politică de la noi. Gata să-și apere șeful (pixelul albastru), venit de nu se știe unde, mereu agresiv cu cine nu-i de acord cu el, exhibându-și imediat diplomele, realizările (între care, la loc de frunte stă Legea Educației din 2011), relațiile, europeismul, frumusețea, luciditatea, onestitatea, încât nici nu mai trebuie menționat mesianismul. E sugerat implicit.
Omul are soluții la orice, mai ales în sfera educației. După placidul Iohannis, cu România lui educată până la genunchiul broaștei, cred că dac-ar ajunge Funeriu președinte, am avea imediat lagăre de concentrare a proștilor pentru a-i aduce la IQ 140 cel puțin, pe toți.
În fond, e fiul unui profesor care a predat prin Africa de Nord înainte de 1989, deci a semnat, a ajuns într-un partid condus de un informator (și în care, în mod interesant și-au găsit locul mulți informatori din eșalonul 2), într-un județ care l-a dat pe Coldea și cele mai mari procentaje PD-ului și PDL-ului. De fapt, PD și PDL ar trebui să se numească acum Operațiunea PD(L). Chiar și Funeriu (Daniel) e după toate probabilitățile actor în operațiunea de diversiune “X-președinte”, prin care sunt testați diverși băieți (Paleologu, Cioloș și TRU, propuși de ditamai decanul Preda!), ca un joc la două capete: dacă ține, băieții se înșurubează la loc, dacă stârnesc greața poporului, îi aduc ofrande lui Ciolacu sau altuia de teapa lui. Pentru pensie specială, când dormi în bocanci de te lucrează rușii ca pe serviciile din Zimbabwe sau Malawi, nu se merită? Ba da! Prinzi curaj și s-o dai în judecată și pe prof. Alina Mungiu-Pippidi!!!
Toți acești băieți auto-prezidențiabili, ca Funebriu, rescriu Arta războiului: întâi pleci la război, apoi încerci să-ți faci armată. Aparent, pentru că ei sunt fie naivi (nu prea rimează cu diplomele!), fie instrumente (cam rimează cu realitatea securistoidă românească).