Barajul de la Mihăileni nu contribuie la siguranța energetică. Barajul de la Mihăileni n-a protejat 17.000 de oameni de inundații. Barajul de la Mihăileni nu va produce energie verde și ieftină. Apa care ar fi stocată de barajul de Mihăileni nu este destinată rezolvării problemei alimentării cu apă a populației.
Patru manipulări vehiculate de politicieni – miniștri, foști miniștri, președintele Consiliului Județean Hunedoara și reprezentanții Apelor Române – au fost desființate de analiza unui specialist în ingineria apei, dr. inginer Cornel Ilinca, de la Facultatea de Hidroinginerie și Managementul Resurselor de Apă din București (din cadrul UTCB), în cadrul unei dezbateri publice organizate de Comunitatea Declic.
“Barajul Mihăileni este, în esență, un „proiect fosilă”, o relicvă a ingineriei hidrotehnice de tip stalinist, concepută în 1987 și executată cu intermitențe până în prezent. Configurația sa tehnică ignoră standardele moderne privind conectivitatea râurilor, hidromorfologia și protecția biodiversității. Discursul public care îl prezintă drept un proiect de „dezvoltare durabilă” nu este susținut de studii tehnico-economice actualizate, accesibile specialiștilor sau publicului”, a comentat dr. ing. Cornel Ilinca, lector universitar, cu experiență de trei decenii în proiectarea și execuția lucrărilor hidrotehnice, inclusiv baraje de joasă cădere și amenajări hidroenergetice.
Cu ajutorul expertize independente a lui Cornel Ilinca, Declic a demontat miturile preferate ale politicienilor care invocă riscuri și beneficii ale barajului comunist fără niciun fel de dovezi.
Mit #1: Barajul contribuie la securitatea energetică – FALS
Realitatea: Puterea instalată a microhidrocentralei este de 1,2 MW, de aproximativ două ori mai mică decât media microhidrocentralelor realizate în ultimul deceniu și mult sub media celor aproximativ 250 de microhidrocentrale construite după 2011. Energia medie anuală estimată este de sub 2.500 MWh, adică aproximativ 0,2‰ din energia hidroelectrică produsă în România în 2025.
Această microhidrocentrală se încadrează, din punct de vedere al puterii instalate, în categoria proiectelor care au generat proceduri de infringement împotriva statului român.
Mai mult, energia produsă nu poate fi considerată „curată”: regimul de funcționare implică fenomenul de hidropeaking, adică eliberări intermitente de debite mari care destabilizează malurile și degradează ecosistemul riparian în aval, în lipsa unui bazin redresor. Energia produsă la Mihăileni vine cu un cost ecologic disproporționat față de beneficiile energetice modeste.
Mit #2: Barajul protejează 17.000 de oameni de inundații – EXAGERARE, fără dovezi
Realitatea: Afirmația că barajul ar „salva 17.000 de vieți” este o hiperbolă administrativă, neconfirmată de studii de inundabilitate bazate pe debitele reale înregistrate în ultimii ani. Populația totală a localităților Brad, Crișcior și Vața de Jos este de sub 20.000 de persoane. A pretinde că peste 85% dintre aceștia ar fi fost în pericol vital în urma viiturilor din 2004 și 2025, în absența barajului, nu are acoperire în datele hidrologice disponibile.
Datele oficiale privind Zonele cu Risc Potențial Semnificativ la Inundații (APSFR) indică o expunere de aproximativ 2.200 de persoane și 800 de locuințe care sunt concentrate majoritar în municipiul Brad și localitatea Crișcior. Acestea nu documentează posibilitatea de pagube structurale majore sau un risc vital real.
Hărțile APSFR sunt instrumente de semnalare generală a riscului, nu baza pentru decizii de investiții de această amploare. O discrepanță majoră în datele oficiale ilustrează limitele acestor modele: pentru municipiul Brad, zona Primăriei se estimează inundații cu un nivel al apei de 90 cm, la fiecare 10 ani. Această cifră indică o eroare sistemică de modelare hidraulică, provenită cel mai probabil dintr-un model digital al terenului cu rezoluție scăzută.
Eficiența barajului în atenuarea viiturilor este și ea limitată structural: afluenții situați între baraj și municipiul Brad pot produce inundații majore în aval, indiferent de nivelul de control exercitat pe cursul principal al Crișului Alb. Riscul nu dispare, se modifică doar frecvența depășirii unui anumit prag de debit.
Soluții precum crearea de poldere, restaurarea zonelor umede și reconectarea luncii inundabile în sectoare agricole și nepopulate ar fi asigurat o protecție mai flexibilă, mai ieftină și conformă cu directivele europene de mediu, fără a bara definitiv cursul de apă.
Mit #3: Este energie verde și ieftină – Afirmație ÎNȘELĂTOARE
Eticheta „energie verde” este înșelătoare. La o investiție de peste 173 de milioane de lei pentru o producție de sub 2.500 MWh anual, componenta energetică nu se susține economic. La o defalcare a costurilor investiției pe folosințele de apă, amortizarea echipamentelor și infrastructurii ar face din fiecare megawatt-oră produs această microhidrocentrală să fie unul dintre cei mai scumpi din sistem.
Impactul ecologic transformă această energie mai degrabă în „energie gri” — culoarea betonului care fragmentează ireversibil Crișul Alb. Un singur argument, printre multe altele care demonstrează că nu vorbim despre energie verde, este absența unui pasaj pentru ihtiofaună și limitarea debitului ecologic exclusiv la nivelul acestuia.
Mit #4: Apa stocată rezolvă necesarul populației – Afirmați NECONFORMĂ cu realitatea
Proiectul a fost fundamentat pe prognozele demografice ale anilor ’80, care anticipau o explozie a populației în Brad și comunele limitrofe, dublată de o dezvoltare industrială masivă. Aceste premise nu mai corespund realității. Forajele de adâncime și reabilitarea rețelelor de distribuție pot asigura necesarul actual de apă la costuri de investiție și exploatare semnificativ mai mici decât un baraj pentru acumulare de apă. Se impunea efectuarea unor studii riguroase privind hidrogeologia și indicatorii de calitate ai acviferelor vizate. Mai mult, integrarea unor soluții bazate pe natură, precum reconstrucția zonelor umede, ar fi facilitat reîncărcarea naturală a pânzei freatice, asigurând un proces de filtrare biologică și menținerea integrității ciclului hidrologic local.
În realitate, concluzionează Declic după analiza făcută de expertul Cornel Ilinca, în spatele proiectului este asigurarea apei pentru un alt proiect minier controversat (lucru recunoscut, de altfel, de președintele CJ Hunedoara, Laurențiu Nistor.
„Ne-am săturat de ilegalități și corupție care distrug natura pentru profitul unora. Nu vrem subvenționarea din bani publici pentru rezervorul de apă al proiectului minier privat de la Rovina. Mihăileni e pentru minerit și afaceri de construit baraje, nu pentru oameni,” a concluzionat Roxana Pencea Brădățan, coordonatoare campanii Declic.
Înregistrarea dezbaterii ”Barajul de la Mihăileni: mit, beton și bani publici”.
Dacă vrei să nu ratezi informațiile, analizele și știrile de mediu pe care celelalte instituții media nu le adresează, abonează-te, acum, gratuit, la newsletter-ul Verde Curat, realizat de Mihai Goțiu și România Curată:
Decizie istorică, pe ordinea de zi a Curții Constituționale:
CCR dezbate principiul supremației decretelor lui Ceaușescu față de dreptul Uniunii Europene
EXCLUSIV România Curată și Verde Curat:
EXCLUSIV: Drumul putred al hoților de lemne. Uite ce au făcut cu milionul de euro de la Romsilva
