Cu 17 voturi ”pentru” și 4 ”împotrivă”, PUZ-ul proiectului susținut de Emil Boc, de construire a unui uriaș mall pe fosta platformă industrială Carbochim, a fost aprobat, la sfârșitul săptămânii trecute, în Consiliul Local Cluj-Napoca. În promovările publicitare (marcate sau nemarcate, ca fiind publicitate), în presa locală și centrală, proiectul e prezentat ca fiind unul verde, modern, de ”dezvoltare”. Afirmații departe de realitate.
În articol, mai jos, puteți vedea imagini despre ce ar însemna cu adevărat un proiect verde, realizat în orașul la care clujenii (și nu doar clujenii) se raportează des și pe care îl percep (pe bună dreptate) ca având standarde model de locuire și calitate a vieții – Viena. Cât de mare e șansa ratată, dar și de ce proiectul este o crimă de mediu.
Derogare pentru o crimă de mediu și alte manipulări
Principala problemă, despre care am mai scris aici, e reducerea cu aproximativ 10% (de la 30% la 20%) a spațiului verde pe sol natural. Prin derogare de la Planul Urbanistic General (PUG), Planul Urbanistic Zonal (PUZ), mega-mall-ul Iulius Carbochim promite că va acoperi uriașa parcare subterană cu un strat de gazon/iarbă, în schimbul a 10% de spațiu verde pe sol natural. Un lucru benefic în sine, dar care nu are capacitatea de a suplini pe deplin efectele spațiului verde pe sol natural.
Derogarea vine în contextul în care nu doar Clujul și România, ci întreg globul a traversat cea mai caniculară vară din istoria de măsurare a temperaturilor, cu consecințe amplificate tragic în marile orașe, din cauza efectului de insulă de căldură urbană. Potrivit unui studiu de referință, publicat la începutul anului trecut în revista de știință The Lancet, Cluj-Napoca se afla pe prima poziție, între cele 93 de orașe europene analizate, la capitolul mortalitate prematură cauzată de procentul scăzut de copaci și spații verzi, cu 32 de cazuri la 100.000 de locuitori (aproximativ 100 de decese premature, anual, raportat la populația orașului).
Coincidență, cu doar două zile înainte de votul din Consiliul Local, o furtună a provocat inundații majore pe străzile din Cluj-Napoca. Procentele scăzute de sol natural (capabil să absoarbă în mod natural apa) au amplificat efectele acesteia (nota bene: solul natural nu doar că absoarbe, ci și filtrează/curăță în mod natural apa, spre deosebire de apa care ajunge în sistemul de canalizare, care trebuie epurată, cu costuri suplimentare). Potrivit ANMH, furtuna de la Cluj a ajuns la 40 de litri/metru pătrat. A fost doar o furtună peste medie, o furtună cu adevărat extremă fiind cea din Dobrogea, de sâmbătă, care a ajuns la 200 de litri/metru pătrat.
În favoarea proiectului s-a invocat starea în care a ajuns fosta platformă industrială, ca sursă de poluare și amplificare a efectelui de insulă de căldură urbană. Un argument invocat fie din ignoranță, fie cu rea-credință, atâta timp cât proprietarii unor asemenea terenuri au OBLIGAȚIA să le ecologizeze, indiferent de faptul că vor să construiasă ceva acolo ori ba. De altfel, ecologizarea unor asemenea foste platforme industriale reprezintă o afacere în sine, prin accesarea fondurilor europene special destinate pentru așa ceva! Pratic, neîndeplinirea acestei obligații de către proprietar, nu doar că nu a fost sancționată, ci a fost premiată – cu o derogare – de către Consiliul Local Cluj-Napoca.
În fine, tot în favoarea proiectului, primarul Emil Boc a invocat faptul că viitorul mega-centru comercial va reduce traficul către cele două mall-uri actuale ale municipiului (Iulius, din Gheorgheni, respectiv Vivo, fost Polus, din Florești), fiind destinat celor care se vor muta în cele aproximativ 5.000 de locuințe care se preconizează că vor fi construite în zonă (pe întreaga fostă platformă industrială a orașului, nu doar Carbochim).
Nimic mai fals. Este evident că parcarea subterană de 4.000 de locuri NU va fi destinată locuitorilor din proximitate, ci celor care vor veni din alte părți ale orașului și, destul de probabil, din alte orașe ale nord-vestului țării, ceea ce va face ca traficul și poluarea din zona rezidențială în construcție să fie la cote maxime. Nu va fi un beneficiu, ci un calvar pentru viitorii locuitori din proximitate.
Asta înseamnă dezvoltare urbană
Și, aici vreau să aduc în discuție modul în care clujenii taman au ratat, pe mâna primarului Emil Boc și a majorității din Consiliul Local Cluj-Napoca, șansa de a ajunge vreodată la standardele de locuit din Viena. În 2014, în cadrul unei burse Milena Jesenska, la Institutul pentru Științe Umaniste (ISW) din Viena, am documentat, timp de trei luni, modul în care s-a dezvoltat, din punct de vedere urbanistic capitala Austriei, în special după primul război mondial.
Unul dintre proiectele documentate, Alt Erlaa, a fost construit în două etape, la sfârșitul anilor 60, respectiv în prima parte a anilor 80, în zona periferică a Vienei, pe o suprafață de 24 de hectare. Comparativ, suprafața fostei platforme industriale Carbochim este de aproape 14 hectare, dar întreaga zonă industrială, unde deja au fost construite și/sau se construiesc proiecte rezidențiale este mult mai mare.
Și astfel, avem prima mare problemă de VIZIUNE (lipsă): faptul că proiectele imobiliare, respectiv mega-mall-ul au fost discutate și autorizate separat. Viziunea ar fi presupus să-i pună la masă pe toți investitorii care au cumpărat terenuri în zonă și să nu-i lase să se ridice până n-ar fi existat un proiect comun.
-
- Chiar dacă e la periferie, înainte de a începe construcția proiectului a fost extinsă rețeaua de transport în comun – linia de U-Bahn (tren/metrou de suprafață), care funcționează cu o frecvență de 5 minute.
-
- Până în zona centrală a Vienei, cu o schimbare de metrou sau alt mijloc de transport în comun, se fac cam 10-15 minute.
În Parcul Rezidențial (Wohnpark) Alt Erlaa trăiesc aproape 10.000 de locuitori în 3.000 de apartamente, în special în blocuri turnuri cu câte 27 de etaje. Cu piscine pe acoperiș, saune la parter și cu balcoane uriașe și terase, până către etajul al 12-lea, pentru plantat flori, verdeață, arbuști ori chiar copaci, într-o varietate lăsată la latitudinea rezidenților.
De altfel, natura a fost punctul de plecare al proiectului, gândit ca un parc cu funcții de locuire, dar și cu școli, grădinițe (12), terenuri de sport, acoperite și în aer liber, o biserică și, da, și un centru comercial. E adevărat, un centru comercial dimensionat pentru nevoile unei comunități de 10.000 de locuitori (doar comparând dimensiunile centrelor comerciale, Kaufpark, din Alt Erlaa, respectiv viitorul Iulius Carbochim, din Cluj-Napoca, se poate vedea cât de manipulator e ”argumentul” că cel din urmă ar fi destinat doar rezidenților din zonă).
Când te plimbi prin Alt Erlaa senzația e că, într-adevăr, te afli într-un parc, pur și simplu pentru că nu vezi șosele (doar alei pentru pietoni și bicicliști) și nici parcări pentru mașini! Ele există, desigur, dar în subteran, doar cu intrări și ieșiri în afara zonei. Oricum, datorită sistemului de transport în comun din Viena, mașinile sunt arareori utilizate pentru deplasări ”în oraș”, la muncă sau pentru petrecerea timpului liber (că celelalte funcțiuni sunt îndeplinite, în cea mai mare parte, de parcul rezidențial). Viziunea și ideea de la care a pornit arhitectul Harry Glück, cel care a gândit Alt Erlaa, au fost cum ar fi să trăiești într-un parc!
Aștepți și 5 ani dacă vrei să locuiești în Alt Erlaa!
Și i-a ieșit! E drept, la început, proiectul a fost criticat și privit cu circumspecție, în special din cauza înălțimii blocurilor. Au fost multe voci care i-au prezis eșecul și, mai ales, transformarea Alt Erlaa într-un ghetou. În 2014, când l-am documentat, cei care locuiau aici erau cei care se mutaseră în anii 70 și 80 ai secolului trecut (adică primii locuitori) sau urmașii lor! Șansa ca cineva să se mute în Alt Erlaa este extrem de rară, lista de așteptare la firma care administrează parcul rezidențial pentru a găsi o chirie aici (chiria fiind standardul cvasi-majoritar de locuire în Viena) ajungând până la 5 ani! Și pentru a întări sentimentul de comunitate, Alt Erlaa are propriul post de radio și un ziar propriu (care apărea tipărit, de două ori pe săptămână, în 2014).
Născut la Viena în 1925, Harry Glück credea că trebuie să ai o viziune de amploare pentru a rezolva problema cronică a locuirii. Cu toate acestea, îi era foarte drag și conceptul că nu poți face compromisuri în ceea ce privește calitatea sau standardul de viață. Vienezii îi sunt datori. El a combinat nevoile de mediu, sociale, culturale și comerciale într-o capodoperă arhitecturală încântătoare.
Descriere a lui Harry Glück și a fundamentelor locuirii într-un parc, pe un site de mediu din Scoția
Alt Erlaa nu este singur concept și proiect urbanistic care au schimbat Viena în ultimul secol și care fac ca, în mod constant, orașul să fie pe primul loc, în mod constant, în clasamentele mondiale legate de calitatea vieții. În cartea ”Fraierilor!” (editura Tact, 2015), am prezentat și alte exemple. Este, însă, proiectul care mi-a venit în minte în timpul dezbaterilor legate de așa-zisa ”reconversie” a fostei platforme industriale Carbochim într-un mega-mall.
Nu știu dacă Clujul mai are vreun spațiu similar (ca suprafață și poziționare) care să permită dezvoltări nici măcar revoluționare (ci la nivelul standardelor de locuire din Viena de acum jumătate de veac!). Probabil că a fost ultima șansă de a schimba direcția ”cartierelor dormitor” (din municipiu și din aria metropolitană), a orelor pierdute în trafic, a poluării și a tragediilor provocate de poluare, care, cică, ”au dezvoltat” Clujul. Ultima șansă pentru ”a gândi mare” viitorul orașului, nu speriați și momiți de niște interese private meschine.
Și va fi, cum am afirmat deja, o crimă de mediu. De această dată, săvârșită cu premeditare. Pentru că nici primarul Emil Boc, nici consilierii locali care au votat proiectul nu pot pretinde că nu știu care sunt efectele votului lor.
Mai departe, imaginile vorbesc de la sine. Eu am vizitat proiectul în timpul iernii (februarie). Motiv pentru care am optat, mai mult, pentru imagini de pe site-ul firmei care administraează Parcul Rezidențial Alt Erlaa.
Citește pe România Curată:
Blocurile enorme (cele din poza din Viena) sunt considerate a fi extrem de nocive social. In timp, ele se transforma in ghetouri, cu criminalitate mare (droguri, gang-uri, zone unde politia nu are curaj sa intre…). Toate tarile dezvoltate incearca sa le inlocuiasca, punand in loc bloculete mici sau chiar case. Nu asta trebuie importat de la Viena.
Astea au fost previziunile inițiale ale unor ”specialiști”; au fost infirmate; nu doar că nu s-au confirmat, dar e listă de așteptare de până la 5 ani pentru vienezi care vor să se mute acolo (la firma care administrează parcul rezidențial)
Experimentele de organizare urbana bazate pe imobile enorme au fost realizate deja in anii 1960-1970 in tot vestul Europei. Rezultatele pe termen lung sunt cunoscute. Asta se va intampla probabil si aici.Pentru a face economii, vor reduce securitatea. Vor aparea inevitabil puncte de deal de droguri (la inceput, externi, apoi interni). Iar gangurile alea, chiar vopsite, tot ganguri sunt, cu locuri unde delincventi se pot ascunde. La fel si blocul. Ce se va intampla cand unii locatari nu vor uda plantele? Acum totul e uniform, insa nu va dura foarte mult pentru ca va fi prea mare efortul de uniformizare.
”sunt cunoscute”? de unde le ”cunoașteți”? eu am fost și am documentat la fața locului proiectul Alt Erlaa, am discutat cu oamenii, m-am plimbat pe acele alei, am intrat în blocuri, în complexul comercial și alte spații… Dă Doamne să tot avem asemenea ”ghetouri” ;)
nu există nicio legătură directă între blocuri și ghetoizare – sunt ghetouri cu zeci de mii ba chiar sute de mii de oameni care trăiesc în barăci și cutii de cartoane și zgârâie nori de câteva ori mai înalți decât cei din Viena în centrul New-York, Tokyo etc.
Tot felul de “specialisti”isi dau cu parerea despre lucruri care ii depasesc si pe care nu le inteleg deplin
o corectura pentru dl. Gotiu:
Wohnpark Alt-Erlaa a fost construit in anii 70, iar metroul U6 a fost prelungit intr-acolo intre 1990 si 1995. Arhitectul prelungirii a fost J.G. Gsteu, cu care am colaborat in studentie. Deci nu a fost facut mai intai metroul (cum sustineti dvs.). A fost si asa un caz in Viena, dar nu in Alt Erlaa, ci in Aspern Seestadt! Daca mai aveti nevoie de detalii exacte, vreodata, despre Viena, nu ezitati sa imi scrieti.
“Chiar dacă e la periferie, înainte de a începe construcția proiectului a fost extinsă rețeaua de transport în comun – linia de U-Bahn (tren/metrou de suprafață), care funcționează cu o frecvență de 5 minute.”
Mulțumesc de precizări. Posibil să fi reținut greșit din informațiile pe care mi le-a oferit ghidul (tot absolvent de urbanism la Viena). Au trecut zece ani din momentul documentării. Altfel, am stat la Viena chiar în perioada în care se construia Aspern Seestadt, nu l-am văzut finalizat, dar acolo era construită o stație suplimentară încă de la faza de șantier; am fost de câteva ori în zonă că mi-a dat cineva pontul că pe străduțele de acolo puteam să las mașină fără să plătesc parcarea care, în restul Vienei m-ar fi ”uscat” (am avut nevoie de două ori de mașină vreme de trei luni, când am fost la Berlin, respectiv Praga, în rest era mai ieftin și mai rapid transportul în comun oriunde aș fi vrut să ajung în Viena – dar asta e altă discuție). Probabil că tocmai discutând despre Aspern Seestadt și ideea că prima dată s-a prelungit linia de metrou, apoi a început construcția cartierului, mi-a rămas în minte ca fiind regula. Altfel, sper să ajung să văd și Aspern Seestadt, și cum a fost finalizat, și cum se raportează locuitorii lui la viața acolo, cât de mulțumiți și de ”vienezi” se simt