Daniel Befu

Crima care a îngrozit Banatul. După 7 ani, autorii sunt necunoscuți. Lipsa unui răspuns alimentează suspiciunile că în spatele omorului sunt hoții de lemne, pe care victima, un consilier local, vroia să-i demaște

”I-au rupt mâinile, i-au rupt picioarele, toată carnea a fost bătută pe el ca și cum bați un paneu. Toate vasele de sânge i-au fost distruse

Sora consilierului ucis

 “La noi s-au tăiat sute de copaci ilegal, mulți de tot și ăsta e un lucru grav, însă de aici și până la a lua o viață de om,e o diferență. Nu există comparație, fiindcă așa cum noi n-avem puterea să dăm viață, nu avem dreptul să o luăm. După ce Ioan Paica a fost ucis, în următoarele luni, în maxim jumătate de an, un an, au scăzut în intensitate și furturile de masă lemnoasă și acești indivizi, încet, încet s-au lăsat de obiceiul ăsta. Chiar toți s-au lăsat. Unul mai încearcă el, dar și ăsta foarte rar și foarte răzleț. Dar mulți dintre ei deloc. S-au lăsat de îndeletnicirea asta

Primarul comunei Ezeriș, prieten al victimei

***

Crimă perfectă?

Crima perfectă? Sau incapacitatea poliției și procurorilor de a duce cazul la bun sfârșit? Ori lipsa de voință pentru a finaliza dosarul? Au trecut aproape 7 (șapte) ani de la un omor care a îngrozit Banatul: un consilier local, Ioan Paica, din comuna Ezeriș (jud. Caraș-Severin), a fost bătut cu bestialitate, cu parii, într-o noapte în care făcea de pază (împotriva mistreților) pe ogorul cu porumb. Câteva zile mai târziu, acesta a decedat în spital din cauza loviturilor primite.

ioan paicaÎn declarațiile făcute pentru săptămânalul Bănățeanul, sătenii arătau către cei care tăiau ilegal pădurile comunei, deranjați de pozițiile publice ale lui Ioan Paica (foto). După șapte ani, în timpul protestelor pentru salvarea pădurilor (mai exact după atacul din mai, asupra ecologiștilor, pe Râul Alb), articolul din Bănățeanul a fost multiplicat pe diferite site-uri și în rețelele de socializare, care nu precizau însă și data apariției articolului. Astfel, materialul a circulat cu mesajul ”prima victimă a mafiei pădurilor”, ca și cum s-ar fi întâmplat recent. Eroarea e explicabilă (asta e problema cu verificarea informațiilor în rețelele de socializare). Mai greu e de explicat ce a aflat România Curată, când a încercat să verifice informația (că Ioan Paica a fost ucis de hoții de păduri): după aproape șapte ani, crima are… autori necunoscuți. Dosarul nu e închis (infracțiunile împotriva vieții nu se prescriu), dar praful care se așterne peste el e din ce în ce mai gros și doar printr-o minune (vreun autodenunț al unui făptuitor cuprins de remușcări, o vorbă scăpată la beție) mai are șanse de a fi finalizat. Iar întrebările rămân: a fost o răfuială personală sau o crimă a mafiei pădurilor? În continuare, oamenii vehiculează, în principal, a doua ipoteză, susținută indirect și de faptul că tăierile ilegale s-au rărit în următoarea perioadă în zonă (ca și cum hoții s-ar fi speriat de anchetă). La fel cum rămân deschise întrebările legate de modul în care s-a desfășurat ancheta: a fost ”crimă perfectă”, incompetență sau acoperirea făptuitorilor?

Mărturia sorei victimei. Prima suspiciune: un interviu la Radio Reșița despre mușamalizarea unui dosar cu furt de lemne

Pe sora fostului consilier local, Maria Cornea, am găsit-o îndurerată și cătrănită, având un unic țel alinător în minte, ca fratele ei să fie răzbunat. Am încercat să aflăm de la ea care ar fi putut fi cauza declanșatoare a violențelor la care a fost supus fratele ei:” În septembrie se fac șapte ani de când l-au omorât.  El a fost consilier la primărie și a câștigat al patrulea mandat. Noi zicem că o fi fost ceva pe plan politic. De-acolo i s-a tras. Și-a făcut foarte mulți dușmani, ei au fost implicați în treburile cu lemnele. Am înțeles că de-aia el tot urmărea pe-acolo prin zonă, unde avea cucuruzul (porumbul – n.r.). Stătea și-i urmărea. Am auzit de la cineva că cu două sau trei nopți înainte a ieșit o cu o remorcă mare de lemne de-acolo. Asta a fost vineri sau sâmbătă seara. Și luni l-au tăiat, probabil ca să-i astupe gura, să nu mai publice nimic. Noi zicem, dar nimeni nu știe. Ne gândim că ar mai putea fi o pistă de la un dosar de lemne, că eu tot am spus, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Cu câțiva ani mai devreme s-au furat niște lemne de la primăria din Ezeriș. Acolo a fost implicat preotul de la Ezeriș și cu niște persoane mai înalte, cu funcții mai mari. De la noi de la Reșița am înțeles că domnul Frunzăverde, nu știu, a fost implicat acolo. Și frate-miu într-o dimineață a mers la o emisiune la domnul Doru Dinu Glăvan (Radio Reșița, post local al Radio România – n.r.) și după asta i s-a și întâmplat. El i-a zis odată unei verișoare: “Măi, tu nu știi că la poliție zace un dosar de-un miliard pe care a crescut praful de trei degete și nimeni nu vrea să ia nicio măsură?” Și-apoi s-a dus și a dat interviu la Radio Reșița și zicem noi că de-acolo i s-o fi tras”.

Mărturia sorei: Alte amenințări

”Mai avem un indiciu că unii vroiau să-i facă rău. Cu vreo trei săptămâni înainte de a muri, fratele a venit cu un trailer de otavă din țarină, din câmp, și l-a depozitat la noi la PECO, aici în sat, că era ploaie. Și noaptea cineva i-a dat foc la trailerul ăla de otavă și atunci am aflat noi că AB (fiind vorba doar de suspiciuni, România Curată a ales să protejeze numele sătenilor – n.r.), care se ocupa cu lemne și oi. Tatăl vitreg al lui AB și cu mamă-sa i-ar fi dat foc, că ar fi văzut cineva când a luat foc remorca cu otavă, o femeie fugind. Frate-miu nu ne-a zis nouă nimic, n-a chemat nici poliția, dar ulterior am aflat că a făcut curățenie acolo, a mers și-a aruncat ce-a ars, fânul ăla pârlit l-a dus pe câmp, l-a aruncat, și-atunci am auzit că a mers direct la ei acasă, la familia AB. Nu știu ce i-o fi zis, dar mi s-a zis că mașina era oprită în dreptul cășii la ei, AB și cu mamă-sa stăteau în poartă, iar frate-miu stătea în fața mașinii și discutau. Nouă acasă nu ne-a spus ce s-a întâmplat, dar am auzit și noi din lume, după ce s-a întâmplat treaba asta. Știm doar că AB e dintre ăia care se ocupă tot cu lemnele ilegale și că AB zicea că frate-miu și-a dat foc la șatră și el o zis că s-a răzbunat. Mai e însă și o altă bănuială, că după ce-a murit fratele meu, familia o mai primit amenințări. CD îl suna pe nepotă-miu. Ăsta e un pușcăriaș, a făcut o grămadă de ani de pușcărie. Îl suna pe nepotă-miu (fiul lui Ioan Paica – n.r.) și îi spunea că-și face treaba mare, treaba mică, pe groapă la frate-miu, că el a făcut așa și-așa cu cumnată-mea (soția lui Ioan Piaca – n.r.), dar nu-s lucruri adevărate, că el e pușcăriaș. Pe el nu-l bagă nimeni în seamă. Noi zicem că a fost și el implicat, că numai ce-a venit din pușcărie și cu vreo două seri mai devreme de momentul atacului, a avut un conflict cu frate-miu aici la noi la magazin, la masă la birt. Nu știu de la ce s-a iscat conflictul între ei. Un altul pe care-l bănuim e EF, fiindcă cu vreo câteva zile mai înainte a venit sluga lui AB să-i dea niște bani lui frate-miu, că i-a dat niște lapte de oaie. Și ne-a zis: «Dar atâta m-a bătut fratele matale într-o zi cu un bici, că am dat drumul la oi într-o țarină care nu era a noastră». El fiind consilier și normal că a vrut să facă ordine în sat, dar zice : «Eu nu mi-s de vină, că pe mine gazda m-a mânat cu oile-n țarină», dar a zis gazda că nu-i nici o problemă, că o să vină frate-su din Spania și atâta o să-l bată, de o să-i rupă și mâinile și picioarele. Exact așa s-a și-ntâmplat. I-au rupt mâinile, i-au rupt picioarele, toată carnea a fost bătută pe el ca și cum bați un paneu. Toate vasele de sânge i-au fost distruse. Așa mi-a spus doctorul la Timișoara.”.

Aceștia sunt doar o parte dintre cei pe care sora și familia lui Ioan Paica îi bănuiește, în lipsa finalizării dosarului, de crimă. Lista e ceva mai lungă, conexiunile fiind însă mai mult circumstanțiale.

Mărturia primarului: ”Le-a spus în față hoților de lemne: ”Bă, potoliți-vă!””

Primarul Ezerișului, Ioan Rusu, cel care a dus victima la spital, explică care sunt supozițiile sale legate de motivația din spatele atacului: „Era un om normal, căruia-i plăcea ca lucrurile să fie făcute curat, cinstit și să fie lucruri normale. Nu-i plăcea hoția, nu-i plăcea minciuna, oamenii care nu aveau coloană, escrocii, nemernicii. Era tipul de om căruia îi plăcea dreptatea. Nu accepta porcării. Undeva în luna august a anului 2008, au fost surprinși unii care tăiau lemne din pădurile comunale, proprietatea comunei, de pe proprietățile oamenilor și le-a atras atenția că nu e bine ce fac. Mi-a zis si mie cine sunt, dar îi știe toată lumea. Erau doar câțiva care se ocupau la scara asta. Îi numeri pe degetele de la o mână. Poliția nu prea a avut sânge să ia măsuri, că așa e la noi, ba din contră, de multe ori chiar am constatat că poliția la vremea respectivă i-a ajutat pe hoți. La o lună de zile după ce i-a surprins pe cei care tăiau ilegal masă lemnoasă, s-au dus peste el și l-au bătut. Hoții de lemne n-au fost surprinși numai de el, ci și de alți concetățeni, doar că el a avut o poziție foarte radicală. Le-a spus-o la ăștia franc în față: «Băi, potoliți-vă, că dacă nu vă potoliți, într-o zi vă ia mama naibii. Dacă nu vă ia poliția, vă iau alții». Asta e una și doi, era consilier local. Am avut și probleme politice. Era liberal, eu eram liberal, nu ne suportau nici PDL-ul, nici PSD-ul, că vroiau alte afaceri să dezvolte în comuna asta, nu afaceri curate. Îi interesau vânzări de terenuri, de pășuni, vânzări de masă lemnoasă, furturi și alte șmecherii. Și ne-am opus. Din 2000, de când am ajuns eu primar și până-n ziua de azi, ne-am opus la tot felul de măgării și porcării care se doreau de către alții. Fiecare campanie electorală era una destul de dură, în sensul că se făcea o campanie electorală la adresa noastră împuțită, nemernică, jegoasă, de către indivizi care doreau tot felul de șmecherii să facă. Și n-au reușit nici în 2000, nici în 2004, nici în 2008 să pună mâna pe putere și de aici ni s-a tras lui, mie și altora, mai multe neplăceri. Nu eram doriți în spațiul public și în zonă. Și mie mi s-a odată foc la o claie de fân unde aveau părinții mei animalele. Și lui Ioan Paica i s-a dat foc la o remorcă de tractor din aia mai mare, care era încărcată cu otavă. Mai multe chestii au fost în perioada aia. Remorca i-a fost incendiată cu vreo două sau trei săptămâni înainte de a fi ucis”.

Mărturii despre noaptea crimei. ”Era conștient, dar nimeni nu i-a luat declarație”

Ce s-a petrecut în acea seară în varianta Mariei Cornea: „Din ce știm noi, noaptea, în jurul orei 3, l-ar fi sunat pe la primar, că seara ar fi trecut pe la primar pe-acasă, că el era consilier și prieten bun cu primarul. Primarul ar fi dat ceva de băut că și-a cumpărat o mașină și-a făcut un pic de chef acolo acasă la el, unde fratele meu a zis că n-o stat. A servit o bere și-a mâncat o bucată de pește cu mămăligă și a plecat că zicea că se grăbește să plece la cucuruz. Din ce știm noi de la primar, că primarul zice că în jurul orei 3 l-ar fi sunat și i-a zis așa, prin bâlbâială: «Vino că mi-s bătut foarte rău» și atunci primarul a luat pe cumnatul lui și mai pe un băiat de-acia din sat și s-ar fi dus cu ei acolo. Și atunci primarul l-a luat și l-a dus la spital la Reșița. Asta a fost în jurul orei 2 și ei n-a ajuns decât în jurul orei 4 cu el. Când a ajuns la spital era conștient. El zice că o sunat la cumnată-mea acasă, dar telefonul l-o avut închis, o sunat și la copilu ăl mare, dar telefonul o fost închis și atunci o sunat la primar. Când a ajuns la spital a fost conștient, că el l-a sunat și pe copilul meu ăl mare, Bornea Codruț, dar nimeni nu s-o dus să-i ia o declarație până n-am mers de o grămadă de ori la poliție și am insistat să iei o declarație și de la copil, că tot așa i-o spus: «Codruț, vino la mine la spital, că io mi-s bătut rău». În jurul orei 4-5 a zis c-o sunat el”. Consilierul PNL a fost adus luni noaptea la spital, iar miercuri a decedat.

Mărturii despre noaptea crimei: ”Am priceput că s-a întâmplat ceva rău”

Iată și firul evenimentelor din acea noapte văzut prin ochii primarului Ioan Rusu, cel care a fost chemat în ajutor de către consilierul PNL, după ce i-au fost zdrobite oasele: “De ce m-a ales pe mine să mă sune, nu știu ce să zic. În primul rând eram foarte buni prieteni. În al doilea rând, după discuțiile pe care le-am avut cu soția lui, el a sunat-o prima dată pe nevastă-sa, dar mă rog, telefonul nu era în camera unde dormea, era în altă parte și din câte-am înțeles n-a auzit telefonul la momentul respectiv. După aia m-a sunat pe mine. L-am înțeles foarte greu, că am repetat de două sau trei ori: «Nu înțeleg ce spui, vorbește mai tare». La un moment dat am înțeles «…m-au bătut». Am priceput că s-a întâmplat ceva rău, am zis: «Hai c-o s-ajungem la tine repede». Știam că e la câmp, că noi în seara aia, mai devreme, ne-am întâlnit, am stat la vorbă, am avut de discutat mai multe probleme și știam că se duce acolo unde s-a dus.”

Ce le-a povestit Ioan Paica, rudelor, înainte să moară

Maria Cornea, sora victimei: ”Ce a zis el atunci către copilul meu și către copilul lui, că copiii tot au insistat să-i spună dacă i-a cunoscut, el i-a zis că în momentul în care el a ajuns la colibă seara, avea un câine pe care  îl ținea cu el acolo. Seara ploua încă, că a fost ploios toată ziua. Frate-miu a dezlegat câinele și a făcut focul. Și s-a pus și s-a culcat, că era obosit și la un moment dat a auzit că strigă cineva la el: ”Ioane! Ioane!”. A strigat de două ori și când a strigat a treia oară, a  tresărit așa din pat și a plecat, că nu și-a luat cizmele în picioare, ci numai așa și-a băgat picioarele în ele și s-a târșâit pe ele, că cred că de-aia i le-au aruncat ei pe câmp. Erau aruncate așa ..erau aruncate așa, la o oarecare distanță de unde a fost coliba. Și el s-a sculat din pat și s-a dus la capătul cucuruzului.  Deci coliba era montată undeva la jumătatea locului. La capătul ogorului a văzut o lumină de lanternă că vine spre el și atunci el spune că și-a dat seama când a văzut că ăla tot încearcă să-i pună lanterna în ochi, că cel care ținea lanterna era mascat. Și atunci, când am văzut că se apropie de mine, i-am dat și eu doi pumni ăluia și-am vrut să-i trag cagula aia de pe față. Și în momentul în care am vrut să-i dau cagula jos, ceilalți probabil… zice că a văzut patru persoane, dar a zis că nu le-a cunoscut. Sau să nu fi vrut el să ne spună nouă? Asta nu știu. Copiilor le-a spus: «Nu i-am cunoscut, dar vin eu acasă și-i descoperim noi cine-au fost». Îs vreo patru pe care-i bănuim noi, dar ar fi mai mulți. (…) Dar câtă lume atâta vorbă. Nu știm nici noi de cine să ne-agățăm. (…) La detectorul de minciuni unii zic că n-au vrut să meargă, alții zic că s-au încurcat.  Unul s-a dus cu pastilele în buzunar. A zis că el nu poate, că-i bolnav cu inima. După ce-a murit frate-miu, la o săptămână sau două, copilul meu cel mare, Codruț, a venit acasă. El nu stă în sat cu noi, stă la Belicești, și când a ajuns în Valea Popii, acolo e un popas. Acolo a primit un sms, care zice așa: «Domnule Cornea, întrebați-l pe primarul de la dvs din sat unde sunt cei 3000 de euro pe care-i avea unchiul dvs asupra lui în acea noapte». După aproape 6 săptămâni, cumnată-mea a fost chemată la poliție, că în buzunar la hainele lui frate-miu s-au găsit 120 lei. Cine-a scris mesajul, ce legătură a avut cu banii? Fiu-miu telefonul nu-l mai are, că a fost la munci și l-a scăpat în găleata cu zer. Dar mesajul l-a dat la poliție”.

Sora victimei: ”Poliția ce a cercetat?”

Maria Cornea, sora celui ucis, arată cu degetul  și înspre autorități, acuzându-le că au mușamalizat cazul: „Toate treburile zicem noi că s-au mușamalizat de la polițaiul care-a fost la noi, aici în sat. El, ca organ de poliție, dacă a fost la ușa spitalului, n-a știut că hainele trebuie păstrate? Că n-or mai avut nici o probă. Hainele n-or mai fost, n-a mai fost nimic. Medicii au spus că nu mai erau hainele valabile, că au fost toate terfelite de imală, de noroi și că ei au trebuit să le taie cu foarfeca. Dar văd atâtea cazuri la televizor în care stau hainele în apă zeci de zile și tot le găsesc amprente. În câmp s-au găsit a doua zi dimineața când s-a dus taică-miu și cu cumnată-mea, cu bărbatul meu și cu unul din copii mei, cizmele erau aruncate pe câmp și cumnată-mea a insistat: «Vă rog luați cizmele, poate găsiți ceva amprente». N-au vrut să le ia deloc. După trei săptămâni să-i ceară lui cumnată-mea cizmele, ca să ia amprente. Am mers eu la poliție și-am depus o plângere și le-am spus că-i rog să ne spună unde-s hainele. Ne-au spus că nu le-au găsit, dar mi-au spus că le-au căutat, că ploua atunci, trei zile a plouat la rând, toată ziua au căutat pe la ghena de gunoi, dar nu le-au găsit. Polițaiul n-a venit nici măcar să-i ia vreo declarație, că vreo câteva zile după ce a fost bătut, încă a fost conștient. I-am rugat pe polițai să vină să-i ia declarații. Polițistul satului mi-a zis că nu i-a luat declarații, ba că n-a știut că frate-miu e așa de grav și că o să moară, ba că frate-miu a fost inconștient și n-a putut să-i ieie nicio declarație. Atunci eu am rugat pe cei de la poliție să meargă la spital, unde a fost de gardă medicul Ursu și l-am întrebat: domnul doctor, vă mai amintiți în data de 15 spre 16 a venit la dumneavoastră un pacient foarte bătut. «În ce stare a ajuns la dumneavoastră?» O zis: «Doamnă, a fost cooperant și conștient. Chiar el a zis către mine: «Cine m-a adus pe mine aici la voi?»»”.

Ce spune procuratura: ”Prea puține indicii”

Teacă Ion, procurorul șef al Secției de Urmăriri Penale de pe lângă Tribunalul Caras Severin, a declarat pentru România Curată că s-au depus toate eforturile și s-au utilizat  tehnici moderne de depistare a criminalilor, însă pur și simplu, la răstimpuri, oamenii legii se confruntă și cu cazuri în care suma indiciilor culese e insuficientă pentru a da un verdict: “Se fac activități de cercetări penale pentru identificarea autorului, însă nu s-a reușit. În vremea respectivă s-au făcut toate demersurile necesare pentru identificarea autorului, inclusiv interceptări telefonice autorizate de către instanță, dar nu s-a găsit autorul. Sunt mai multe volume de dosar. Au fost chemați și la poligraf, dar sunt doar bănuiți, nu există probe. Suspecții au trecut de test. Unul singur n-a trecut, dar poligraful nu-i o probă. S-au făcut toate astea, inclusiv localizarea numerelor de telefonie mobilă care s-au perindat prin apropierea locului faptei în intervalul temporal din preajma crimei. Într-adevăr, nu s-au recuperat hainele victimei, însă nu conta atât de mult că nu s-au putut analiza hainele celui decedat, pentru că el a fost lovit cu corpuri contondente. Nici măcar acele corpuri contondente nu s-au găsit la fața locului. Ulterior, după câteva luni, s-au găsit niște haine îngropate la câteva sute de metri de locul faptei. Nu știm cui au aparținut, dar nu sunt relevante în cauză. Nu s-a putut identifica câți atacatori au fost. După spusele victimei, cât a fost în viață și atât cât a putut vorbi, se pare că patru au fost, dar asta doar după spusele lui, care n-a putut să identifice ce autor a fost. Doar cu familia a vorbit  atunci”.

Referitor la mobilul crimei, procurorul de caz are de asemenea mai multe piste, dintre care cea mai probabilă e legată de ciocnirile cu exploatatorii de lemn fără autorizație: “El a fost în mai multe conflicte, mai ales că unii tăiau lemne ilegal, dar pot să fie și alte situații”.

Cu cât se scurge mai mult timp peste evenimentele din 2008, cu atât șansele să apară noi elemente care schimbe cursul dosarului, sunt minime: “Ancheta este pe autor necunoscut pe infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. Nu e închisă ancheta, dar nu există autorul, adică autorul nu se cunoaște. În cazuri de felul ăsta ancheta rămâne deschisă, pentru că faptele de crimă sunt imprescriptibile. Acum e la poliție pentru identificarea autorului. Se mai audiază persoane, sunt programe de activitate, conform legii, semestriale, care au anumite termene limită de efectuare a lor, dar elementele noi sunt inexistente. În teorie e posibil să apară elemente noi, fie unul dintre cei implicați, fie un martor să se căiască și să vină să spună, fie la un pahar de discuție, unuia să îi scape și să vorbească”.

La șapte ani după crimă

În disperare, sora lui Ioan Paica a apelat și la o ghicitoare pentru a afla cine sunt făptașii. Și, aproape în fiecare zi, dezvoltă alte și alte scenarii. Cu atât mai mult cu cât amenințările nu s-au încheiat odată cu crima. “În septembrie l-au omorât pe frate-miu și în noiembrie i-am găsit crucea ruptă în cimitir. Am martor, care ne-a anunțat și ne-a zis să mergem la cimitir, că-i crucea dărâmată jos. Și chiar atunci, în data de 20 (noiembrie – n.r.) au fost votările. Și eu l-am anunțat pe primar: «Domnu primar, uite ce s-a întâmplat la cimitir». «Păi cum să rupă crucea, că era montată în ciment?» De-colo a fost trasă și montată jos. Atunci m-am dus cu un vecin de-al meu să punem crucea la loc și atunci a venit și cineva de la criminalistică. O luat ceva amprente, dar mi-a zis că n-are ce amprente să ia, că toată noaptea a plouat. Tot ploios a fost când s-a întâmplat crima, la fel s-a întâmplat și cu crucea”.

Ioan Rusu face o sinteză a consecințelor acelei morți, atât pentru cercul intim, cât și pentru comunitatea al cărui membru a fost cel ucis: „Copiii, ăl mare, care atunci avea 16 ani, acum e în prag să se căsătorească, are 24 de ani, cel mic care la data decesului avea un an și mai bine de jumate, este acum la școală. Nevastă-sa muncește, a mai fost și prin Germania, dar acum merge în Austria la îngrijit de babe. Înainte el lucra, ea era casnică, aveau și animale, că el era cel care aducea salariul în casă. El a lucrat la Transgaz, era linior. După ce Ioan Paica a fost ucis, în următoarele luni, în maxim jumătate de an, un an au scăzut în intensitate și furturile de masă lemnoasă și acești indivizi, încet, încet s-au lăsat de obiceiul ăsta. Chiar toți s-au lăsat. Unul mai încearcă el, dar și ăsta foarte rar și foarte răzleț. Dar mulți dintre ei deloc. S-au lăsat de îndeletnicirea asta”.

Să-i fi speriat ancheta care se apropiase prea mult de ei? Să fi fost atenționați, chiar de către autorități, să înceteze pentru a nu crește tensiunea în localitate? Să fie doar o coincidență? Cu un dosar rămas deschis și pe care doar hazardul îl mai poate ajuta să fie finalizat, orice răspuns e posibil.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on “Crima care a îngrozit Banatul. După 7 ani, autorii sunt necunoscuți. Lipsa unui răspuns alimentează suspiciunile că în spatele omorului sunt hoții de lemne, pe care victima, un consilier local, vroia să-i demaște

  1. Tempor

    Bestii care ucid cu cruzime colcaie inca in libertate.
    Vinovatia apartine inclusiv autoritatilor care ar fi trebuit sa rezolve pana acum cazul, dar se pare ca nu se vrea si, mai mult, incurajeaza astfel de fapte sub forma de tot felul de „glumite” ca sa poata „sa o dea la intors” daca nu tine gluma!

    Reply
  2. Ion

    De ce nu au fost anuntate autoritatile???????de ce l-au luat de acolo acei indivizi,fara salvare si fara politie???oare nu chiar ei aveau interesul sa fie sterse urmele??? Din ce vad aici,nici omul nu era prea sfant din moment ce el ii ameninta pe aia ca ii ia naiba. De ce nu au fost reclamati acei taietori de lemne???Multe semne de intrebare sunt legate de aceasta intamplare.Pacat ca a murit un om.Si poate ca a murit degeaba,pentru ca nici macar nu se cunosc atacatorii

    Reply
  3. andreea

    Domnule ion nu vb ceea ce nu sti daca nu se duceau atunci dupa el murea in chinuri si in ploaie omul ala care sa dus dupa el era prietenului cel mai bun iar victima era mana dreapta a lui si pe el la sunat a 2 oara dupa sotie tu nu te-ai duce daca prieteni tau te-ar suna???nu ti rusine cum sa sp ca pare ei erau autori!!! Sa-ti fie rusine

    Reply
    • Ion

      doamna draga,nu am spus ca ei erau autorii,Doamne fereste.Dar in astfel de cazuri trebuie anuntate autoritatile prima data.De ce prietenul lui cand a terminat conversatia cu cel batut nu a sunat la politie si ambulanta??? poate ar fi ajuns in timp util si ii acordau si un prim ajutor acolo.Mai usor cu rusinea pentru ca nu cred ca suntem de aceeasi varsta si oricum dumneata ai facut scoala pe la fara frecventa din cate se observa.

      Reply
  4. Cristian Frant

    Articolul este al meu. Din pacate a disparut semnatura mea de pe articole, ceea ce e rau. Asa stiai cui sa ceri detalii :))

    Reply
  5. andreea

    Domnule ion cred ca dumneavoastra nu stiti Sa cititi say ma rog nu sunteti in pas cu mods actuala adica cum se vb PE internet prescurtat at trebui Sa Mai evoluati in privinta asta SI pt cultura dumneavoastra generals Sa sunt la ambulanta SI politie Dar cum merg treburile la noi ca daca suni vine peste o jumate de Ora SI Mai ales PE camp unde era in fine nu vreau Sa intru in polemics cu dumneavoastra ca nu are rost.

    Reply
  6. andreea

    SI daca se greseste la scris e din cauza telefonului meu. Ca Sa nu Mai spui ca am facut scoala la fara frecventa domnule.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *