La un articol precedent, Lucius ridica o intrebare extrem de interesanta si anume: daca oamenii au reusit sa imbunatateasca procesele productive cu inovatii, IT, etc, inseamna ca ar trebui sa muncim mai putin de acum incolo.
Ca perspectiva filozofica, sunt de acord.
Insa intrebarea este: de ce ne mai imprumutam, de ce avem datorii si de ce avem deficite?
Ce reprezinta aceste sume imprumutate pana la urma? Nu cumva ne imprumutam de la cineva care munceste si care trebuie rambursat tot prim munca?
Caci ce reprezinta banii pana la urma? Banii nu sunt altceva decat o reprezentare numerica a muncii: cel care produce mancare foloseste un tractor, tractorul este produs de niste muncitori, otelul folosit in tractor este produs de alti muncitori iar fierul folosit pentru otel este extras de alti muncitori si transportat de alti muncitori. Ceea ce inseamna ca pretul hranei reprezinta pretul muncii unor oameni. Daca toate aceste operatiuni (extractia petrolului, transportul, productia tractorului, operararea tractorului, etc) ar fi facute automat de niste roboti deja produsi si care au capacitatea de a se autogestiona si de a gestiona procesul pe perioada infinita, atunci mancarea ar fi pe gratis, de acord. Pana atunci, pretul platit reprezinta munca unor oameni ce trebuiesc platiti cu munca la schimb.
Asadar, banii nu cresc in copaci. Ei reprezinta valoarea muncii unui om. Daca ne imprumutam, inseamna ca imprumutam munca altor oameni, ceea ce inseamna ca este corect ca toate datoriile sa fie platite. Iar daca nu sunt platite, sa nu ne miram daca acei oameni care muncesc vor refuza sa munceasca pentru noi in viitor.
Nu sunt de acord. Banii nu trebuie legati doar de munca si neplata datoriilor nu trebuie legata doar de hazardul moral.
Intrebarea e, daca un stat a facut datorii prea mari ce e mai bine: sa se taie in carne vie, sa produci suferinta ani intregi sau sa declari incapacitatea de plata. Raspunsul meu este ca depinde. Depinde de cine a facut imprumutul, care sunt consecintele incapacitatii de plata pe termen lung, etc. In definitiv, minimizarea suferintei este mai importanta decat o balanta perfecta de plati.
Ovidiu, nu prea înțeleg. Dacă nu legăm banii de muncă, atunci de ce îi legăm? Apoi spui că neplata datoriilor nu trebuie legată doar de hazardul moral și în fraza următoare justifici declararea incapacității de plată ca să nu tai în carne vie, deci o justificare morală. Mi-e teamă că morala pe care o invoci este una subiectivă. Cineva care a făcut datorii invocă imoralitatea celui care l-a împrumutat drept justificare pentru a nu plăti. În realitate, ceea ce se întâmplă este un furt. Marea majoritate a hoților își justifică furtul prin minimizarea suferinței lor. Lumea pe care și-o imaginează este una în care cei care sunt în stare să muncească sunt norocoși și au obligația să îi întrețină pe ghinioniștii care nu sunt în stare. Cum spui și tu, depinde. Depinde în ce categorie te încadrezi. Teamă mi-e că dacă morala publică validează modelul de mai sus, cei mai mulți oameni vor dori să se încadreze în cea de-a doua categorie.
Atata Ovidiu, cat si Radio33 par sa admita faptul ca declararea incapacitatii de plata presupune scutirea de plata datoriilor contractate. Asa sa fie, oare ? Ma tem ca nu, fiindca datoria tot trebuie platita, macar partzial, prin confiscarea de bunuri si valorificarea lor prin lcitatie sau alt mod. Care-i avantajul fata de “taiatul in carne vie” ? Eu nu-l vad.