Antonia Pup

Ciprian Fartușnic, cercetător în educație: ,,Nu e greu să elimini o disciplină (din pix), mai greu e să înțelegem de ce”

Așa cum am afirmat într-un articol trecut, programa școlară pare să devină dușmanul invizibil despre care ne vorbea Umberto Eco, atunci când discutăm despre politicile educaționale. Orice s-ar întâmpla în educație, toată lumea dă vina pe programa școlară sau pe curriculum, fie că vorbim despre elevii care nu au chef de învățat, de părinții care nu își mai pot ajuta copiii cu temele, ba chiar de profesorii care nu își pot adapta stilul de predare noilor cerințe și exigențe ale sistemului. În acest caz, ne aflăm în România anului de grație 2021, în care parlamentari intră cu bocancul în planurile-cadru, propunând tot felul de ,,educații” (pentru sănătate, rutieră, de mediu etc.) prin Legislativ, fără fundamentări sau studii, doar ca să fie, doar în speranța că Bruxelles-ul nu se va mai uita la noi cu jind și milă. Este nevoie să reorientăm dezbaterea educațională și să arătăm că România are cercetători în educație care au un cuvânt de spus. Astăzi, vă prezentăm interviul realizat cu Ciprian Fartușnic, cercetător științific în domeniul educației.

Domnule Fartusnic, ne aflăm într-un moment de cotitură pentru sistemul educațional, având în vedere faptul că planurile-cadru pentru liceu nu au fost aprobate încă. Cum se vede prin ochii unui expert educațional, care a fost implicat în proces, această tergiversare a deciziei de adoptare a planurilor-cadru? Care credeți că va fi impactul tergiversării pentru elevii care încep clasa a IX-a în această toamnă?

În primul rând, vreau să clarificăm un lucru: nu sunt un expert educațional, sunt un cercetător din domeniul educației care într-o perioadă a avut și responsabilități de coordonare a unor activități legate de noul curriculum. Nu am studiat formal teoria și practica dezvoltării de curriculum și nici nu am lucrat în Laboratorul Curriculum la vechiul Institut.

Știind cât de complicat a fost procesul în primar și mai ales în gimnaziu, mă așteptam ca dezvoltarea unui nou curriculum în învățământul liceal să fie un proces la fel de dificil. O prima confirmare am avut-o în cursul anului 2018, când analiza rezultatelor consultării publice a demonstrat că există suporteri pentru fiecare din cele trei propuneri de plan cadru. Pentru că există cel puțin 2-3 înțelegeri diferite cu privire la rostul liceului și asta influențează în mod direct și viziunea curriculară. De asemenea, există viziuni concurente cu privire la gradul de autonomie pe care trebuie să-l aibă liceul, ceea ce se vede și în autonomia curriculară (și dimensiunea mai redusă a trunchiului comun).

Recent a fost lansată o nouă dezbatere și toate aceste viziuni au fost din nou vizibile, pentru că au fost (puternic) exprimate și confruntate.

Din experiența mea, știu că ce se va întâmpla la liceu va trebui să fie construit pe ce s-a realizat deja în nivelul primar și gimnazial. În 2014 a apărut prin ordin de ministru Metodologia de elaborare de curriculum, care transparentizat întregul proces si punea ca obligativitate dezbaterea publică a planurilor-cadru și dezbaterea specialiștilor a proiectelor de programe școlare. În primăvara lui 2016 adoptam după aproape 8 luni de dezbateri, respectând prevederile metodologiei și după exprimări de poziții diverse și contestări un nou plan pentru învățământul gimnazial.

E păcat că nu am reușit să asigurăm pentru generația care va intra la toamnă în clasa a IX-a o continuitate cu ceea ce s-a întâmplat la primar și la gimnaziu (vorbim despre generația care își continuă studiile în funcție de rezultatele pe care le obțin la o Evaluare Națională pe care o așteptăm să fie convergentă cu noul curriculum și competențele formate). Clarificarea structurii învățământului superior, a rolului liceului și diferitelor filiere, în paralel cu asumarea explicită a unor aspecte centrale de guvernanta (în primul rând, legate de gradul de autonomie al unităților de învățământ de nivel secundar superior) ar putea susține întreg procesul de înnoire curriculară.

Este important ca întreruperea însă să nu afecteze și alte generații (cohorte) de elevi.

Domnul ministru al Educației a transmis societății semnalul potrivit căruia acești elevi vor învăța după un curriculum tranzitoriu. La ce ne putem gândi când auzim acest nou concept? Este o abordare câștigătoare pentru beneficiarii direcți ai educației sau mai degrabă o soluție de compromis?

Sincer, nu știu ce va presupune acest lucru (cum am spus, de la începutul anului 2019 nu mai sunt în contact cu procesul de dezvoltare curriculară). Pot spune însă că nivelul liceal are avantajul că a fost primul nivel de învățământ care a introdus o abordare curriculară pe competențe încă din anii 2000. Ar trebui să fie mai ușor de introdus în noile programe școlare orientarea pe competențele-cheie, așa cum indică actuala Lege a educației.

O idee care s-a prefigurat pe fundalul acestei dezbateri este împuținarea numărului de ore pentru discipline fundamentale, între care enumerăm istoria, geografia, limba latină la profilul uman, respectiv creșterea ponderii disciplinelor opționale. Care este poziția dumeavoastră cu privire la aceste propuneri?

Variantele de dezbatere nu sunt variante de decizie. E importantă înțelegerea implicațiilor fiecărei propuneri, avantajele și dezavantajele pe care le are. Cu siguranță, nu există o varianta de plan cadru care să aibă doar puncte tari. Nu e greu să elimini o disciplină (din pix), mai greu e să înțelegem de ce. Cu alte cuvinte, ce nu funcționează în configurația de acum? Și ce punem în loc?

Foarte mulți actori din sistemul de învățământ blamează programa școlară. A devenit un refren tot mai des fredonat în contextele de dezbateri ale politicilor educaționale. Este programa școlară o problemă sistemică în învățământul preuniversitar din România? Ce le transmiteți celor care și-au creat un adevărat dușman invizibil din arhitectura programei școlare? Este într-adevăr ea atât de stufoasă încât să epuizeze universul de dezvoltare al copilului sau vorbim de o falsă temă care prinde din ce în ce mai mult teren?

O scurtă analiză a dezvoltării curriculare după ’90 demonstrează că această falsă temă prindea foarte mult teren de ceva timp, nu doar recent. Am avut mai multe eforturi de ”descongestionare” a programelor școlare și cred că în prezent ”stufos” este termenul asociat cel mai des cuvântului ”programă”.

Sunt mai multe confuzii și dezbaterile publice privind planurile cadru le evidențiază: confuzia între curriculumul scris, cel aplicat și cel realizat/învățat; confuzia între Curriculumul național (planuri cadru, programe școlare) și alte resurse de învățare (manuale, auxiliare didactice); confuzia între ce este obligatoriu și ce este non-obligatoriu într-o programă școlară; confuzia între competențe și conținuturi  etc. Multe dintre aceste lucruri sunt sistematic explicate într-un document recent elaborat în cadrul proiectului CRED (www.educred.ro, sectiunea resurse), asumat prin ordin de ministru: cadrul de referință al curriculumului național. Este un document pe care fiecare sistem educațional modern îl are și mă bucur să îl putem utiliza în viitorul apropiat pentru a pune lucrurile pe făgașul lor normal. Pornind de la un lucru simplu: să înțelegem cu toții faptul că, în continuare,  avem nevoie de cunoștințe/cunoaștere, dar nu ca scop în sine, ci ca bază de operare pentru a forma o competență unui elev. Pentru că o competență reprezintă un ansamblu structurat de cunoștințe, deprinderi și atitudini.

La Societatea Academică din România, am lansat un apel, alături de organizații reprezentative din domeniul educației prin care cerem un număr minim de zile de școală în fiecare an, reglementat prin amendarea Legii educației naționale. Anul școlar românesc este cel mai scurt din Uniunea Europeană. Având în vedere faptul că, potrivit studiului realizat de World Vision, aproape un milion de copii au pierdut 24 de săptămâni de școală online, credeți că se impune o prelungire a anului școlar în curs, respectiv începerea anului școlar următor (cursurile efective) mai devreme de jumătatea lunii septembrie? Cum apreciați măsura privind garantarea unui număr minim de zile de școală în fiecare an?

Dacă legăm de pandemie, măsurile de modificare a structurii anului pot reveni la ”normal” în perioada post-pandemie. Problema e în să mult mai profundă. Conform datelor Eurydice, suntem printre țările din Europa cu cel mai redus număr de zile din anul școlar. Nu doar pentru că avem copii care în pandemie nu au participat la școală trebuie să regândim durata. Există o legătură directă, cum știi, între rezultate și timpul de învățare. Eu cred că un pas poate fi în direcția propusă recent de Stefan Pălărie în Parlament. În orice caz, mai rar am văzut o opoziție (oficial din partea firmelor de turism, neoficial din partea mult mai multor persoane) decât cea de a devansa măcar cu o săptămână, dacă nu cu două, tradiționalul 15 septembrie ca dată de începere a noului an.

În final, as spune că e de reflectat la experiența de la gimnaziu pentru ce se va întâmpla la liceu . Câteva elemente importante din perspectiva parcursului școlar au fost influențate în planul-cadru de gimnaziu:

  1. În condițiile în care avem una dintre cele mai reduse durate a anului școlar, a numărului mare de copii pentru care școala este singurul context real de formare a unor competențe (fără meditații, cluburi ale copiilor, centre de limbi străine etc. etc.) și a introducerii unor discipline noi (de exemplu, Informatică și TIC, Educație socială) planul cadru are un număr mai mare de ore în comparație cu cel anterior; atenție, nici cel anterior nu avea 25 h/săptămână, cum s-a propus ulterior de către Parlament. Insa e considerat acum o vulnerabilitate majoră și toată lumea vrea rediscutarea lui (desigur, fără să indice și la ce să se renunțe);
  2. Centrarea pe competențele cheie și pe un profil al absolventului pe care să-l urmărească toate disciplinele a creat o legătură nu doar între discipline, ci și între primar și gimnaziu; formarea în CRED a scos la lumină multe lucruri disfuncționale în această relație;
  3. Continuitatea modelului de proiectare centrat pe competențe promovat în primar apropie, din nou, nivelurile de educație; perspectiva adoptării, în premieră pentru sistemul nostru de educație, a acestui model și în învățământul liceal ne-ar aduce în situația fericită de a putea urmări dezvoltarea unei competențe specifice (de exemplu, la limbă și comunicare), de la clasa pregătitoare la clasa a XII-a;
  4. La nivel formal, în gimnaziu, apare în mod explicit un opțional integrat iar prin plajă orară CDS-ul capătă o importanță mai mare (1-3 și 1-4 ore la clasa a IV-a); în etapa de implementare însă ambele lucruri au un impact redus – Planul cadru a fost modificat și opționalul integrat nu mai este obligatoriu (acum alocare este de 0-1) iar orele de opțional organizate sunt 1 max. 2 în toți anii de studiu.

Sursă foto: Inquam Photos

 

 

 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Ciprian Fartușnic, cercetător în educație: ,,Nu e greu să elimini o disciplină (din pix), mai greu e să înțelegem de ce”

  1. G

    Schimbarea programei (curricula) se supune toanelor proștilor: ce nevoie e de păpădie sau Herodot? Se găsesc pe Internet, nu?
    Nu cu pixul, ci cu cosorul lui Moceanu se tunde programa. De ce să știe filosofie un absolvent de liceu? Mai bine să fie un bou excelent în calculatoare, nu? De ce să producă școala cetățeni? Nu-i mai bine să producă oi? Dar ce oi: excelente pe microparcela lor!!! În rest, reglează mâna invizibilă. O mână din ce în ce mai tristă și care se cam strânge în jurul gâturilor noastre. Minunată lume nouă!

    Reply
  2. marius

    sa va fie rusine pentru dezastrul facut in primar si gimnazial, ati umplut cabinetele de psihiatrie cu copii din cauza dezastrului produs de programa voastra destinata umplerii buzunarelor editurilor de manuale si auxiliare… ati ajuns cu mizeria pina acolo incit trebuie meditatii inca din clasa a patra… ceausescu a fost mic copil fata de voi

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *