… și mai ales ce așteaptă românii de la Uniunea Europeană.
De Ziua Europei am bântuit prin metroul construit pe vremea lui Ceaușescu,
ca să-i întreb pe oameni dacă au de gând să meargă la vot pe 25 mai,
pentru a susține o altă construcție de pe urma căreia beneficiem –
Uniunea Europeană a lui Robert Schuman. Am profitat de faptul că erau
mulți gură cască pe la diversele stații unde unele state membre UE își
amenajaseră standuri, ca să se facă cunoscute poporului-frate și prieten
de pe malurile Dâmboviței.
În paranteză fie spus, mă așteptam ca
evenimentul de la metrou, de Ziua Europei, să fie ceva mai antrenant. Nu
știu exact cum și câtă mână liberă li s-a lăsat statelor ca să se
organizeze în stațiile de metrou desemnate, dar e cert că evenimentul a
ieșit la fel de neunitar precum e uniunea. Franța, de exemplu, s-a
mobilizat binișor, a ocupat holul central dintre peroanele de la Piața
Romană și a găzduit chiar și un sirtakis ca să-și demonstreze toleranța.
La
Universitate, însă, trebuia să ieși din metrou ca să-i vezi, în pasaj,
pe greci și pe lituanieni. Danemarca ocupase intrarea de la Unirii 1, în
timp ce la Unirii 2 UK s-a întrebuințat maxim punând câteva afișe și un
polițist cu un megafon și un cal de lemn. Amuzantă prezență și mesaj,
dar din păcate prea subtil pentru majoritatea românilor care n-au călcat
prin metroul Londonez ca să știe de celebrul „mind the gap”.
Pe
la Aurel Vlaicu s-a băut bere irlandeză, tot la ieșirea din metrou, iar
la Timpuri Noi … tot așa, câteva poze din Cehia, imediat după
turnicheți. Poate data viitoare se face mai mult în interiorul
stațiilor, ca să le fie oamenilor la îndemână, iar țările cu pricina își
fac și ele materiale de prezentare în limba română, că tot era deranjat
un domn din al doilea clip de faptul că în UE avem 28 de limbi :P
Revenind
la scopul meu acolo, trebuie să admit că nici eu, dacă m-ar opri cineva
pe stradă să mă întrebe ce i-am întrebat eu pe oameni, n-aș fi vrut să
mă las filmată, dar când e sarcină de serviciu nu te mai gândești la ce
ai vrea tu să ți se întâmple ;)
Așa că am făcut clipurile de mai jos cu … materialul clientului.
Așa cum observasem și cu alte ocazii, cei trecuți de o anumită vârstă
(cam peste 40) au fost deschiși și – cu mici excepții – s-au lăsat și
filmați. Au avut și răspunsuri de bun simț. Tinerii s-au remarcat prin
atitudini sictirite sau hlizeli. Condiția generală a tânărului
(ne)intelectual român: dezamăgit, scârbit, neinteresat de subiect.
Probabil
asta va fi și prezența la vot, populația trecută de 40 de ani care
crede că se mai poate schimba ceva în mod tradițional, punând o
ștampilă. Surprinzătoare și nu prea vestea că liderii informali ai
mișcării „Uniți salvăm” îndeamnă lumea să boicoteze alegerile. Taman
când ziceam că uite, se mobilizează o categorie apatică din populație –
aia importantă și de viitor, în care șade economia țării – și pune mâna
pe situație. Se pare că nu, și că au în vedere alte forme de guvernare.
Le aștept cu interes. Până se decid ei ne vor guverna în continuare
ăștia aleși pe găleți și sacoșe, fiii, nevestele și amantele lor.
Eu
îmi explic cumva diferența asta de atitudine și de așteptări la aceste
două categorii de populație. Și anume prin faptul că noi ăștia trecuți
de 40 am trăit și alte vremuri, unii mai știu vremea când votul chiar
era o mascaradă și nu conta ce bagi în urnă pentru că tot conducătorul
iubit ieșea cu 99%. Apoi ăi mai bătrâni au învățat în ăștia 20 de ani
să dea așteptările de la americani, pe alea de la UE. Au înțeles că nu
poți aștepta nimic bun de la ai noștri, dacă nu sunt presați de niște
porți străine. Așa că acum cred că e important și pe cine trimiți să te
reprezinte acolo, la înalta poartă.
Tinerii, pe de altă parte,
s-au trezit în lumea asta în care directivele vin de la UE, iar
progresul înregistrat în ultimii ani datorită acestei apartenențe la UE
este luat de-a gata. Pentru ei e natural să fie așa, ba chiar mai bine.
În plus, tineretul este, totuși, acea categorie defavorizată în UE,
lovită de șomaj și lipsă de perspective. E normal să fie dezamăgiți, dar
parcă e prea devreme să înceapă cu dezamăgirile.
Nu știu care e
soluția, dar cel puțin până când nu se inventează o altă metodă de a
desemna niște reprezentanți, tot votul ne rămâne singura modalitate de
exprimare cetățenească. Chiar dacă e universal și nouă ăstora mai
educați nu ne place asta.
După
câteva ore de cerșit răspunsuri prin metrou am dat peste personajele
astea trei, care mi-au dat sarea și piperul întregii acțiuni. Românul
naționalist versus un cuplu globalizare-diversitate cu care am discutat
mai mult decât ați avea voi răbdare să urmăriți înregistrarea :) Așa că
am făcut o selecție.
Cu tot respectul,
Solutia nu se inventeaza singura, iar daca o “inventeaza” tot ei, nu-o sa-o faca in favoarea noastra!
Din punctul meu de vedere, putem sa incepem cu un Vot Nul cat mai reprezentativ si care sa ne increderea, puterea si speranta necesara solidarizarii in vederea schimbarii Sistemului.
Cu tot cu radacina!
Altfel, ca orice buruiana, va creste la loc, mai mare si mai puternica!
Votati inceputul schimbarii!
Votati Nul!
ca peste tot, vor merge in primul rand frustratii (gen UKIP). o justificare sofisticata a boicotului sau simpla neparticipare (din lene), aduce acelasi rezulate ca votul nul (adica nul). tinerii sunt mai individualisti, chiar daca stau toata ziua pe retele de socializare, nu sunt sociali. bine ar fi ca niste tineri sa se implice activ in politica, si vom avea poate idei noi in birocratia europeana (care a inceput sa-si dea seama ca e prea greoaie)