Acum, de fapt probabil că peste câțiva ani, la ritmul cu care avansează la noi dosarele penale, vom afla dacă și doamna Elvira Șarapatin este deasupra legii.
La cât de jos este imaginea pe care o au parlamentarii în general, probabil că nimeni nu a fost surprins că deputata Elvira Șarapatin a lovit un om pe trecerea de pietoni și a fugit. Dar faptele doamnei deputat cred că trebuie puse puțin în context, context din care mai rezultă ceva foarte important, faptul că și unii procurori își pun amprenta într-un mod nefast pe legislație. Nu doar legislația afectează eficiența procurorilor.
Doamna nu doar că a fugit de la locul faptei, dar, după ce a adus-o înapoi poliția, a dus cinismul pe noi culmi. Victima spune că: ”I-am arătat rana la picior și că mă doare, iar ea a spus că cică astea sunt lucruri minore, nu stăm de vorbă cu așa ceva”. Dacă era invers, dacă doamna deputat era rănită, ar mai spus că e ceva minor?
Dar cine este doamna Șarapatin, prin ce s-a făcut remarcată până acum? Ea este chiar inițiatoarea legii anti-râuri, lege împotriva căreia au semnat deocamdată peste 17 mii de români.
De la un demers pentru distrugerea Defileului Jiului, pentru încălcarea Hotărârii nr. 5378/2017 a Curții de Apel București, s-a ajuns la un proiect de lege care amenință toate rămășițele de râuri care au mai supraviețuit în Carpații Românești. Amenințarea planează, presiunea publică a reușit în 20 mai doar să retrimită PL-x nr. 244/2019 înapoi în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.
Recent DNA-ul s-a plâns, pe bună dreptate, că legislația, în principal o decizie a Curții Constituționale, îi sabotează activitatea.
Sunt absolut de acord că legislația nu-i ajută pe procurorii care mai încearcă să-și facă treaba. Dar pe mine tupeul doamnei Șarapatin m-a făcut să mai conștientizez ceva, faptul că nu doar legislația îi sabotează pe procurori. Din păcate, avem și un sens invers în această relație. Unii procurori au o contribuție la halul în care ajunge legislația, indiferent dacă conștientizează sau nu. Dacă Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și-ar fi făcut datoria, în 2015, când a primit denunțul penal cu privire la activitatea infracțională din Defileul Jiului, dacă ar fi emis atunci semnalul clar că nu se tolerează distrugerea siturilor Natura 2000, că legea penală se aplică în întregul ei, nu doar ceea ce pare grav unora, cu siguranță nici nu i-ar fi trecut prin minte doamnei Șarapatin în 2019 să redacteze o lege pentru a facilita continuarea distrugerii Defileului Jiului. Cu siguranță și pasivitatea ulterioară a procurorilor a avut impact. Chiar și un coleg care nu are nicio treabă cu protecția naturii mi-a spus că în orice țară normală din lume, după un reportaj de excepție ca cel făcut de jurnaliștii de la ”România te Iubesc”, s-ar fi lăsat cu cătușe.
La noi, s-a lăsat doar cu o tăcere asurzitoare.
Această ”toleranță” îi face pe politruci să creadă că își pot permite orice, să vină chiar și cu proiecte de lege care încalcă la modul cel mai clar legislația comunitară. Toleranța procurorilor a fost percepută de politruci ca un mesaj, ca un semnal că situația nu este atât de gravă în Defileul Jiului, că pot ”să aranjeze”. Este doar un exemplu.
Doamna Șarapatin a demonstrat acum că are la fel de puțin respect față de viețile oamenilor cât are față de natură. Dar așa ceva nu trebuie să ne mire. Însăși existența oamenilor depinde de protecția naturii. Robert Watson a atras atenția, încă înainte de pandemia generată de rănirea naturii, că: ”distrugerea naturii amenință bunăstarea umană cel puțin la fel de mult ca schimbările climatice”.
Implicit, a milita pentru distrugerea masivă a naturii denotă în cele din urmă un dispreț total față de viețile oamenilor. Nu pot decât să remarc că măcar doamna Șarapatin este consecventă!
Eu am experiențe personale foarte recente care mă fac să fiu foarte sceptic cu privire la aplicarea legii în acest caz. Am mai scris despre un un individ care m-a amenințat (pe mine și pe soția mea), în formă continuată. Prima oară în urmă cu peste doi ani.
Închipuiți-vă că, la trei zile după ce a apărut articolul meu, cauza a fost clasată! Am depus plângere la prim-procuror, dar degeaba. La o asemenea atitudine față de infractori, se mai miră cineva că o fată este incendiată, la o săptămână după ce depusese plângere penală împotriva criminalului?
Sau că, în celălalt capăt al țării, o fată este omorâtă, la o lună după ce depusese la Poliție plângere pentru amenințare?
Evident că am atacat în instanță ordonanța prim-procurorului. Inexplicabil, judecătorul Crișan Eugen Gheorghe, fost procuror, mi-a respins plângerea, după o amânare cu două săptămâni a pronunțării. Sunt extrem de curios să văd argumentele, dar încă nu a ajuns la mine nicio motivare, deși pronunțarea a avut loc în 30 martie.
Ca fapt divers, am gasit ceva care chiar m-a intrigat în CV-ul domnului judecător, pe lângă faptul că a predat la Sapientia. Faptul că a participat în perioada 9-10.10.2008, când era procuror, la Seminarul cu tema ”Protecția mediului și pădurilor prin mijloace de drept penal”. Credeam că interesul procurorilor față de infracțiunile de mediu este zero. Cel puțin pe teren așa se vede. Eu sunt membru în Comisia Mondială a Ariilor Naturale Protejate, și chiar o spun în cunoștință de cauză. Dacă în Romania s-ar aplica Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, cu totul altfel ar arăta țara noastră. Ți-ar fi mai mare dragul să trăiești aici! Și pentru aceasta, chiar avem nevoie de un Parchet distinct, pentru infracțiunile de mediu.
Dar să revin la agresorul meu, Nyilas Tiberiu. Dacă un individ fără ocupație, chiar și unul care se laudă cu subînțeles în telefonul de amenințare că poate să bage sute de mii de euro peste tot, poate să fie deasupra legii, cu siguranță că poate și doamna Șarapatin.
Nu doar la DNA, chiar și în dosarul de bancrută frauduloasă al lui Nyilas Tiberiu procurorii se plâng cu privire la legislație:
”Actul de sesizare … a scos în evidență modul facil, permis, de altfel, de cadrul legislativ în vigoare la epoca faptelor relatate, nemodificat până în prezent, în care o persoană rezidentă poate să înființeze mai multe societăți comerciale pe teritoriul național, oriunde dorește în aceste limite teritoriale și că poate să cedeze părțile sociale ale acestor societăți oricui și oricând dorește, cu respectarea unor cerințe minime, prevăzute de lege, în ceea ce privește procedura de urmat.”
Așa, ca cireașă de pe tort, să ascultăm care este scuza doamnei Șarapatin pentru distrugerea parcului național: interesul național!
