Burduja s-a apucat de petiții, atacându-o pe ministra Mediului, Diana Buzoianu, dar și pe președintele Nicușor Dan. Care e reacția cetățenilor

Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei și încă deputat PNL, pare să fie convins că cetățenii României se dau în vânt după proiectele hidrotehnice comuniste, care distrug parcuri naționale și alte arii naturale protejate. Așa că a inițiat o petiție al cărei titlu (”Hidroenergia salvează România”) n-are nicio legătură cu ce solicită (că nu salvează România cei 214 de MW ai proiectelor în discuție și nici sutele de milioane de euro pe care le-ar încasa niște firme de partid și/sau controlate de condamnați penal pentru finalizarea lor).

În fapt, demersul e un atac direct la adresa ministrei Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu, căreia îi solicită să ignore procedurile de evaluare de mediu pentru aceste proiecte, dar îl vizează, indirect, și pe președintele României, Nicușor Dan, care a sesizat CCR cu privire la legea cu dedicație pentru proiectele în discuție.

După aproape patru zile în care ”știrea” a fost preluată de o parte destul de mare a presei, petiția nu ajunsese la 1.200 de semnături. Spre comparație, cele patru petiții civice lansate, în ultimii cinci ani, pe platforma Declic, pentru stoparea acestor proiecte au strâns, cumulat, aproape 68.000 de semnături. Fără promovarea benevolă a presei și fără banii de promovare ai cabinetului parlamentar și ai partidului. Ah, da… și petiția prin care cetățenii au cerut ca Sebastian Burduja să nu mai fie ministru, când s-a format Guvernul Bolojan, a strâns, în doar câteva zile, peste 42.000 de semnături.

 

O petiție care minte direct din titlu

Altfel, petiția e mincinoasă încă din titlu. Deși e intitulată ”Hidroenergia salvează România”, petiție se referă doar la cele câteva proiecte care ar afecta grav două parcuri naționale și alte arii naturale protejate, în special din Rețeua Natura 2000. Dacă ar fi finalizate și date în funcțiune, capacitatea totală instalată (a tuturor proiectelor în discuție) ar fi, cumulat, de 214 MW. O producție marginală, care ar putea fi obținută cu costuri investiționale mai mici din eolian și solar, chiar și dacă ne referim doar la suma minimă (că cea reală nu e niciodată cunoscută când e vorba de asemenea contracte) care ar mai urma să fie cheltuită.

”Argumentele” petiției (dincolo de limbajul suveranist, gen ”sabotaj împotriva independenței energetice”, ”aurul albastru” etc.) sunt din categoria iubitorilor teoriei ”Pământul Plat”.

Zice Burduja, că dacă nu sunt terminate, ”consecințele ar fi devastatoare”:

1. Facturi mari pentru români: Hidroenergia este cea mai ieftină sursă de energie. Blocând-o, condamnăm populația la sărăcie energetică.
2. Pericol de blackout: Instalațiile hidro sunt singurele care pot echilibra rapid sistemul. Fără ele, “coloana vertebrală” a sistemului energetic riscă să se fractureze.
3. Dezastre naturale: Barajele nefinalizate nu pot prelua viiturile. Blocând Răstolița, Surduc-Siriu sau Pașcaniul, Ministerul Mediului și alte “părți interesate” își asumă moral riscul inundațiilor catastrofale care distrug case și gospodării.

În realitate:

1. Facturi mai mici la energie? NU, mai mari! La ora actuală, energia produsă de Hidrolectrica e mai ieftină pentru că cea mai mare parte a proiectelor hidroenergetice sunt amortizate de ani buni. Iar atunci când au fost construite, cea mai mare parte a costurilor reale au fost socializate (nu s-au plătit despăgubiri reale pentru comunitățile strămutate, nu a calculat nimeni resursele pierdute pentru dezvoltări economice alternative și, mai ales, nici costurile reale cauzate de distrugerile de mediu). Altfel, cu cât costurile investiționale sunt mai mari, și prețul final al energiei (plătit de consumatorul final) va fi mai mare. Nu ai nevoie de Harvard pentru a înțelege – o știe și badea Ion, că dacă trebuie să plătească mai mult pentru fân, e nevoie să crească prețul la brânză. Că, de fapt, Hidroelectrica ar trebui să aibă un preț și mai mic la energie ținând cont că au investițiile amortizate de ani buni, e o altă discuție.
2. Pericol de blackout? Prea puțină apă pentru a echilibra ceva. Domnul Burduja habar n-are despre ce vorbește. Două dintre proiectele în discuție, Bumbești – Livezeni (din Parcul Național Defileul Jiului) și Surduc – Siriu (care reprezintă, cam jumătate din capacitatea teoretică totală) sunt cu derivație. Adică se construiesc niște stăvilare, care direcționează apa prin tuneluri de zeci de kilometri către turbine. Așadar nu au vreo acumulare de apă care să poată fi folosită în regim de urgență. Și celelalte proiecte în discuție au acumulări relativ mici (mari sunt doar costurile și distrugerile de mediu) pentru a putea echilibra sistemul energetic național.
3. Dezastre naturale? Le provoacă, nu le preîntâmpină! Printre proiectele pe care le oferă domnul Burduja e Surduc – Siriu. E un proiect (ca și cel din Valea Jiului) care nu preiau NICIO viitură. Stăvilarele nu sunt baraje, n-au capacitate de acumulare. Și nici tunelurile nu ajută (nici n-au capacitatea de a prelua viiturile, nici nu ar fi deschise – că ar risca să fie înfundate de nămol, bușteni, și ar risca și să distrugă turbinele). Dar defrișările necesare finalizării proiectelor, schimbările climei în zonă, colmatările frecvente – cu distrugerea echilibrului ecologic, au capacitate de a provoca și/sau amplifica dezastre naturale. A mers degeaba pe la școlile cu care se laudă dacă n-a aflat că împotriva producerii și amplificării fenomenelor meteo extreme și a dezastrelor naturale soluția e refacerea naturii (în cazul râurilor și a inundațiilor, a zonelor umede ori a împăduriri), nu distrugerea ei.

Dacă vă întrebați de unde supărarea domnului Burduja pe ”blocarea” distrugerii naturii? Ar trebui întrebate firmele care stau la coadă pentru încasarea zecilor și sutelor de milioane de euro (cumulat) din ”finalizarea” barajelor (liderii PNL care controlează firma care construiește proiectul de la Pașcani, fostul ministru PSD al Energiei Dan Ioan Popescu, cu o firmă băgată și ea în schemă, ori firma controlată de condamnatul penal definitiv pentru manipularea Bursei care a anunțat, încă de prin toamna lui 2024, că în 2025 avea în plan să iasă din insolvență cu banii din proiectele astea.

Ah, și mai e supărarea pe ministra Mediului, Diana Buzoianu, care a trimis unul din proiecte la refacerea (pe bune) a studiilor de mediu, și pe președintele Nicușor Dan, care a sesizat Curtea Constituțională a României împotriva legii cu dedicație pentru aceste proiecte.

Despre asta, am scris deja, aici:

De ce s-au aliat Grindeanu și PSD cu AUR împotriva Dianei Buzoianu. Și cum l-au atacat, cu mantă, și pe Nicușor Dan

Ce nu înțeleg Sebastian Burduja, Daniel Zamfir și alții ca ei: chiar dacă cea mai mare parte a presei prezintă doar punctele lor de vedere legate de aceste proiecte, asta nu înseamnă că ele sunt susținute și de către cetățeni. Lucrarea recentă, de doctorat, a cercetătoarei românce de la Cambridge Lisa Maria Tănase, despre care a scris, la începutul anului, The Guardian, și care a fost invocată și în Parlamentul Regatului Unit i-ar putea ajuta să înțeleagă de ce. Mai mult, aici:

Doctoratul unei cercetătoare românce de la Cambridge face vâlvă în presa britanică și în Parlamentul Regatului Unit (VIDEO). Ce spune studiul