Avocații Diana Hatneanu și Antonie Popescu au obținut anul trecut la Curtea Europeană a Drepturilor Omului redeschiderea anchetei privind evenimentele sângeroase din iunie 1990 – Dosarul Mineriada. Acum, după ce trei personaje cheie ale evenimentelor de atunci au primit calitatea de suspecți în dosar, cei doi avocați sunt sceptici că lucrurile vor evolua și cred că ancheta va fi tergiversată până când cei cercetați vor deceda, iar procurorii vor dispune clasarea dosarului.
Diana Hatneanu consideră că ancheta trebuia continuată de mult chiar și fără decizia CEDO. Antonie Popescu este și el sceptic și spune că instituțiile statului au fost capturate „de către rețeaua de crimă organizată și corupție care s-a țesut tocmai la adăpostul crimelor din perioada infracțională Decembrie 1989-Iunie 1990, având aceeași actori și regizori”.
România Curată vă prezintă principalele reacții ale celor doi avocați care au luptat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru aflarea adevărului despre Mineriada diin 13-15 iunie 1990.
Avocat Diana Hatneanu: ”Temerea tuturor este că vor trena suficient de mult ancheta, până suspecții noștri vor deceda”
”Cu privire la decedații Mineriadei, ca și cu decedații Revoluției, parchetul, chiar și în lipsa acestei hotărâri a CEDO ar fi trebuit de mult să continuie cercetările pentru că acum aceste fapte sunt imprescriptibile. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Problema era cu cei care nu au murit, pentru că faptele au fost tratate pe legea comună penală (lovire, privare de libertate etc.), însă toate astea, în 25 de ani, s-au prescris. Singura soluție, urmare a hotărârii CEDO care îl privea pe domnul Stoica, doar bătut și privat de libertate, a fost că trebuie continuate cercetările și cu privire la aceste victime. Deci singura soluție era încadrarea corectă din punctual meu de vedere și înainte de hotărârea CEDO, la infracțiuni contra păcii și omenirii. Dacă se dorea, se putea de mult face această încadrare, pe care a făcut-o Dan Voinea, fără succes însă, pentru că s-a dat în final NUP pe această încadrare. Acesta este rezultatul direct al hotărârii CEDO și era de așteptat să se redeschidă dosarul Mineriadei. Nu aveau ce să facă.
Mai mult sau mai puțin forțați, pentru că în procedura de la CEDO există și procedura de executare, care este în sarcina comitetului de miniștri al Consiliului Europei, iar România trebuie să vină cu informări la Departamentul Executări din cadrul Consiliului Europei cu privire la executarea hotărârii respective. Executarea are mai multe aspecte: plata unor sume de bani – s-au plătit, nu era o problemă-, dar și unele măsuri generale care, în opinia Curții și a sistemului Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie să fie de natură ca încălcări asemănătoare să nu se mai producă. Deci nu aveau cum să ocolească această redeschidere a dosarului.
Mă aștept să mai dureze mult și bine. Parcă îi văd că o iau de la capăt cu ancheta. Nu am suspiciuni complet nefondate, și așa a durat mult, nu știu de ce, că doar a trecut un an și o lună de la hotărârea CEDO.
Temerea tuturor este că vor trena suficient de mult ancheta, până suspecții noștri vor deceda. În aceste condiții, soluția corectă și legală va fi de clasare a dosarului, pentru că dacă mor toți nu mai are cine să răspundă. Dar chiar și o soluție de clasare într-o asemenea situație nu ar trebui dată fără să satisfacă dreptul de a ști adevărul, ca victimele și publicul să afle cu adevărat ce s-a întâmplat în mod oficial. Asta este speranța mea minimă, pentru că nu mă aștept să se întâmple prea multe, adică să fie trimis cineva în judecată repede, să fie și judecat repede.”
Avocatul Antonie Popescu: ”Sunt rezervat pentru că Parchetul i-a mai pus sub acuzare cândva”
”Trebuie să vă spun că, date fiind experiențele anterioare cu conducătorii instituțiilor judiciare implicate în aceste cercetări, și conduita acestora, sunt foarte rezervat, chiar dacă am fost mereu un optimist în legătură cu aflarea adevărului sprijinind demersurile Asociației 21 Decembrie 1989 București.
Era normal ca aceste crime să fie considerate imprescriptibile din moment ce au avut o asemenea dimensiune și intensitate în acele împrejurări insurecționale (un război civil în desfășurare, implicând forțe militare și paramilitare organizate, stipendiate și coordonate de către agenții Statului, de ministere și instituti publice, mari companii comerciale ale statului, implicând mijloace de transport și comunicații, deplasări importante de mase de oameni (mineri, muncitori din majoritatea bazinelor carbonifere, chemați și de FSN) inclusiv înarmați, (arme albe sau de foc, letale) conducători politici și militari cu tristă notorietate infracțională în epocă) și au fost însoțite de alte fapte care erau tratamente neomenoase și tortură, în conținutul cărora s-au petrecut numeroase vătămări, inclusiv violuri. Este binecunoscut ce tratamente inumane au primit cei arestați și ținuți în incartiruirea de la Măgurele – Infernul Măgurele a fost descris de presă și de cei torturați acolo.
Am văzut recent că opinia publică românească a reacționat puternic în cazurile de viol de la Vaslui, astfel că mulți dintre cei sceptici sau negaționiști au fost deranjați de reacția civică adecvată, care arăta că simțul justiției în rândurile cetățenilor nu s-a atrofiat, în ciuda capturării instituțiilor statului de către rețeaua de crimă organizată și corupție care s-a țesut tocmai la adăpostul crimelor din perioada infracțională Decembrie 1989-Iunie 1990, având aceeași actori și regizori!
Sunt rezervat pentru că Parchetul, în mandatul procurorului militar Dan Voinea i-a mai pus cândva (în anul 1997) pe făptuitori sub acuzația de tratamente neomenoase-crime împotriva umanității, care sunt infracțiuni imprescriptibile, însă la 17 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o rezoluție de scoatere de sub urmărirea penală care avea ca obiect în principal acuzații de tratamente neomenoase întemeiate pe 856 de plângeri ale unor persoane vătămate de actele violențe săvârșite în perioada 13-15 iunie 1990.
Fragmente din hotărârea CEDO dată în cauza Asociația 21 Decembrie, Mărieș, Mocanu, Stoica și alții contra României:
- în perioada 26 noiembrie 1997 – 12 iunie 2006, a fost initiată urmărirea penală împotriva a 37 de persoane – 28 de civili și nouă militari – în principal pentru acte de subminarea a puterii de stat, săvârșite în contextul evenimentelor din iunie 1990. Fostul președinte român se număra printre persoanele urmărite penal. Acesta a fost inculpat la 9 iunie 2005, fiind acuzat de participare la genocid [art. 357 lit. a), b) și c) C. pen.], de propagandă pentru război (art. 356 C. pen.), de tratamente neomenoase (art. 358 C. pen.), de subminarea puterii de stat (art. 162 C. pen.) și de acte de diversiune (art. 163 C. pen.). Marea majoritate a celor 28 de civili inculpați erau directori ai unor exploatații miniere, șefi de sindicate din minerit și înalți funcționari în cadrul Ministerului Minelor.
- La 16 septembrie 1998, acestui aspect al cercetării i s-a repartizat dosarul nr. 75/P/1998 (supra, pct. 106).
- La 19 decembrie 2007, Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus disjungerea cauzei care făcea obiectul dosarului nr. 75/P/1998 în două părți, una referitoare la acuzațiile îndreptate împotriva celor 28 de civili – dintre care fostul Președinte al României și fostul șef al SRI – cealaltă referitoare la acuzațiile aduse împotriva celor nouă militari. Cercetarea privind cei 28 de civili trebuia să fie continuată în fața secției civile competente a aceluiași parchet.
- Prin rezoluția din 27 februarie 2008, Procurorul-șef al Secției Parchetelor Militare a infirmat rezoluția din 19 decembrie 2007, considerând că, datorită legăturii dintre faptele cercetate, era de competența uneia din secțiile civile ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe cu privire la ansamblul cauzei și cu privire la toți acuzații, atât civili, cât și militari.
- La 29 aprilie 2008, în conformitate cu această rezoluție, Secția Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație s-a declarat lipsită de competență și pentru a se pronunța cu privire la acuzațiile penale îndreptate împotriva celor nouă ofițeri militari – printre care se numărau mai mulți generali, fostul șef al poliției și fostul ministru de Interne – și și-a declinat competența în favoarea uneia din secțiile de drept comun.
- În rezoluția din 29 aprilie 2008 a fost întocmită o listă cu peste o mie de persoane care au fost reținute și supuse la rele tratamente în special la sediul școlii Militare Superioare de Ofițeri din Băneasa și al unitătii militare din Măgurele. Domnul Marin Stoica era inclus în această listă a victimelor. Rezoluția în cauză conținea, de asemenea, lista persoanelor juridice care au suferit prejudicii în timpul represiunii din perioada 13-15 iunie 1990, printre care se număra și asociația reclamantă.
- Această rezoluție menționa, de asemenea, „identificarea celor aproximativ 100 de persoane decedate în cursul evenimentelor din perioadă 13-15 iunie 1990″.
- Această conținea, de asemenea, lista cu întreprinderile publice care puseseră la dispoziția autoritătilor muncitori pentru intervenția de la București. Această listă conținea în special 20 de exploatații miniere de pe întreg teritoriul țării și uzine din 11 orașe Călărasi, Alexandria, Alba-Iulia, Craiova, Constanța, Deva, Giurgiu, Galați, Brașov, Slatina și Buzău), precum și trei uzine din București.
- În urma acestei rezoluții, la 5 mai 2008, procurorii militari au trimis secției competențe a parchetului cele 209 volume – care aveau 50.000 în total – din dosarul nr. 75/P/1998.
- La 26 mai 2008, secția din cadrul Parchetul Militar de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care primise dosarul în întregime, și anume Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a declarat necompetentă și și-a declinat competența în favoarea altei secții a aceluiași parchet, și anume Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – DIICOT.
- Prin rezoluția din 10 martie 2009, direcția competentă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – a pronunțat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în favoarea fostului șef al SRI, pe motiv de prescripție, în ceea ce privește acuzația de subminare a puterii de stat, și o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce privește majoritatea celor 27 de civili urmăriti penal – directori de exploatații miniere, șefi de sindicate din minerit, înalți funcționari din cadrul Ministerului Minelor și din administrația locală – în absența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.
- Pentru a se pronunța astfel, parchetul a considerat că, în calitătile lor respective de șef de stat, de ministru de Interne, de ministru adjunct sau de șef al poliției, unii din inculpați erau depozitari ai puterii publice și că ar fi fost ilogic să se creadă că ar fi putut săvârși fapte de natură să le slăbească puterea. În ceea ce îi privește pe mineri și pe ceilalți muncitori care au venit în București la 14 iunie 1990, parchetul a considerat că aceștia „se transformaseră în forțe de ordine” și că erau convinși că actele lor serveau puterea de stat. În plus, acesta a subliniat că intervenția minerilor se dovedise inutilă, deoarece acțiunea desfăsurată de parașutiști la sediul televiziunii a permis restabilirea ordinii în capitală în jurul orei 1 în ziua de 14 iunie 1990.
- De asemenea, parchetul a încetat urmărirea penală împotriva a trei inculpați care decedaseră între timp.
- În cele din urmă, DIICOT s-a declarat lipsită de competentă pentru a se pronunța cu privire la restul cauzei – adică fapte calificate drept tratamente neomenoase, acte de diversiune, propagandă pentru război și genocid, în sensul art. 357 lit. (a)-(c) C. pen. – și și-a declinat competența în favoarea Secției de urmărire penală și criminalistică. Aceste fapte priveau doar nouă din persoanele puse sub acuzare în perioada 2000-2006, printre care se numără și fostul președinte.
- La 17 iunie 2009, a fost pronunțată o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală în ceea ce privește acuzațiile în cauză, al cărei conținut este prezentat în continuare.
……………………………………………….
- Rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 17 iunie 2009
- La 17 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o rezoluție de scoatere de sub urmărirea penală care avea că obiect în principal acuzații de tratamente neomenoase întemeiate pe 856 de plângeri ale unor persoane vătămate de actele violențe săvârșite în perioadă 13-15 iunie 1990.
- Rezoluția în cauză preciză că fostul șef al statului nu fusese audiat în calitate de învinuit în cursul cercetării.
- Această descria ansamblul actelor de violentă – considerate că fiind de o cruzime extremă – la care au fost supuse mai multe sute de persoane.
- Se menționa faptul că cercetările efectuate timp de aproximativ nouăsprezece ani de parchetele civile și, ulterior, de parchetele militare nu au permis stabilirea identității agresorilor și gradul de implicare a forțelor de ordine. Fragmentul relevant din această rezoluție se citește astfel:
„În urmă cercetărilor efectuate pe parcursul celor aproape 19 ani, de parchetele civile și ulterior, de cele militare, cercetări care se regăsesc în cuprinsul dosarului (…), nu s-a putut stabili identitatea minerilor agresori, gradul de implicare în acțiunile acestora al forțelor de ordine și al membrilor sau simpatizanților F.S.N., rolul și gradul de participație în acțiunile îndreptate în perioada 14-15 iunie 1990 împotriva locuitorilor Capitalei”.
Am fost acolo la Inter pe 14 iar trupele de mineri erau direct coordonate si conduse de securisti in civil si sincer sa fiu in zona Pietei Universitatii aveam impresia ca erau mai multi securisti in civil si in uniforma decat mineri. Si in timpul Pietei Universitatii erau infiltrati sute de securisti iar uneori ramaneau in Piata mai multi securisti deghizati decat protestatari. Zona corturilor era plina de securisti infiltrati printre protestatari.
Pentru cei mai tineri, o actiune similara dar mult redusa in dimensiune s-a intamplat si de-a lungul protestelor din 2012, 2013, 2014 unde puteam toti observa foarte multi jandarmi si membri ai serviciilor secrete infiltrati printre noi in civil, uneori erau mai multi ca noi la Fantini.
Mineriada a fost o actiune directa a Securitatii (SRI, 0215, DIE plus toate celelalte denumiri pe care si le-au tras imediat dupa Revolutie) de a pune mana total pe putere. A fost sfarsitul diversiunilor incepute in dupa amiaza de 22 decembrie 1989 continuata cu Targu Mures si sfarsita cu mineriada din 13-15 iunie de preluare a puterii de la ceausescu in propriul lor folos.
NU o sa se intample absolut nimic cu acest dosar cel mult niste condamnari onorifice fara efect pentru ca altfel ar trebui desfiintate absolut toate serviciile secrete actuale in frunte cu DGIPI, SRI si DIE si desfiintata intreaga clasa politica actuala tributara pana in maduva oaselor structurilor tenebroase ale securitatii.
De ce nu aduc la ancheta divizia securitatii „Dunarea” sau ceva asemanator daca nu ma insel care a activat direct in Piata Universitatii si in corturile de la TNB pe toata perioada manifestatiilor???!!!!
Doar atunci cand o sa fie adusi la interogatorii ofiterii de securitate din SRI si 0215 care au coordonat toata mineriada atunci o sa fie ceva real altfel arata mai mult ca o actiune de PR a organelor actuale ale securitatii care incearca sa-si spele imaginea!