Dezvăluirea recentă a faptului că Mircea Kivu, un cunoscut sociolog de la noi, a fost colaborator al securității, a declanșat un val de reproșuri și judecăți de Facebook.
Pe cât de late erau limbile pe vremuri, pe fundul regimului, la fel de aspre sunt acum la adresa informatorilor săi. Oameni de toate vârstele se reped să-i spună învinuitului cum ar fi procedat ei în locul lui, cât curaj și demnitate ar fi avut, uitând că noi toți trăim de 27 de ani într-un climat de mici lașități individuale, cotidiene, în condițiile în care teoretic trăim într-o democrație și nu ne mai obligă nimic să abdicăm de la principii.
Judecătorii de azi ai lui Kivu nu sunt victimele sale (singurele în măsură să o facă) și nici măcar oamenii care au trăit aceleași vremuri ca el.
Ci noi ăștia de acum, o populație de indivizi care votează penali din pușcărie sau care nu votează deloc, că sunt scârbiți, care preferă comoditatatea unei șpăgi pentru rezolvarea unei situații, decât deranjul apărării unui principiu cu orice preț, noi cei care ne exhibăm frustrările pe Facebook, pozând în justițiari, dar nu zicem nici pâs când aflăm că patronul nostru (ne) fură.
Regimurile totalitare nu sunt o amintire trecută, ci un prezent și un viitor posibil oricând, iar pentru ca ele să se întâmple sau nu e nevoie de noi toți.
Sigur că e dezamăgitor faptul că timp de 27 de ani, Mircea Kivu nu a găsit niciun moment potrivit să facă această confesiune, că a făcut-o abia după ce a fost dat în gât la rândul lui, sigur că dinspre el lucrurile se văd mai edulcorat, poate că cei despre care el a făcut rapoarte or fi trăit altfel consecințele, dar asta nu sunt decât ei în măsură să o spună, să-l acuze sau să-l ierte.
Nu noi, cei care nu am fost în papucii lui Kivu, ai Monei Muscă sau ai altora ca ei și care, dacă am fi atât de buni pe cât ne place să ne credem, am fi făcut deja de 27 de ani mai bună societatea în care trăim.
Citește articolul integral pe dollo.ro
Va rog frumos sa nu le mai luati partea securistilor!
Tatal meu a refuzat sa semneze si sa colaboreze cu Securitatea in ’84! Stiu ce inseamna foametea, stiu ce inseamna persecutia, stiu ce inseamna teroarea si pot sa spun ca acesti colaboratori sunt oameni ce trebuie sa si toarne galeti cu smoala in cap pentru nenorocirea facuta de Securitate si regimurile comuniste impotriva poporului roman!
E frumos sa aperi pe cine cunosti…dar gresit. Nu numai sotia lui Nicolae Gheorghe, cea turnata de Kivu, are dreptul sa il judece, ci si cei care citeau sondajele lui false, cum bine spune dna Pippidi, si se lasau indusi in eroare, de la dominatia absoluta a PSD in 2004 la situatia societatii civile la FDSC, unde as baga mana in foc ca omul a fost infiltrat, cele mai obscure ONGuri, si niciodata alea deranjante, nu ieaseau ca fiind populare. Astia nu ies la pensie, asa ca omul sigur a continuat sa serveasca, si tare ma tem ca nu era si nu e singurul la USR. Deci mai vigilenta, dna Dollo, ca vad ca ati laudat cartonarul verde userist. Inauntru-i leopardu’, cu d’astia ca dvs cu o inima larga si pentru securistii care va infiltreaza acusi va mananca leopardu’ pe toti.
Felicitari pentru articol doamna Benezic. Scurt, concis si la obiect, surprinzand perfect “calitatea natiei”.
calitatea natiei versus calitatea securistilor si a colaboratorilor sai!!!