În ultimele zile o dezbatere mai aprinsă din CSM legată de alegerea conducerii din acest an a generat diverse scenarii.
Că în CSM sunt tabere politice, că sunt influenţe politice. Nu e
adevărat. În CSM sunt doar neînţelegeri pe un aspect punctual dar
important. Nu putem da vina pe politic când noi nu reuşim să rezolvăm o
situaţie. Constat că există interes pentru politic faţă de ce se
întâmplă în CSM, dar sigur CSM nu este o instituţie politizată; există
interes al politicului pentru mersul justiţiei, dar noi trebuie să ştim,
în primul rând prin CSM, să contracarăm influenţele nepotrivite. În CSM
nu desfăşurăm activităţi politice – în sensul că nu susţinem oameni
politici, instituţii politice, platforme politice şi nu luăm decizii
politice – dar suntem obligaţi ca organism colectiv să garantăm
independenţa justiţiei faţă de politic, şi ca magistraţi individual
suntem datori să susţinem statul de drept. CSM e deasupra intereselor
personale sau partizane. Este şi trebuie să rămână o instituţie
puternică.
Aceeaşi dezbatere a generat comentarii legate de corectitudinea şi integritatea profesională a magistraţilor din CSM, respectiv a judecătorilor şi procurorilor in instanţe şi
parchete. Nu e corect ca în temeiul libertăţii de exprimare să se
genereze susţinere pentru unii magistraţi şi antipatie faţă de alţi
magistraţi, aceştia să fie împărţiţi în tabere şi în partide, să
fie ironizaţi sau insultaţi judecătorii şi procurorii care la un moment
dat au păreri diferite. Nu. Magistraţii sunt demnitari din cadrul
sistemului de justiţie. Iar justiţia nu e confiscată nici de interese
obscure, nici nu intră în curente politice. Justiţia a fost supusă unor
reforme lungi, obositoare, care au generat satisfacţii, dar şi
nemulţumiri. Acum trecem printr-o altă etapă grea, când intră în vigoare
noi coduri, când încă nu avem oameni suficienţi în instanţe şi când nu
avem fonduri în plus pentru sistem, la care se adaugă iniţiative de
modificare a statutului nostru sau a structurii judiciare. Nu e firesc
să criticăm acest sistem când nu este cazul. Societatea trebuie să
sprijine justiţia şi magistraţii, şi să accepte autoguvernarea
justiţiei: justiţia, prin lege, este pentru societate, iar societatea,
prin civism, este datoare să fie pentru justiţie. O justiţie
independentă, corectă, profesionistă.
În fine, aceeaşi dezbatere a generat aprecieri negative asupra asociaţiilor profesionale ale magistraţilor. Eu am făcut parte şi din AMR în perioada 2003-2006,
şi din UNJR în 2008-2011. Au fost singurele mijloace de manifestare a
libertăţii în cadrul justiţiei, adevărate cadre de desfăşurare a
iniţiativelor reformiste. Aşa am cunoscut judecători din alte judeţe, cu
aceleaşi probleme şi împreună am contribuit împreună la reformarea
sistemului. Existenţa asociaţiilor e o condiţie a independenţei
justiţiei. Putem să nu fim de acord cu anumite acţiuni, cu anumiţi
oameni la un moment dat. Dar nu putem cădea în derizoriu sau acuza de parti-pris-uri asociaţiile doar în virtutea unor speculaţii.
Eu cred în puterea membrilor CSM de a
găsi o cale autentică de comunicare. Mai cred în CSM care reprezintă
interesele magistraţilor şi a societăţii pentru o justiţie eficientă. Şi
cred în magistratul român – judecător şi procuror – care garantează
drepturile şi libertăţile cetăţenilor dacă funcţionează într-un sistem
INDEPENDENT de orice factor de presiune.
Justiţia există dincolo de oamenii care o înfăptuiesc. Cu toţii trebuie să ne dorim justiţie.
Noi, cei din sistemul de justiţie, respectăm cetăţeanul. Şi suntem îndreptăţiţi la respect din partea cetăţeanului.
