Salariile, pensiile, educatia nationala, codul penal, codul de procedura penala, codul civil, codul de procedura civila, codul muncii, codul dialogului social, promovarea judecatorilor la instanta suprema, alegerile (comasate) sint doar citeva tinte doborite de valul urias al angajarilor de raspundere a Guvernului.
Lor li se va adauga, in curind, si sanatatea. Desi e vorba despre un proiect de lege foarte controversat, adica nedorit de mai toata lumea, in afara de citeva persoane din capul satului. Pardon, statului.
Cum e adoptata o “lege” prin angajarea raspunderii Guvernului, se stie: Guvernul elaboreaza un proiect de lege si il trimite in Parlament. Daca Parlamentul considera necesar sa faca modificari sau completari ale proiectului, le poate face, dar ele sint “valabile”, adica sint incluse in lege, numai daca Guvernul este de acord cu ele (tare chestia cu rolul de legiuitor al Parlamentului, nu-i asa?). Proiectul de lege elaborat de Guvern nu trebuie votat in Parlament, deci nu trebuie sa intruneasca vreo majoritate parlamentara. El va fi considerat adoptat, automat, daca opozitia nu depune motiune de cenzura sau daca motiunea de cenzura depusa este respinsa. Ceea ce s-a si intimplat si se va intimpla. Opozitia, fiind in inferioritate numerica fata de putere (fiindca de aia e opozitie, pentru ca are mai putine voturi decit puterea) nu poate “trece” motiunea de cenzura. Mai ales, dupa ultima gaselnita, specifica democratiei halucinante de acum, de cind am intrat in NATO si UE: parlamentarii din grupul puterii nu mai voteaza la motiunea de cenzura. Disciplinati in mod democratic, asumindu-si in mod (in)constient rolul de forta conducatoare in societate, parlamentarii puterii stau in bancute, cuminti, cu miinile la spate, batistuta curata si cu unghiile taiate. Toarasa invatatoare le-a spus ca numai niste oameni rai se pot indoi de Guvern, care ne da noua parcuri la munte, telecabine, pirtii, patinoare, fintini, panselute si multe, multe tunuri. De zapada.
Se pune, cit se mai poate, urmatoarea intrebare: cum se poate apara populatia de acest val al angajarilor. Nu de personal, ci de raspundere.
Opozitia zice ca nu poate face mai mult decit sa depuna o motiune de cenzura, pe care o pierde in mod previzibil, din cauza democratiei aritmetice de pe la noi.
Asa este. Acum, opozitia nu poate face mai mult, ca actiune directa. Dar, ar mai fi o solutie: sa garanteze ca, atunci cind va veni la putere, va abroga toate legile adoptate prin angajarea raspunderii Guvernului, in toate cazurile in care a depus motiune de cenzura.
E un procedeu in doi timpi: primul, o promisiune certa, cu asumarea explicita a obligatiei de abrogare si cu enumerarea exacta a legilor care urmeaza sa fie abrogate si, doi, respectarea promisiunii, adica abrogarea imediata, dupa ce opozitia devine putere, a legilor respective.
Macar o singura data daca va functiona acest sistem, va exista un mecanism care va neutraliza institutia angajarii raspunderii. De fiecare data, noua putere va trebui sa abroge legile trecute in perioada anterioara prin angajarea raspunderii. Astfel, grupurile de la putere, dintr-un anumit moment, vor observa -poate- ca daca vor recurge la angajarea raspunderii, masura nu va dura si va fi infirmata la urmatoarea schimbare de putere.
Nu va fi vorba de instabilitate legislativa, ci de dreptul populatiei la autoaparare.
Mecanismul poate fi declansat chiar acum. Cu actuala opozitie. Va avea aceasta curajul/onestitatea de a garanta ca, atunci cind va deveni putere, va abroga toate legile adoptate prin angajarea raspunderii Guvernului? Va anunta o lista exacta cu aceste legi pe care le va abroga? Va comunica un termen in care le va abroga?
Acestea sint citeva intrebari care ar trebui adresate celor doi lideri ai opozitiei actuale. Pe linga cele privind impartirea functiilor.
Mai este o alternativa:
Atacarea imediata la CEDO a legii de catre cei afectati dupa modelul spetei Tanase vs. Moldova (2007 – 2010) – referitoare la incalcarea Art. 3 din Protocolul aditional la Conventia CEDO, chiar daca Curtea Constitutionala respinge toate exceptiile ridicate de catre oponentii ei.
Aceasta actiune este singura ce poate fi luata impotriva unei legi care afecteaza drepturile fundamentale ale unui anumit cetatean lezat- care demonstreaza in ce mod este afectat de acea lege – imediat dupa momentul intrarii in vigoare al legii, sau chiar al trecerii de Parlament, adica momentul epuizarii tuturor cailor de atac interne impotriva incalcarii unui drept de catre stat.
Dupa acest model se poate ataca imediat la CEDO si noua lege electorala adoptata prin asumarea guvernului in baza incalcarii Art. 3 din Protocolul aditional la Conventia CEDO.
Asumarea rqaspunderii guvernului,in dispretul dreptului si datoriei Parlamentului de a legifera prin dezbateri deschise si responsabile,nu este alceva decat continuarea politicii dictatoriale Ceausiste de a guverna prin decrete.
Eu cred ca domnul presedinte Basescu va da decrete in viitorul foarte apropiat.
in loc sa gandim impreuna ce este mai bine pentru tara mereu vedem lucruri rele… stim doar sa fin impotiva, sa amanam, sa protestam si sa ducem tara daca s poate in mizerie si sa o salveze cei care vin… acesta este pacatul clasei politice… incapacitate ei de a gandi la binele celor pe care ii reprezinta !
Ma asteptam sa vad un indemn la dialog. Se pare ca nimeni – nici chjar cei ce isi spun “romania curata”, nu sunt in stare de un asemenea exercitiu! Am trait in Canada suficient ca sa asist, DE DOUA ORI, la caderea unui partid politic. O data, cind PC a fost inlocuit de Liberali. In Parlament au mai intrat 2 (DOI!) parlametari de la PC. “Opozitia” oficiala ajunsese partidul Quebecului, care cerea separarea! (ca si cum in Romania, Opozitia ar fi… UDMR) A doua oara, Liberalii au mai pastrat doar 3 TREI) locuri. Puterea, mai mult decit majoritara, si-a impus de fiecare data toate legile dorite – dar, discutind cu adversarii. Care au participat la discutii in buna credinta. Asa ca, vorbim noi despre “dictatura Puterii” in Romania la nivel de Parlament? Problema nu este ca se angajeaza raspunderea Guvernului – ci ca se ajunge la asta! Cit timp a mai existat un dialog in Parlament, chiar si pe timpul “dictaturii” lui Nastase, totul decurgea (inca) normal. Totul a inceput, cred, atunci cind “majoritatea” absoluta, de peste 2/3 a impus destituirea lui Basescu, in ciuda Constitutiei si legilor. De cind exista Opozitia aceasta, acum condusa de Ponta si Antonescu, efectiv in Parlament nu mai exista dialog, ci un meci care pe care. Nevoile tarii, dorintele populatiei, sunt ultimele ginduri ce fac valuri pe mintile lor lucii. Se respinge pentru ca e la initiativa Piteii! Daca se supun discutiilor (cum a fost cazul legii Invatamintului), legile respective sunt blocate in “comisii”. Legea ceruta de maghiari, blocata patru ani. Cea a Invatamintului, un an – de astea imi amintesc eu. Discutiile privind reducerea numarului de Parlamentari, desi ceruta de un Referendum National, nu s-a discutat din 2009. Practic, daca Guvernul nu isi asuma raspunderea, in aceasta legislatura NU SE DADEA NICIO LEGE! Acum, domnul Dan Mihai ce propune? Ca tot ce s-a aprobat timp de 3 ani, bun sau rau (desi nu mi se pare a fi MAI RAU din cauza lor!) sa fie abrogate. OK, si ce facem? Ne intoarcem la legile anterioare? Alea erau bune? Nu s-a inaintat proiecte de legi tocmai pentru ca erau necesare altele? Pentru ca o cerea UE? O sa le mai ia, celor de la Putere, alti 4 ani ca sa isi impuna propriile legi – eventual, tot prin asumarea raspunderii? Si pe urma, daca va avea loc rotirea Puterii, vor fi si alea abrogate – si iarasi circ 4 ani? O propunere aberanta pentru o clasa politica aberanta! Si facuta in numele “democratiei”. Si a Boborului, desigur.
@Theodor Marcean: “Eu cred ca domnul presedinte Basescu va da decrete in viitorul foarte apropiat.” Ce vorbiti, domnule? Puneti pariu?