- În zăcământul vizat de controversatul proiect minier și industrial care a generat revoltă în Mărginimea Sibiului există metale grele, din categoria celor înscrise pe lista materiilor critice a Uniunii Europene, altele decât magneziul declarat oficial ca viitor produs al exploatării și prelucrării.
- Acest lucru rezultă fără dubii, dintr-un studiu științific care ne-a fost semnalat de un cititor, prezentat într-o conferință internațională, la Zurich (Elveția), în 2023, și care a analizat carote puse la dispoziție de compania MPI (cea care vrea să dezvolte proiectul).
- Nichel, cupru, cobalt și arsen sunt metalele evidențiate în cele două eșantioane, în diferite concentrații, arată studiul realizat de trei cercetători de la Institutul Geologic al României.
- În licența de exploatare obținută de la Autoritatea Națională pentru Reglementare în Domeniul Minier (ANRMPSG), nu se face nicio referire la aceste metale, lucru cel puțin surprinzător.
- Pe de o parte, ținând cont de valoarea lor comercială, ca materii critice, atât compania, cât și autoritățile publice ar avea un interes direct de procesare și vânzare a lor.
- Pe de altă parte, dacă sunt într-o concentrație prea mică pentru a putea fi rafinate profitabil, atunci trebuie luate măsuri de neutralizare, în condițiile în care pot rămâne în haldele cu sterile din carieră și în deșeurile uzinei de prelucrare a magneziului – de unde pot ajunge în aer, pe sol și în pânza freatică și, de aici, mai departe, în sângele animalelor și al oamenilor unde, prin acumulare, duc la cancer.
- Pentru a găsi un răspuns la întrebarea de ce, nici în documentele oficiale, nici în dezbaterea publică, nu se face referire la aceste metale grele din zăcământul de la Rășinari, am apelat la Ștefan Marincea, doctor și cercetător senior la Institutul Geologic al României, de la conducerea căruia a fost îndepărtat, în 2013, după ce și-a asumat public puncte de vedere critice și a făcut dezvăluiri inclusiv de falsificare a studiilor de specialitate care fundamentau proiectul de la Roșia Montană*.
- Discuția cu Ștefan Marincea nu s-a rezumat, însă, doar la prezența altor metale critice în zăcământul din Mărginimea Sibiului, ci la toate problemele proiectului.
- Domnul Marincea a vorbit cu proiectul de investigații de mediu Verde Curat, de pe România Curată, despre cât de mare e probabilitatea prezenței crisotilului, implicit a azbestului, în zăcământ, dar și despre subestimarea majoră a costurilor proiectului și supra-licitarea profitabilității lui.
- Ștefan Marincea a identificat similitudini cu Afacerea Roșia Montană (altele decât cele prezentate în ultimele luni pe Verde Curat/ România Curată) și a adus în discuție probabilitatea ca proiectul să fie unul speculativ, de pe urma căruia persoanele ”bine informate” ar putea câștiga la Bursă indiferent dacă se va realiza sau nu.
Important
Ipoteza că proiectul ar fi unul de tip speculativ este una teribilă pentru locuitorii din Mărginimea Sibiului (și chiar din Sibiu, ținând cont de proximitatea uriașului perimetru de exploatare de la Rășinari). În Roșia Montană, jocurile, combinațiile și ”co-interesarea” unor decidenți locali au generat tensiuni uriașe în comunitate, familii dezbinate, destine frânte și conflicte care s-au întins pe mai bine de două decenii.
Spre deosebire, însă, de Roșia Montană, comunitatea locală din Mărginime are, încă de la început, posibilitatea de a își exprima fără echivoc voința și a de influența decisiv soarta proiectului, înainte ca metodele de persuadare ale companiei să o dezbine. După ce Consiliul local Săliște a refuzat concesionarea terenului pentru viitoarea uzină chimică de rafinare, locuitorii din Rășinari sunt așteptați, pe 8 noiembrie, să voteze la referendumul local, dacă sunt sau nu de acord cu exploatarea.
O opoziție explicită și demonstrabilă, încă de la început, a comunității locale ar reduce drastic marja de acțiune a speculatorilor la bursele internaționale și ar pune presiune pe decidenții politici la nivel local și central pentru a nu intra în asemenea jocuri. Asta cu atât mai mult cu cât, în cazul României, există deja exemplul Roșiei Montane, care arată că, până la urmă, nu se poate trece peste opoziția locală.
Ce spune studiul prezentat în conferința de la Zurich
Intitulată ”Ni-Cu-Co-Bi mineralization in Valea Muntelui ultramafic complex (Cindrel Mountains, Romania)”, lucrarea a fost realizată de George Dincă, Gavril Săbău, și Andrea Elena Filiuță, toți cercetători afiliați Institutului Geologic al României. Studiul a fost efectuat pe două carote provenite din două foraje de explorare, puse la dispoziție chiar de MPI (Mineral Proiect Invest), lucru care este menționat expres la final.
Însă fără dubiu, studiul arată că probele (carotele) analizate conțin minerale cu nichel, cobalt, cupru și arsen. Concentrațiile, chiar dacă aparent ridicate, nu pot fi extrapolate la nivelul întregului zăcământ, fiind vorba doar de două probe, dar acest lucru nu justifică lipsa menționării lor în documentele licenței de exploatare ori în alte răspunsuri oficiale ale ANRMPSG legate de acest subiect. Prezența acestor metale grele au relevanță fie pentru calcularea redevenței (în condițiile în care ar fi rafinate și valorificate industrial), fie în diferitele etape de avizare și autorizare (pentru a fi prevăzute măsurile de eliminare a riscurilor de contaminare a apei, aerului și solului în procesele de exploatare, transport, rafinare și depozitare a sterilelor și deșeurilor, ținând cont de potențialul lor cancerigen).
Carotele MPI conțin sulfuri și arseniuri de nichel, cobalt și cupru în roca ce urmează să fie extrasă, iar lucrarea citată o numește „the first description of Ni-Cu-Co-Bi mineralization in the region”. Acestea rămân în agregat, în praf și în cantitățile uriașe de roci sterile din descopertă. Sulfurile expuse la aer și apă se oxidează în timp și pot elibera metale în pârâuri și în pânza freatică. Dolomitul din rocă poate diminua aciditatea, dar nu reține neapărat arsenul (unul dintre cele mai toxice metale evidențiate în carotele MPI).
Acidul clorhidric dizolvă nichelul, cobaltul și o parte din arsen. Dar dacă nu sunt extrase din soluție pentru a fi valorificate drept produse secundare (ceea ce nu ar fi legal în lipsa unei licențe exprese pentru ele), ajung în nămolurile și reziduurile uzinei, fiind posibile deșeuri periculoase
ANRMPSG a declarat într-un răspuns adresat unei senatoare de Sibiu că „nu vor rezulta deșeuri cu impact semnificativ asupra mediului”, ceea ce reprezintă o afirmație cel puțin hazardată atât în ceea cea privește posibila prezență a crisotilului (azbestului, despre care am scris deja), cât și în privința acestor metale grele. De fapt, niciun document public al MPI sau al ANRMPSG nu spune ce se întâmplă cu aceste metale.
Pentru a găsi o explicație la această omisiune dar și pentru alte lămuri legate de proiectul dezbătut în Mărginimea Sibiului, l-am contactat pe Ștefan Marincea, cercetător senior la Institutul Geologic al României, care nu a fost implicat în studiul amintit.
Ca să respecte normele de mediu trebuie o investiție mult mai mare
Mihai Goțiu: Domnule Ștefan Marincea, v-am sunat legat de proiectul din Mărginimea Sibiului, am văzut că ați mai discutat despre el, în mod critic. Aș vrea să ne spuneți care considerați că sunt principalele probleme ale acestui proiect.
Ștefan Marincea: Principalele probleme sunt cele legate de prețul de cost al acestui produs finit, respectiv magneziul metalic. Producția lui, dintr-un amestec de silicați, este foarte posibilă, dar implică cantități mari de acid clorhidric sau acid sulfuric, care vor trebui să descompună masa de silicați la o temperatură destul de mare, de peste 80 de grade. Cu alte cuvinte, procesul este energointensiv și va consuma cantități mari de reactiv, prețul de producție, fiind astfel, după calculele mele, superior celui de piață în acest moment. Și mă refer la cele două piețe majore, Statele Unite ale Americi, unde vor depăși, tot după calculele mele, de circa două ori prețul de producție,, respectiv prețul din Europa, care este mai mic decât în SUA și care va fi depășit de circa trei ori. Deci, vorbim de un material (produsul vândut de MPI – n.a.) scump.
Apoi, vor avea costuri suplimentare legate atât de achiziția și transportul reactivilor, cât și de dezvoltarea unei exploatări în carieră care, conform cerințelor de mediu de pe teritoriul comunității europene, va fi foarte costisitoare pentru că dumnealor vor exploata un serpentinit. Serpentinitul, prin definiția sa ca rocă, conține crisotil, în proporții variabile, dar peste 20% este crisotil, în cel mai fericit caz. Crisotilul este azbest. Astfel, riscul de amiantoză (boală pulmonară cronică gravă, provocată de inhalarea prelungită a fibrelor de azbest n.a.) se va extinde de la carieră pe liniile de transport.
Desigur, vor fi camioane cu prelate, se pot lua niște măsuri de protecție. Dar acest lucru nu va face fericită colectivitatea locală, pentru că este o zonă turistică cu densitate mare a populației față de alte zone.
Vor exista costuri legate de haldarea șlamului care va rezulta în urma atacului chimic, respectiv o silice hidratată în principal, care pentru a fi purificată va necesita alte investiții pentru a fi transformată într-un produs vandabil.
Suma de 200 de milioane de euro pe care dumnealor o propun pentru uzina de preparare mi se pare mică în raport cu procedeele tehnice necesare pentru o procesare completă a minereului (suma de 400 de milioane de euro anunțată public se referă la tot proiectul, nu doar la uzină – n.a.).
Fiind vorba de o investiție de tip Greenfield, care presupune crearea de la zero a tuturor structurilor, suma propusă de companie mi se pare prea mică pentru o investiție de o asemenea amploare.
Vor avea în mod sigur rezistența comunității locale în diferite etape, pentru că este o colectivitate de agricultori, de oieri în principal, care este foarte implicată în turism, fiind aproape de unul din polii turistici majori ai României, de Sibiu. Va fi foarte complicat să aibă niște relații favorabile cu această colectivitate în timpul derulării unor acțiuni miniere care vor perturba și echilibru fonic. Nu văd cum s-ar putea exploata în carieră fără exploziv, pentru că este o rocă dură. Vor fi explozii, vor fi probabil emisii de nori cu particule, care vor fi antrenați de curenții de aer către localități.
Dumnealor vor avea niște costuri de mediu mai mari decât dacă ar fi într-o zonă cu populație rară, cum e în cazul unor proiecte din Canada care exploatează haldele de azbest prin același procedeu. În acest moment, ca să fiu sincer, nu există alte exploatări de serpentinite pentru magneziu, în afara celor de care am vorbit din Canada, care exploatează niște deșeuri. Desigur, urmează să vedem – în măsura în care dumnealor ne vor trimite eșantioane – cât la sută din serpentinitele pe care le vom analiza este crisotil. Acest lucru se poate face pentru ca dumnealor să-și etaloneze cea mai bună tehnologie minieră, care să controleze emisiile.
Analiza legată de azbest, un pas necesar preliminar
Mihai Goțiu: Dar legat de crisotil, în mod normal, ei nu trebuiau să comande aceste studii înainte de a solicita și licența de exploatare, nu mai vorbim de certificate de urbanism și începerea procedurilor de autorizare?
Ștefan Marincea: Din punctul meu de vedere, era un pas necesar. Tot din punctul meu de vedere, o companie care își propune să extragă magneziu din serpentinit s-ar fi documentat asupra altor serpentinite din România și aș fi ales, de exemplu, un loc în care să existe niște reziduri rezultate din exploatarea azbestului. Există un asemenea loc în România. Și sigur că ar fi fost încurajați, din partea Ministerului Mediului, să scape de acele halde. Este vorba de o zonă cu densitate mică de populație în care acest proiect s-ar putea dezvolta cu șanse mai multe. Este vorba de azbestul de la Codicea.
În Banat sunt cantități uriașe de serpentinit care de asemenea sunt descrise în literatură. Deci eu m-aș duce către halde dacă aș avea acești bani și această intenție. Adică spre o zonă mult mai puțin populată și așteptând inclusiv subvențiile care vor veni după adoptarea Pactului european al economiei circulare, care prevede o valorificare prioritară a deșeurilor și după aceea să ne apucăm de minerit.
Mihai Goțiu: Revenind la crisotil. Ce studii trebuie efectiv făcute ca să se vadă dacă există sau nu, sau în ce proporție există, și cum ar trebui neutralizat?
Ștefan Marincea: Difractrometrie de raze X (metodă analitică, rapidă și nedistructivă, utilizată pentru a determina structura cristalină, fazele și proprietățile microstructurale ale materialelor solide – n.a.). Acest lucru este posibil, se poate face ușor la Institutul Geologic al României. Probele reprezentative ar trebui să fie selecționate de geologii companiei, dar deocamdată nu s-au comunicat lucrări de explorare completă legate de acest perimetru. Există o licență de explorare, greu de spus că există licența de exploatare, pentru că licența de exploatare presupune deja o explorare completă. Din câte am văzut eu, nu le-a efectuat nimeni, pentru că trec des prin zona respectivă.
Metalele grele, produse reziduale dacă nu au licență pentru ele
Mihai Goțiu: Legat de studiile privind zăcământul, ne-a fost semnalată o prezentare la o conferință științifică, de la Zurich, din Elvetia legat de mineralizarea cu nichel, cupru, cobalt și bismut pe două carote puse la dispoziție de MPI, provenite din explorările din zonă. Conform studiului prezentat, carotele conțin sulfuri și arseniuri de nichel, cobalt și cupru, în roca ce urmează să fie extrasă. De ce considerați că nu au solicitat până acum o licență și pentru rafinarea acestor minerale?
Ștefan Marincea: Este un lucru cunoscut că majoritatea serpentinitelor din complexele de acest tip conțin cantități minore, nu majore, de nichel și cobalt. O licență complexă presupunea o explorare de detaliu de mare precizie, pe care dumnealor ar fi trebuit să se prezinte în documentația de obținere a licenței, inclusiv conținuturile de alte minerale minore. Valorificarea lor ar presupune o linie tehnologică de procesare mai complexă, precum și obținerea unei licențe pentru aceste metale de la ANRMPSG. Cu alte cuvinte, ar fi niște costuri suplimentare, inclusiv pe linia de procesare, pe care, ca să le angajezi, ar trebui să ai explorare de detaliu de mare finețe. E foarte complicat să faci un raport între volumul investiției și profitul potențial, în acest stadiu. Probabil că dumnealor nu au solicitat licența pentru aceste concentrații minore, cu gândul că vor trebui să pună costul de transport de la un producător de acid clorhidric – știu eu, de la Râmnicu Vâlcea – până la uzina de preparare, unde va fi să fie, că am văzut că nu mai este la Săliște, după ce comunitatea locală nu și-a dorit asta. Din punctul meu de vedere trebuie pus în calculul prețului de cost și acest transport, de cantități mari de reactiv (acizi – n.a.) pe calea ferată, cu licența de transport respectivă. Și asta crește foarte, foarte mult prețul tonei de metal. Pentru că dumnealor își propun, practic, să atace, să spunem, cu acid clorhidric, la o temperatură relativ ridicată serpentinitele micronizate, ca să obțină, într-o primă fază, niște hidroxizi de magneziu, respectiv și de minore, de cupru și nichel, care vor fi precipitați și reduși printr-un procedeu electrotermic, la magneziu metal.
Mihai Goțiu: Bun, și atunci dacă ei nu și-au propus, cel puțin deocamdată, să valorifice și aceste concentrații de nichel, cupru, cobalt, bismut, ce se va întâmpla cu aceste minerale? Vor rămâne în sterilele din carieră? Vor rămâne produse reziduale în procesul de prelucrare, de rafinare?
Ștefan Marincea: Prin procedeul propus vor rămâne ca produse reziduale. Cu alte cuvinte, clorurile respective vor putea fi separate prin procede electrochimice, în general, sau osmotice. Sigur că sunt produse vandabile. Problema este că dacă nu au licența pentru așa ceva, nici nu pot să le vândă.
Proiect de speculat pe Bursă, ca la Roșia Montană?
Mihai Goțiu: Încercând să concluzionăm. Din ce spuneți, pare un proiect falimentar, dacă punem toate problemele cap la cap. De ce s-ar încăpățâna să-l ducă la capăt?
Ștefan Marincea: Nu știu. Din punctul meu de vedere și comparându-l cu alte proiecte, nu știu care este logica companiei. Dacă ar fi logica mea (în locul companiei – n.a.), m-aș cota imediat pe bursă ca să-mi măresc capitalul și după aceea aș prefera să speculez. Pentru că, pe de o parte, va fi comunitatea locală într-o zonă dens populată cu animale, cu turism, aproape de un oraș care este unul din polii turistici ai României, care sigur că îmi va scădea acțiunile (valoarea lor – n.a.) și pe de altă parte, ar fi interesul major al Comisiei Europene pentru această materie primă critică, implicit cotarea ca proiect strategic a oricărui proiect care exploatează materii prime critice. Astfel aș avea ca aliat (favorabil creșterii acțiunilor – n.a.) industria și ca potențial element perturbator de scădere a acțiunilor, colectivitatea locală care este relativ prosperă. Aș specula pe bursă, ca să fiu foarte sincer. Desigur, asta e o opinie personală.
Mihai Goțiu: Asta se aseamănă destul de mult cu Afacerea Roșia Montană, în care chiar dacă nu s-a extras oficial și nu s-a comercializat vreun gram de aur, au fost persoane care au câștigat zeci de milioane de dolari dintr-un proiect care n-a produs nimic.
Ștefan Marincea: S-a folosit aceeași logică. Între multele zăcăminte de aur și aceasta (de la Roșia Montană – n.a.), se știe foarte bine, din 1936 de la cartea lui Haiduc, și din 1940, de la Socolescu și Ghițulescu, că există multe zăcăminte de aur în România și o vizită la Muzeul Aurului de la Brad poate să edifice pe oricine. Există niște hărți acolo pe care aceste zăcăminte sunt trecute. Dar s-a ales o zonă cu prestigiu, pentru că și investitorii au fost foarte avizi, și cu vestigii, și cu un istoric minier impresionant. Nu s-a ales un zăcământ despre care se știe numai în lucrările de specialitate. Acolo se știe și din lucrările arheologilor. Deci era ușor de cotat pe bursă, și de scăzut și de crescut acțiunile. Nu e un comentariu răutăcios, nici pe departe, este un fapt. Se poate vedea pe bursele canadiene pe care a fost cotată, că s-au făcut profituri de pe urma tranzacțiilor cu acțiuni la Roșia Montană. Acest lucru se poate întâmpla cu orice proiect minier, atâta vreme cât serviciul geologic național și legislația minieră nu ne protejează. Adică nu separă investițiile speculative de investițiile reale în industria minieră, sigur, cu anumite consecințe. De asemenea, să știți că și cotarea pe bursă, nu toate bursele acceptă, pentru că nu toate au o toleranță mare la investițiile speculative majoritatea burselor, și atunci sunt alese, în general, bursele canadiene care sunt mai relaxate din acest punct de vedere.
Mihai Goțiu: Da, cunoaștem cazul burselor canadiene, ce înseamnă ele pentru minerit. Mulțumesc, domnule Marincea pentru răspunsuri și sper să ne auzim și cu altă ocazie.
Ștefan Marincea: Ca și concluzie, sper să ne trimită un număr de eșantioane ca să le spunem cât crisotil au în ele. Reprezentanții dumnealor (MPI – n.a.) au luat legătura cu Institutul Geologic, unde avem posibilitatea să le facem această determinare. Prin definiție, un serpentinit conține crisotil, deci azbest. Cât? Urmează să determinăm.
Notă (update): * După demiterea din 2013, Ștefan Marincea a revenit la conducerea Institutului Geologic al României, în 2017, prin concurs, și l-a condus până în 2022.
foto main: Rise Project
IMPORTANT
Timp de aproape un an, presa centrală a relatat despre proiectul din Mărginimea Sibiului doar din perspectiva unei mari investiții pentru obținerea unei materii critice strategice pentru Uniunea Europeană. Abordarea s-a schimbat, începând cu luna septembrie, după dezvăluirile în serie de pe proiectul de investigații de mediu Verde Curat, de pe România Curată. Articolele de pe Verde Curat/ România Curată au contribuit la amplificarea mobilizării civice locale și, în același timp, i-au crescut vizibilitatea la un nivel la care n-a mai putut fi ignorată.
Am reușit să facem acest lucru pentru că nu depindem de banii partidelor politice ori cei ai marilor companii. Și nu depindem de aceste finanțări care blochează multe investigații datorită sprijinului și donațiilor cititorilor noștri. Dezvăluirile legate de proiectul din Mărginimea Sibiului se datorează celor care au donat până acum. Investigațiile despre alte asemenea subiecte tabu pentru restul presei naționale depind de donațiile viitoare. Vă mulțumim pentru sprijin în numele tuturor celor care beneficiază de aceste investigații.
Cele mai recente articole pe România Curată, legate de acest subiect
Kronospan a fost trimisă în judecată pentru poluare cu substanțe cancerigene. Atenție, Rășinari











