„Reparația celor 15 ani pierduți nu poate fi făcută decât pecuniar, nu? Fizic, și moral, și psihic, cine te mai repară după 15 ani pierduți în instanțele din România și din instanțele europene?”, a declarat Antoniu Poienaru, pentru România Curată, la câteva ore după ce a aflat că procesul său cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) s-a încheiat cu o victorie definitivă.
Luni, 26 octombrie 2026, Antoniu Poienaru a câștigat definitiv litigiul început în urmă cu aproape un deceniu și jumătate, prin hotărârea Curții de Apel Cluj, care a respins recursul formulat de APIA împotriva sentinței Tribunalului Cluj din vara anului trecut. Hotărârea Tribunalului, rămasă, astfel, definitivă, arată:
”Obligă pârâta (APIA – n.a.) să reintegreze reclamantul pe funcția publică și pe postul deținut anterior destituirii și să plătească acestuia contravaloarea salariilor și a celorlalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 01.03.2011 și până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflație. Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în valoare de 10.100 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial”.
15 ani de procese pentru dreptate
Pentru fostul funcționar de la APIA Cluj, verdictul închide o luptă care a trecut prin instanțele naționale, prin Curtea Europeană a Drepturilor Omului și apoi prin procedura extraordinară a revizuirii.
„Procesul împotriva APIA a început în 2011, de fapt chiar în 2010 (de când au început procedurile interne – n.a.), și a durat până în 2016. Mi-a venit decizia (cea în care a pierdut definitiv în instanțele din România n.a.) în 2016, în decembrie. Și eu în termenul de șase luni am sesizat CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului – n.a.). Și din 2017 până în 2022 au mai trecut încă cinci ani, până a intrat în studiu cererea mea”, rememorează Antoniu Poienaru.
După hotărârea pronunțată de CEDO, în noiembrie 2022, care a constatat încălcarea libertății sale de exprimare, cazul s-a întors în România prin procedura revizuirii. „Decizia CEDO a venit în noiembrie 2022, iar în 2023 s-a publicat în Monitorul Oficial, după care am avut dreptul să fac cerere de revizuire. Și a început procesul de revizuire în 2023 și s-a terminat pe 26 octombrie 2026, de Sfântul Dumitru”, afirmă acesta.
Momentul are și o încărcătură personală. „Chiar astăzi taică-miu ar fi împlinit 107 ani. S-au potrivit. Dedic acest succes familiei mele și în mod special lui taică-miu, fie iertat, un mare luptător și el pentru dreptate și pentru principii, ca noi ăștia, nebuni, ca tine, ca mine și ca alții ca noi care se luptă să îndrepte lucrurile într-o Românie din ce în ce mai strâmbă”, spune Antoniu Poienaru, care adaugă, totuși, că în timpul judecării revizuirii a simțit o ușoară schimbare în bine din partea unor magistrați mai tineri.
Destituit după articole critice la adresa APIA
Litigiul a pornit în 2011, când APIA Cluj l-a destituit pe Antoniu Poienaru, apreciind că articolele publicate de acesta pe blogul personal și în presă afectau imaginea instituției. În noiembrie 2022, CEDO a constatat însă că sancționarea funcționarului a încălcat articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la libertatea de exprimare. Pe baza acestei decizii, Poienaru a cerut revizuirea hotărârii definitive prin care își pierduse procesul în România. Tribunalul Cluj i-a dat dreptate în iulie 2025, arătând că acesta a acționat ca avertizor de integritate
În motivarea sentinței rămase definitive, Tribunalul Cluj a reținut că articolele publicate de fostul funcționar vizau chestiuni de interes public și că acesta beneficia de protecția conferită avertizorilor de integritate.„Instanţa reţine că articolele publicate de reclamant pe blog vizau funcţionarea unei instituţii finanţate din fonduri publice şi europene, reprezentând aşadar informaţii de interes public, că au fost expuse în vederea semnalării neregulilor, cu bună credinţă”, se arată în hotărâre.
Judecătorii au constatat că, deși Poienaru invocase încă de la început statutul de avertizor de integritate, comisia de disciplină și conducerea APIA nu analizaseră deloc aplicabilitatea legislației care îl proteja: „Deşi acest aspect este redat explicit în cuprinsul articolului, decizia de sancţionare nu cuprinde nicio analiză cu privire la incidenţa Legii 571/2004.”
Instanța: APIA nu a demonstrat că acuzațiile erau false
Un alt argument esențial reținut de Tribunal a fost lipsa unor verificări reale privind aspectele sesizate de funcționar. Deși în procedura disciplinară s-a susținut că afirmațiile sale nu corespundeau realității, instituția nu a demonstrat acest lucru. „Deşi s-a reţinut în cadrul cercetării disciplinare că ceea ce a publicat reclamantul pe blog este nereal, totuşi aceste aspecte nu au fost cercetate şi nu s-a constatat în realitate că afirmaţiile sale nu au fost conforme cu realitatea.”
Judecătorii au subliniat că un avertizor de integritate beneficiază de prezumția de bună-credință, iar sarcina răsturnării acestei prezumții revenea instituției: „Nu reclamantul este cel care trebuia să dovedească realitatea susţinerilor sale (…), ci acesta beneficia de prezumţia de bună credinţă (…), ceea ce înseamnă că sarcina probei contrare revenea pârâtei.”
Mai mult, Tribunalul Cluj a arătat că efectele hotărârii CEDO sunt obligatorii și că problema încălcării libertății de exprimare nu mai putea fi repusă în discuție. „Încălcarea dreptului menţionat a fost constatată cu titlu definitiv de Curtea Europeană a Drepturilor Omului” (…) „Aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuţie (…), instanţa urmând a reţine că încălcarea a avut loc, în temeiul hotărârii Curţii”, au motivat judecătorii de la Tribunal.
Decizia de destituire era nulă
Pe lângă concluziile legate de libertatea de exprimare și protecția avertizorilor, instanța a identificat și un viciu procedural major. Potrivit Tribunalului, actul de sancționare nu descria concret fapta imputată funcționarului, cerință prevăzută de lege sub sancțiunea nulității. „În decizia de sancţionare nu se regăseşte o descriere, chiar succintă a faptei, ci se specifică exclusiv faptul că reclamantul se face vinovat de încălcarea prevederilor legale.”
Prin hotărârea rămasă definitivă, APIA este obligată să îl reintegreze pe Antoniu Poienaru și să îi plătească salariile și celelalte drepturi aferente perioadei cuprinse între destituirea din 2011 și reintegrarea efectivă. ”M-au întrebat prietenii, de ce vrei să te reangajezi dacă te-ai pensionat deja (pentru împlinirea vârstei legale – n.a.). Le-am spus că, în primul rând pentru dreptate. Și dacă aș fi avut 90 de ani, m-aș fi reangajat, iar a doua zi mi-aș fiu dat demisia”, spune el. Pe lângă salariile cuvenite, Antoniu Poienaru spune că o reparație importantă e cea legată de vechimea în muncă și contribuțiile sociale, de care speră să beneficieze în urma punerii în aplicare a hotărârii judecătorești definitive a Curții de Apel Cluj. În acest sens, el ne-a mărturisit că a început demersurile încă din dimineața zilei de marți, prima zi după anunțarea deciziei.
El recunoaște că cei 15 ani pierduți doar pecuniar mai pot fi reparați. ”Fizic, moral și psihic, cine te mai repară?” spune omul care a dus cazul de la Cluj până la Strasbourg și înapoi, într-un proces la care nu a renunțat însă, până nu și-a dovedit dreptatea.
Kronospan a fost trimisă în judecată pentru poluare cu substanțe cancerigene. Atenție, Rășinari
Să vină studenții să salveze democrația în România? De ce nu se va întâmpla (prea curând)
