Proiectul noii Legi a Apărării Naționale are formulări vagi care pot justifica abuzuri în țară și acțiuni militare arbitrare în afara țării
APADOR-CH a cerut Parlamentului să rescrie câteva articole din proiectul noii Legi a Apărării Naționale, care în forma actuală pot duce la restrângerea arbitrară a unor drepturi și angajarea țării în război fără acordul NATO.
Mai multe articole din proiectul care se află acum în Camera Deputaților (Pl-x nr. 351/2025) sunt ambigue și pot deschide calea unor decizii abuzive, în afara cadrului constituțional, aspect sesizat de altfel și de Consiliul legislativ, în avizul dat legii.
Formulări vagi care pot justifica restrângerea unor drepturi
Proiectul folosește expresii precum „amenințări și pericole” sau „măsuri corespunzătoare în domeniile de competență”fără a le defini. În lipsa unor limite clare, autoritățile ar putea lua măsuri similare celor din starea de urgență – cum ar fi închiderea unor televiziuni, interzicerea unor partide sau restricționarea protestelor – fără ca o astfel de stare să fie declarată oficial.
Legea trebuie să indice în mod clar în ce pot consta „ameninţările şi pericolele” care pot justifica luarea de către autorităţi a unor măsuri restrictive și să indice în mod clar gama de măsuri care pot fi dispuse de autorităţi în situaţia respectivă.
România ar putea porni acțiuni militare fără decizia NATO
Un alt articol problematic (art. 4 al. 3) permite intervenții militare în afara țării pentru contracararea așa-numitelor „amenințări hibride” – un termen care nu este definit nici în acest proiect de lege, nici în altele la care face trimitere.
„(3) Parlamentul României aprobă angajarea unor capabilități militare și non militare pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, pentru contracararea amenințărilor hibride, la propunerea Președintelui României, după consultarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.”
În teorie, o astfel de prevedere ar putea justifica trimiterea de trupe într-un stat străin fără o decizie prealabilă a NATO, ceea ce contravine principiilor alianței din care România face parte.
Dincolo de acest neobişnuit avânt războinic, foarte suspect, care rezultă din textul de lege propus, avânt în contradicţie vădită cu comportamentul paşnic al ţării de până în prezent, întrebarea care se pune este ce înseamnă şi în ce pot consta acele „ameninţări hibride” care justifică acţiuni militare împotriva altui stat. Dacă tot e să mergem la război, măcar să ştim pentru ce.
Ca studiu de caz, ne putem întreba dacă „documentul” extras dintr-un rechizitoriu, prezentat, la Copenhaga, de preşedintele Nicușor Dan, drept „probă solidă” a interferenţei ruseşti în alegerile prezidenţiale din 2024 ar putea fi sau nu considerat probă solidă a unei „ameninţări hibride”, care să justifice o intervenţie militară împotriva statului bănuit ca autor al acelei ameninţări?
Pe lângă definirea clară a noțiunii de „amenințări hibride”, legea ar trebui să indice şi un prag minimal al gravităţii acelei ameninţări, pentru ca ea să poată sta la baza iniţierii unei acţiuni militare pe teritoriul altei ţări, adică al declanşării unui război.
APADOR-CH mai solicită și ca legea să prevadă expres că o intervenție militară externă se poate face doar pe baza unei decizii a Consiliului Atlanticului de Nord (NATO).
Text neclar privind trimiterea de trupe pentru „situații care generează riscuri”
Tot articolul 4, dar alin. 4 permite folosirea armatei în afara țării pentru „protejarea cetățenilor români” și „alte situații care generează riscuri”. Formularea este atât de vagă încât ar putea permite intervenții militare în aproape orice context — chiar și în afara unor conflicte armate sau dezastre naturale.
Dacă art. 4 al. 4 este clar atunci când se referă la „cazul unor dezastre naturale” sau „conflicte armate”, nu mai este clar atunci când se referă şi la „alte situații care generează riscuri pentru siguranța acestora”. Prin lipsa de precizie, expresia permite ca orice situaţie să fie apreciată, în mod pur subiectiv, ca justificând intervenţia armată în afara ţării.
APADOR-CH cere rescrierea acestor articole pentru a asigura claritate, previzibilitate și respectarea principiilor constituționale, astfel încât măsurile de apărare să nu poată fi folosite pentru restrângerea nejustificată a libertăților sau pentru acțiuni militare arbitrare.
Există o situație care obligă România să încalce prevederile tratatului NATO…cazul in care Republica Moldova este obiectul unei agresiuni militare străine, deoarece unui mare număr de cetățeni români le este amenințată viața,moștenirea culturală și interesele materiale.
In sintagma actuală a politicii NATO,nu cred că ar exista prea multe obiecții.Mai mare problemă ar fi încălcarea Constituției Republicii Moldova care interzice in mod expres prezența și acțiunile militare ale armatelor străine pe teritoriul său.
La modul general ar trebui să încetăm să fim prea dogmatici,lumea este in schimbare foarte rapidă și ar trebui să devenim pragmatici…
Oricum, ar gtrebui definita clar!
La cum s-a prezentat la noi „operațiunea” de astăzi „Apelul bocancilor” cu explicațiile lor aferente, au să se lase și rușii de războaie numai ca să nu își strice și proasta reputație a lor.