Alina Mungiu-Pippidi

Ce ne învață ”Război și pace”, roman interzis în Ucraina. Share, vă rog

Ah, nu-mi vorbi de Germania! [Ea] n-a dorit niciodată nu dorește nici azi războiul. Ea ne trădează. America, ea singură, trebuie să fie salvatoarea Europei… de acest ucigaș și scelerat… care amenință totul.

Pare că ați auzit asta aseară la o televiziune, nu? Sau în filmele lui Cristi Puiu, unde lumea ruminează materialul auzit la televiziuni. Ucigașul și sceleratul e Putin. Europa e slabă în fața lui. Noroc cu America!

Numai că e fragmentul de conversație cu care începe serata Annei Pavlovna Scherer, doamna de onoare a împărătesei Maria Feodorovna. Anul e 1805, nu 2022, și suntem la Petersburg. Ucigașul și sceleratul în față căreia Europa tremură și celelalte națiuni se ascund este Napoleon Bonaparte. Am înlocuit Austria din text cu Germania (d-na Scherer se plânge și de Prusia în termeni identici (Germania încă nu exista). Și, desigur, am înlocuit Rusia cu America. Pentru că fraza originală era: Rusia, ea singură, trebuie să fie salvatoarea Europei… de acest ucigaș și scelerat… care amenință totul.

Bine ați venit în marea literatură, aceea în care orice război și orice pace devin interschimbabile, unde ficțiunea de mare clasă descinde la un nivel mai profund decât realitatea. Deși între Putin kaghebistul și Napoleon, autorul Constituției de la Malmaison, care a creat Elveția, statul cel mai de succes din Europa (ocupând-o de vreo trei ori), nu pare la nivel superficial să fie vreo asemănare, în acest context e mai greu de găsit vreo deosebire. 2022 nu e primul an când toată Europa se simte amenințată și obligată să se unească contra unui stat devenit prea puternic și care cere o ordine europeană specială, care să-l acomodeze pe el și viziunea sa despre ordinea continentală. A citi despre precedentele dăți poate fi, de aceea, de ajutor.

Cultura servește ca să punem lucrurile în perspectivă, e acel fundal pe care educația ar trebui să-l dea ca fiecare situație sau obiect particular pe care îl întâlnește un adult să poată fi raportat la o categorie universală. Nu există nici o soluție să se apere cineva de fake news, ba chiar ajungi, cum a fost sub pandemie sau sub războiul de azi să trăiești într-o lume complet fabricată pentru tine să și să crezi că aceea e lumea, cum credeau șoarecii albi pe care făceam eu experimente în facultate și pe care îi țineam într-o cutie de pantofi. Educația, și numai educația de calitate poate da oamenilor discernământul de a înțelege ce se întâmplă pe lume, acum când informația a ajuns la îndemâna tuturor, dar nu și cultura. Dimpotrivă, state întregi, de la americani la noi tind să piardă lupta cu educația și să producă absolvenți care pot crede că de la vaccin îți poate crește coadă, de la tehnologia 5G poți face COVID și ești moral obligat să îl împuști pe doctorul din satul tău dacă face cuiva un avort.

În loc să introducem Război și pace la toate bacalaureatele din lume, pentru că există puține cărți în care un ciclu întreg de învățare să fie cuprins pe toate temele esențiale ale vieții, și aceasta e probabil cea mai bună, ministrul Educației din Ucraina ne anunță că Război și pace va fi scos din programa de literatură universală. „Nu se va mai studia în Ucraina, ca orice altceva care glorifică trupele rusești… istoria Ucrainei și a lumii se va baza de acum înainte pe documente de arhivă ucrainene, grupurile noastre de lucru lucrează la aceste schimbări cu atenție ca de acum înainte relația dintre națiunea ucraineană și lumea rusească să fie scrisă doar pe baza adevărului istoric”.

Lăsând la o parte inocența (prezumată) de a crede că literatura e ceea ce a falsificat istoria, și nu arhivele, mai ales dintr-o singură sursă, chiar așa stau lucrurile? Glorifică Război și pace trupele rusești? Din cei trei eroi ai săi, Andrei Bolkonski merge la război că e plictisit de viața mondenă și caută gloria; Nikolai Rostov că are o adorație adolescentină și necritică față de țarul Alexandru; Pierre Bezuhov, care e pacifist, critică războiul și e pro-francez, doar că războiul ajunge la Moscova și bea un pahar prea mult, și atunci promite că va finanța un regiment. Dar camarazii lor? Acela care e onest, eroic, chiar va sfârși prost, mort, amputat, pedepsit disciplinar, iar cine își păzește doar interesele și nu îi pasă de soarta colectivă va ajunge sus de tot. Nu o dată, ci sistematic. Eroul veritabil al războiului, generalul Kutuzov, e prezentat cum a fost, un bătrân degenerat (țiitoarea din urmă era valahă și ei au rezidat un timp la București), adormind mereu la consilii și citind romane de capă și spadă franțuzești. Șeful suprem, țarul, e un puști vanitos, și se insinuează că din cauza lui și a faptului că s-a băgat peste Kutuzov, care avea înțelepciunea vârstei, s-a angajat bătălia catastrofală de la Austerlitz, unde coaliția ruso-austriacă, deși superioară numeric, nu cunoștea bine dispoziția adversarului și a luat-o la fugă la prima surpriză de pe teren.

Ce învață eroii lui Tolstoi la război? Că întreg anturajul comandaților e făcut din profitori, lași și incompetenți. Contele Tolstoi nu era vreun revoluționar. El descrie clasa lui socială, care trebuie să își angajeze profesori de rusă când Alexandru se ceartă cu Napoleon și folosirea francezei ca limbă a aristocrației devine ceva nepatriotic. Un strămoș de al său, șambelanul Tolstoi, apare înaintea bătăliei de la Austerlitz numai pentru a declina să își folosească influența ca să aducă la cunoștința împăratului un memoriu care ar putea salva ziua, spunând că în capacitatea sa se ocupă de fripturi, și nu de tunuri. Nu numai că Tolstoi nu își cruță familia și armata, dar curtea și împăratul sunt zugrăviți cu o obiectivitate perfectă. Nu e clar cine conduce: este o concurență acerbă între urzeli și jocuri de influență cu menirea de a avansa interese personale sau de grup: marile decizii se iau sau se amână printre cele cu adevărat importante, care sunt distribuirile de rente: numiri de aghiotanți, donări de moșii, căsătorii aranjate. Avem la un moment dat un reformator care câștigă favoarea împăratului, brusc se aprinde o luminiță, oamenii de bună calitate încep să lucreze pentru el (traducând coduri legale franceze, menite a recupera înapoierea). Dar, ca întotdeauna în Rusia reformatorul sfârșește în Siberia, fără a fi clară vina sa, dezavuat mai ales de cei care îl lingușiseră.

Cum e statul rus, văzut de Tolstoi? Cititorii ar afla, unii poate pentru prima dată, ce e un imperiu. Anturajul împăratului vorbește doar franțuzește și e compus din oameni pe care îi cheamă Barclay de Tolly, Benigsen, Paulucci, Stein, Armfeld, Bagration, georgieni, sardinieni, nemți (fie prusaci sau austrieci, antipatizați la fel pentru spiritul lor de ordine și îngustimea minții), suedezi și așa mai departe. Și ruși. Poporul, se spune, mai ales când Napoleon invadează Rusia, vrea comandant un rus adevărat care să îi dea încredere: așa e rechemat Kutuzov de la București, unde încheiase pacea cu turcii. Poporul are multe straturi, singurul complet rus e cel mai de jos, mujicii, în rest sunt de toate neamurile. Nimeni nu e idealizat. Pentru profesiuni, ca pe vremea lui Petru și Ecaterina, străinii, unii naturalizați, par a fi baza: ei sunt geniștii, doctorii, perceptorii, muzicanții, importați din Germania, din Elveția, sau evrei educați. Amestecul de credințe, de la secte primitive la francmasonerie nu e prea diferit de cacofonia de azi. Francezii sunt văzuți ca oameni, ca indivizi, unii buni, alții mai răi, unii de detestat, cei mai mulți de compătimit. Per total însă rămân idealul de emulat, că întreaga tristețe a imperiului oriental e că el vrea să fie în Occident, dar îl despart vecinii, națiuni cu pretenții și a căror represiune totală nu a reușit: polonezii atunci, ucrainenii azi.

Acesta e imperiul țarist, nu e Rusia, Rusia există cel mult ca potențial înăuntrul său, și un potențial mai degrabă sinistru, ca în revolta mujicilor de la Bogucearovo, adevărată presimțire pentru bolșevismul de mai târziu. Imperiul, ca toate imperiile, e universalist, structurat pe împărat și credința oficială ortodoxă, dar acomodând o varietate de nații și limbi câtă vreme supremația nu îi e pusă la îndoială. (Otomanii, pentru cine nu știe, treceau prin foc și sabie doar cetățile care nu le deschideau porțile: altfel toată lumea care devenea supus otoman își păstra credința și cultura și plătea doar o taxă suplimentară, de nemusulman). Imperiul țarist, al cărui continuator Putin sugerează uneori că ar fi, nu are nici o legătură cu statul post-sovietic de azi, împins de Putin pe calea etnicizării și rusificării, nu a imperializării. Dar ca să își dai seama de asta, ar fi bine să citești Război și pace.

Dar dincolo de imperiul rus și personajele extraordinare, adevăratul personaj al cărții este războiul. Nimeni nu înțelege nimic dintr-un război dacă nu a citit Război și pace. La școala militară de azi ar trebui pus între Clausewitz și Sir Basil Liddell Hart, așa cum la școlile militare de acum o sută cinzeci de ani se citeau Cezar și Tucidide.

Spune Tolstoi: ”Napoleon a început războiul cu Rusia din cauză că nu a putut să nu vină la Dresda, nu a putut să nu se lase orbit de onoruri, n-a putut să nu îmbrace uniforma poloneză, să nu se supună influenței unei dimineți de iunie, care-l îndemna la acțiune, și nu și-a putut stăpâni mânia ¨[în prezența trimișilor lui Alexandru].

Alexandru a refuzat orice tratative pentru că se simțea personal jignit… Rostov a pornit la atac, galopând împotriva francezilor, din pricină că nu și-a putut înfrânge dorința de a galopa la âmp deschis și tot așa au acționat toate aceste nenumărate persoane care au luat parte la război. S-au temut, s-au umflat în pene, s-au bucurat, s-au indignat, au criticat, crezând că știu ce fac și că fac asta pentru sine, pe când, de fapt au fost cu toții niște instrumente involuntare ale istoriei”.

Sună asta a propagandă putinistă și trebuie să ținem deoparte elevii ucraineni de asemenea cărți? Nu mai vorbesc de elevii români, unde mafia literaților de limbă română se ocupă intens de mulți ani ca să nu strecoare vreo urmă de literatură universală mare în programă, ca să nu umbrim mica literatură română… Că nu cred că niciodată a fost vreo carte importantă în programă. Oricum asta nu.

Când omenirea o ia razna, cărțile sunt prima victimă. E cu totul tentant să arunci hârtia tipărită pe foc sau să pui mâna pe rangă. Mai greu, infinit mai greu este să educi oamenii astfel încât cărți, picturi sau statui să nu mai fie pentru ei un pericol, să fie chiar un exemplu, ca un tată educat să poată explica copiilor lui, folosind un text sau o imagine, ce a fost o epocă și cum se deosebesc valorile noastre de acelea ale epocii respective.

Războiul din Ucraina duce pe culmi, după cum era de așteptat, lupta cu gândirea liberă și cu universalismul. Îl apărăm pe Rushdie cu jumătate de gură și pentru că e certat cu musulmanii, dar suntem mai buni? Ca student și scriitor, înainte de 1989, când luptam zilnic cu cenzura, nu îmi imaginam că după eliberarea Europei de Est de comunism am să mai văd – sau chiar am să am parte eu însumi, cu Evangheliștii – cărți cenzurate. Cei care au interzis Război și pace fie nu l-au citit, fie, semianalfabeți fiind, nu l-au înțeles. Că interzicerea oficială a cărților nu ar putea avea loc fără cenzura cealaltă, privată și consimțită, a celor care le îngroapă pentru că nu le citesc, care au refuzat demult înțelegerea veritabilă și subtilă a lumii, atât de subversivă pentru ordinea bazată pe forță și distrugere.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

26 thoughts on “Ce ne învață ”Război și pace”, roman interzis în Ucraina. Share, vă rog

  1. bunul samaritean

    Putem enumera aproape la nesfirsiit numele „monstrilor sacri” ai literaturii ruse deveniti parte a valorilor literaturii universale .Este nevoie sa ii amintim acum stiind , de buna seama ,cum fiecare natiune are valorile ei indistructibile, fie ele si valori atasate literaturii .Pentru cei care , pasionati fiind de a citi literatura de calitate ,realizam cum nu ii putem scoate ,din setul de valori universale ,pe marii dramaturgi ai Rusiei .Razboi si pace face si el parte din putinele romane fluviu ce ne prezinta o sinteza romantata a vremurilor
    de de mult apuse prezentind cititorului batalia de la Austerlitz si ajungind pina „ hat departe ” in anul 1812 atunci cind la Borodino armatele lui Napoleon au cistigat batalia si au ocupat capitala Rusiei , Moscova. Acum suntem insa in alta etapa a istoriei .Razboiul declansat de Rusia in Ucraina , indiferent daca el a fost provocat subtil de deciziile occidentului, incepind cu anul 2014 , in momentul cuceririi farta lupta a
    Pen . Crimeea sau daca a fost fortat de catre Putin prin decizia eronata ce prevedea ocuparea Ucrainei doar in citeva zile , a dus sau mai bine zis ne-a dus la nevoia de decuplare totala de toate valorile Rusiei .Cel putin o vreme (inca nu stim cita vreme ) Occidentul si portdrapelul democratiilor lumii, stindard sustinut de catre Ucraina , se vor decupla de tot ceea ce inseamna Rusia lui Putin . Desigur in media apar si unele exagerari dar o natiune ce se doreste de sinestatatoare va incerca , avind la dispozitie valoarea momentului istoric ,sa se desprinda de cei care doreau ai integra definitiv in structurile Rusiei , actiune evident facuta prin forta .Nu putem trata razboiul cu masurile ce ni se par normale pe timp de pace .A masura razboiul cu ustensilele de masurare a pacii este o eroare .Acum este prea tirziu . Gravitatea faptelor nu poate fi negata de nimeni .100 de ani de acum inainte aceste doua natiuni ”frate ” nu vor mai putea sta „usa in usa ”.Pe masura ce cetateanul rus intelege asta retragerea totala din Ucraina va fi singura formula ce poate aduce pacea .

    Reply
  2. pawn

    da, de la inceputul razboiului (de fapt, de cand se cocea prin iarna) ma gandesc la teza „fortelor impersonale ale istoriei” si asta nu ptr ca as fi vreun destept, ci pentru ca e imposibil sa nu ai reactia asta de recul in fata personalizarii facute de…majoritatea retelelor de comunicare in masa (tv, retele sociale, ziare, bloguri etc), care ignora miscarile tectonic-istorice (analizate de AMP aici toata iarna) si insistarea pe…gagica lui putin. sau lapsusurile lui biden, chefurile lui boris j., lipsa de chefuri ale lui klaus i. samd.

    p.s: cui nu i-a placut literatura (si zau ca a avut ce pierde, are dreptate AMP), teoria „fortelor impersonale ale istoriei” e armatura filosofica a romanului, deloc greu de inteles (marii scriitori/filosofi/compozitori/pictori se exprima pe intelesul oricui, ca „le bon sens est la chose…”) si usor de rezumat.
    si iata dragi prelipceni ce usor poate fi totul compactat in cateva cuvinte: „rolul fortelor istoriei in razboiul lui napoleon impotriva rusiei”. sau: „un student omoara 2 babe cu toporul si nu se poate elibera de remuscari”. sau: „un tuberculos se duce la sanatoriu, sta 7 ani la vrajeala cu aia pe acolo si pe urma il iau la razboi”.
    am devenit sarcastic si nici asta nu e ok, incalca legile echilibrului natural, ascultate de inteleptul potlogar kutuzov.

    Reply
    • Dan

      Daca citeati atent nu sareati peste acest text:
      „În loc să introducem Război și pace la toate bacalaureatele din lume, pentru că există puține cărți în care un ciclu întreg de învățare să fie cuprins pe toate temele esențiale ale vieții, și aceasta e probabil cea mai bună, ministrul Educației din Ucraina ne anunță că Război și pace va fi scos din programa de literatură universală. „Nu se va mai studia în Ucraina, ca orice altceva care glorifică trupele rusești… istoria Ucrainei și a lumii se va baza de acum înainte pe documente de arhivă ucrainene, grupurile noastre de lucru lucrează la aceste schimbări cu atenție ca de acum înainte relația dintre națiunea ucraineană și lumea rusească să fie scrisă doar pe baza adevărului istoric”.”
      Nu scrie nicaieri ca romanul a fost interzis.

      Reply
  3. impartial

    Razboiul se termina cu pace. Cat va dura pacea ? Pana la urmatorul razboi! In toata perioada in care marea literatura rusa cucerea planeta si apoi cea din perioada sovietica , Imperiul tarist respectiv URSS -ul au dus o politica agresiva si de cuceriri teritoriale. Nu vad o legatura directa ( poate ca exista ) intre politica imperialista a Rusiei si apoi a URSS si Lev Tolstao , Dostoiervski sau Pasternak ( ca sa enumar doar cateva nume ) . Atunci de ce sa ineterzici autorii rusi ? Ucrainienii trebuie sa inteleaga ca acest razboi trebuie , si se va incheia cu o PACE asa cum va fi negociata. Pacea ca sa fie durabila trebuia sa lase usa deschisa reconcilierii. Cu interzicerea romanului Razboi si Pace , Ucraina nu va obtine nimic concret. Rusia la randul ei cu aceasta politica de forta in dispretul dreptului international va fi izolata si dispretuita.
    Pledoaria doamnei Alina Mungiu – Pippidi frumoasa , un pic cam lunga si din aceasta cauza poata sa para plictisitoare. In final este vorba de cultura , umanitate si respect pentru valorile universale.

    Reply
  4. Ionel

    Probabil că nici o lucrare „științifică” nu va putea vreodată să substituie literatura. Război și pace este un exemplu. Nu poate fi interzis asa ceva. Contextul european dinainte de 1812 are multe similarități cu timpurile prezente. F bun editorialul ! Ionel N Sava, Bucuresti

    Reply
  5. cristi

    Dar de ce nu se studiază Război și pace în Romania? La noi de fapt nu se studiază deloc literatura universală și toți sunt forțați să învețe pe dinafară referate pentru evaluarea națională și bacalaureat, toate din literatura exclusiv românească.
    Ce să cerem însă de la învățământul gimnazial și liceal cât timp la doctorate prim miniștrii sunt preocupați să găsească soluții ca să fie acceptate și cele copiate. Lucrările de doctorat ar trebui să fie adevărate lucrări de cercetare, cu conținut invovator și valoros, însă ele sunt treapta cea mai superioară a unei școli care pune copii să învețe pe dinafară referate nu să aibă gândire critică și universală.

    Reply
  6. Goagl

    @ Mihai. Pai asta e interzicere, ca doar nu au cum sa o scoata din rafturile caselor. E suficient.

    Reply
  7. Tautu

    Da, nu sunt surprins. Transportata de dorința de a-i transforma pe ruși în îngeri, neobosita încă din ianuarie, dna mai adaugă de la dânsa. Atât că prin demascarea minciunii, i-ați cam ruinat argumentația. E cale lunga de la scos din programa pana la interzicere. Mai lipsea puțin și zicea ca au fost arse în piețe

    Reply
  8. Virgil

    Pacat de clikbait si confuzia de planuri: ” Razboi si pace, roman interzis in Ucraina”. Iar putin mai jos citim ca de fapt nu a fost interzis, ci scos din programa scolara. Ca la radio Erevan.
    Nu, nu e acelasi lucru sa scoti o carte din programa scolara (Razboi si pace) cu a o interzice sau atenta la viata autorului (Rushdie)…
    Din pacate si restul articolului e destul de aiurea. Razboi si pace e o carte mare, dar una care ii glorifica pe rusi, eroismul lor, omenia lor comparativ cu francezii (lacomi, dedati jafului, si in retragere niste prapaditi). Ca sa nu mai vorbim de contrastul intre Kutuzov si generalii straini. etc etc etc

    Reply
  9. Sean

    Paralela dintre războiul din roman și cel actual suferă din cauza neluării în calcul a unui „mic” impediment istoric: cei aproape 100 de ani de dictatură a proletariatului, care a lăsat urme adânci(omul nou!) în în ambele societăți. Crede cineva că Ucraina n-a fost „vrăjită” de aceasta? Amintiți-vă cum se comportau, până nu demult, cu vecinii mai mici! 100 de ani de minciuni, propagandă deșănțată, delațiuni, procese regizate, cenzură, teroare ridicată la nivelul de politică de stat, corupție etc. n-aveau cum să nu lase răni adânci.

    Reply
  10. John

    Mai spune Tolstoi foarte adânc și important in roman că mărul cade din pom fiindcă e copt și i-a venit sorocul. Până la urmă lucrurile se întâmplă pentru că a venit timpul lor. Iar vicleanul Kutuzov știe că marea virtute a unui strateg e răbdarea, spunandu-i tânărului Print Bolkonsky că o bătălie nu e importantă ci cum sfârșești o campanie. Victoria rusă o survenit urmare unui șir de înfrângeri și intrarea armatelor franceze în Moscova. Toate astea trebuie avute în minte atunci când observăm evenimentele zilelor noastre în plina desfășurare. Atunci lucrurile pot avea rost. Așa e, marea cultura e o fereastra spre înțelegere.

    Reply
  11. AlinaMP

    @ John. Chiar asa, confirmat de Lidell Hart care a analizat nu stiu cite razboaie si a ajuns la conluzia ca victoria e a cui ataca mai putin si isi pstreaza fortele intacte.

    Reply
    • Andrei

      Va pricepeti la raboi tot atit de mult precum la politica!
      Exprimarea e dura dar e adevar 100%

      gratis: ca sa intelegeti logica razboaielor moderne trebuie sa vedeti cine manipuleaza taberele beligerante. Papusarul detine controlul absolut!

      Reply
  12. Mircea

    Scoaterea din programă a romanului ,,Război și pace „ e absurdă, dar se înscrie,probabil, în genul de atitudine emoțională care a interzis interpretarea lui Wagner în sălile de concert din Israel .A propos,Nicolai și Alexandra Romanov erau,alături de fetele lor, fani declarați Wagner. Ceea ce arată că măcar în materie de muzică, dacă nu și în artă a conducerii,aveau mult ,,progresism ” și îndrăzneală .După 1812, tot ce era franțuzesc a fost interzis ca nepotrivit și subversiv în Rusia .Țarul Alexandru I , invadând cu trupele sale Franța în 1815, a promis solemn francezilor că le va da o Constituție nouă .Ceea ce a dus la revolta tinerilor săi ofițeri : țarul promite dușmanilor Rusiei,ceea ce refuză compatrioților săi, condamnați la șerbie și autocrație dură…Și așa a apărut mișcarea decembriștilor,prima revoluție din cele care s-au iscat în Rusia sec .XIX . Să nu ne amăgim, Rusia și Prusia au fost ,,gorilele„ plătite de Marea Britanie spre a curma atacul lui Napoleon la Imperiul colonial Britanic. State mari,autocrate,militariste ,cu largi efective armate recrutate din rândul unor șerbi numa` buni drept carne de tun….După numai jumătate de secol, cine călărea voinicește la Sevastopol,încercând să curme avântul expansionist prin Asia Centrală și Caucaz,spre Indii și Afganistan al Rusiei ?! Perfidul Albion…Dacă URSS a ajuns primul la Berlin și superputere la sfârșitul războiului mondial, a fost cu concursul neprecupețit al angloa-americanilor .Ei au dat fondurile, rușii si-au dat sângele .Toate considerentele ideologice au fost date deoparte, a primat terminarea cât mai rapidă a războiului,pentru a muri cât mai puțin nevinovați în lagărele și închisorile naziste .La urma urmei, SOE britanic i-a înarmat pe partizanii comuniști din ELAS -ul și ELAN-ul grec, ca după octombrie 1944, să lupte cot la cot cu prizonierii germani din Grecia, reînarmați pentru a combate pe comuniștii deveniți agresivi și dornici de putere politică cucerită cu arma..Vă mulțumim din inimă pentru că prin fragmentul din romanul lui Tolstoi ați reliefat problema de secole a rușilor : își convertesc complexele de inferioritate față de Vest cu teorii delirante în care se văd purtătorii (pseudo) mesianici ai salvării omenirii de materialismul decadent al Vestului .Au dat cu spoială ortodox-panslavistă, după aia cu vopseaua roșu-sânge a internaționalismului proletar, și acum s-au întors la vechea ciorbă țaristă reîncălzită ..Popor ancrasat în fundaturi ale istoriei,incapabil de schimbare,de evoluție veritabilă .La ei veritabilă și eternă e doar mania grandorii…Contele Tolstoi e probabil printre puținele ,,capete limpezi „ ale Rusiei din ultimii 200 de ani .Chiar dacă evoluția lui a fost nostimă : ultralibertin la tinerețe, libertarian veritabil la senectute..Dar, și la ei, ca și în alte părți, profeții veritabili sunt în cel mai bun caz ignorați, iar populiștii culeg ,,crema„ și adulația totală a nerozilor…

    Reply
    • Cinicul

      Perfidul Albion l-a lansat pe Napoleon in istorie debarcând la Toulon pentru a reinstaura in Franța regimul regalist absolutist pe care ei îl eliminaseră in Anglia cu peste 100 ani înainte. Asta când republica franceza era asediata din toate parțile si nu amenința pe nimeni.

      Reply
      • Mircea

        Rivalitatea dintre Franța și Anglia a marcat tot sec XVIII, războiul de șapte ani,sprijinul francez pentru coloniștii americani răsculați,lupta pentru Canada,pentru India…Iar conflictul dintre 1812-1815 a fost cu adevărat primul război mondial…

        Reply
    • Ghita Bizonu'

      Scuze, dar belinul a fost .. premiu de consolare!!!!

      Premioul cel mare a fost prin Bavaria si alte landuri ce au revenit americanilor, englezilor samd. Adica zona uzinlor importante .. care in acealsi timp era populata cu proiectanti, ingineri, tehnicieni, muncitori de elita .

      Reply
  13. Ghita Bizonu'

    Va rog frumos am o intrebare de oirdin artistic: cine este autorul tabloului ce ilustreaza articolul si in ce muzeu/colectie se afla ?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *