Mii de kilometri pătrați de ape subterane din vestul României (o suprafață comparabilă cu două județe) sunt poluate cu nitrați. Fosta companie americană Smithfield, în prezent cumpărată de chinezi și care operează în România sub fostul brand comunist Comtim, este indicată de Apele Române ca sursă certă sau potențială a poluării în discuție, arată o investigație Context.ro, publicată în această săptămână.
Garda de Mediu ia de bune auto-monitorizările companiei
În hârtii, totul e bine și frumos. Jurnaliștii au descoperit, însă, că inspectorii Gărzii de Mediu verificările depășirii limitelor de poluare admise nu se bazează pe probe prelevate pe teren, ci pe rapoartele de auto-monitorizare ale companiilor ca Smithfield/Comtim. Așa rezultă că nu sunt depășiți indicatorii de mediu în ceea ce privește poluarea apei și solului, iar în ceea ce privește aerul, după cum a declarat comisarul-șef al Gărzii de Mediu Timișoara, nu trebuie să confundăm mirosul devastator din jurul fermelor companiei cu poluarea.
“Ceea ce trebuie reținut este faptul că activitățile zootehnice generează mirosuri specifice. Trebuie făcută diferența între disconfort olfactiv și poluare. Poluarea presupune depășirea indicatorilor măsurabili de calitate ai mediului înconjurător, pe când disconfortul olfactiv, mirosul, presupune un impact asupra confortului cetățenilor. Deci, în general, cetățenii asociază mirosul cu poluarea, dar, din fericire, olfactivul nu este o poluare”, a declarat pentru Context.ro comisarul şef al Gărzii de Mediu Timiş, Luci Muşuroi
Mirosul apare menționat și în documentele oficiale, dar când vine vorba de poluarea mediului ferma de porci de la Parţa, parte din lanţul Comtim – cel mai mare furnizor de carne de porc din România -, a primit notă de trecere. De altfel, în niciun raport de mediu al vreunei ferme Comtim din judeţul Timiş nu apar depăşiri ale valorilor limită.
Constatările au însă la bază doar buletinele de analiză cu date provenite de la laboratorul contractat de Comtim, cu menţiunea repetată că laboratorul nu-și asumă responsabilitatea pentru probele prelevate, subliniază Context.ro, care arată, încă, că un raport al Administrației Naționale Apele Române, publicat în 2025, menționează compania Smithfield, actualul Comtim, cea care deține ferma din Parța şi multe alte ferme din judeţ, ca potențial factor de poluare pentru trei cursuri de apă din pânza freatică a României.
Potrivit studiului, un corp de apă din pânza freatică situată sub fermele Smithfield din localitatea Masloc are depăşiri ale azotaţilor în “82,27% din suprafața totală” şi “se încadrează în stare chimică slabă”, iar compania Smithfield e menţionată ca potenţial poluator. Pentru alte două corpuri de apă subterană, Smithfield apare, o dată, ca sursă certă şi, a doua oară, ca potenţială sursă de poluare. În raport, pentru cele trei cursuri de apă, Smithfield e singura companie nominalizată specific pe lista poluatorilor pânzei freatice.
Analizele efectuate de Apele Române la pânza freatică din judeţul Timiş pentru anul 2024 au dus la concluzia că Smithfield este sursă potenţială de poluare pentru 14.625 kilometri pătrați din pânza freatică, adică aproape de două ori cât suprafața totală a județului Timiș, iar 725 kilometri pătraţi de apă subterană au fost deja compromişi, se arată în ancheta Context.ro
E drept, recunosc cei de la Garda de Mediu pentru Context.ro, s-au dat niște amenzi pentru poluare în zonă, dar nu pot spune numele operatorilor amendați, pe motiv că le-ar interzice legea, că ar fi ”concurență neloială”. Desigur, atunci când zeci de mii de fermieri autohtoni au fost falimentați de pesta porcină care avea cele mai mari focare în fermele fără autorizație de mediu ale Smithfield, a fost ”concurență loială” – că americano-chinezii au avut bani cu care să-și refacă efectivele și nu e vina lor că zecile de mii de mici fermieri din Vestul țării, n-au avut cum să se repună pe picioare.
Lungul istoric de dezastre de mediu și de protecție politică a companiei Smithfield
Compania Smitfield are un lung istoric de probleme de mediu la fermele ei din România, dar și de lobby și protecționism politic. Înainte de fi vândute unei corporații chineze, Smithfield și-a dezvoltat operațiunile în Europa de Est (în Polonia și România) din cauza problemelor și dezastrelor de mediu ale operațiunilor ei din SUA.
”În dezordinea postcomunistă, este esențial să te descurci. La București, Smithfield s-a adresat lui Nicholas Taubman, un bogat om de afaceri republican, care a fost ambasadorul SUA în România în timpul administrației președintelui George W. Bush. Domnul Taubman i-a însoțit pe directorii de top ai Smithfield în timpul întâlnirilor cu președintele, prim-ministrul și președintele țării. „Sunt din Virginia și este o corporație mare și îi cunosc foarte bine”, a spus dl Taubman, menționând că a ajutat și Ford Motor, care a avut o perioadă mai ușoară în România, deoarece avea sprijinul unui ministru”, arată o investigație The New York Times, din 2009.
Pentru a se putea extinde rapid în România, Smithfield a apelat la firma de lobby McGuireWoods, care și-a deschis un birou la București în 2007 pentru a asigura legătura între Smithfield și guvernul român. McGuireWoods a reprezentat și interesele Ford în România, dar, în același timp, a reprezentat și statul român, timp de trei ani, în campania de aderare la NATO.
Investigațiile legate de Afacerea Roșia Montană ale coordonatorului proiectului Verde Curat, de pe România Curată, MIhai Goțiu, au arătat că în documentele strategiei de lobby propuse companiei canadiene Gabriel Resources îi era recomandată colaborarea cu Smithfield pentru obținerea autorizărilor proiectului minier, tocmai datorită succesului pe care l-a avut aceasta în deschiderea fermelor de la noi.
Investigația The New York Times menționează o serie de alte probleme ale Smithfield care au fost rezolvate cu ajutorul conexiunilor politice, în ciuda amenzilor periodice pe care primea. ”Conexiunile din sferele superioare ale guvernului au însemnat că Smithfield a putut face față protestelor comunităților locale. Compania a fost amendată cu 9.000 de euro pentru vărsarea de gunoi de grajd pe o șosea locală în timp ce transporta deșeuri dintr-un container care avea scurgeri; 35.000 de euro pentru un container cu scurgeri care a infiltrat deșeuri de porc în sol; alte 35.000 de euro pentru patru ferme care funcționau fără autorizații în județul Arad; și 18.500 de euro pentru neprevenirea poluării apei”, scria The New York Times.
În aceeași perioadă, un documentar independent, ”Pig Business”, a prezentat modul în care intrarea agresivă a Smithfield în România și Polonia a dus la falimentarea a zeci de mii de mici fermieri din cele două țări.
Povestea de la sfârșitul anilor 2000 s-a repetat recent și alte focare de gripă porcină au explodat la Smithfield/Comtim în ultimi ani (vezi aici sau aici), dar ăsta nu e un motiv de alertă pentru autoritățile române de control, care continuă să ia de bune auto-monitorizările companiei.
Ancheta integrală a Context.ro, aici.
