Constitutionalistul Bogdan Iancu ne ofera analiza sa asupra perspectivelor
care se deschid in privinta viitoarei decizii pe care urmeaza sa o adopte
judecatorii constitutionali despre referendum. Exista trei ipoteze: CCR poate
invalida referendumul pentru lipsa cvorumului, Curtea ar putea valida
rezultatele referendumului, referendumul ar putea fi anulat.
Dincolo de final, demiterea sau
întoarcerea la Cotroceni a presedintelui suspendat, parerea lui Bogdan Iancu
este aceea ca CCR a participat în mod decisiv la transformarea dreptului
constituțional, dreptul întrebărilor fundamentale, prin excelență apropiat de principii, într-un iarmaroc provincial de
colportat șiretlicuri și scamatorii avocățești. Parerea voastra care este? Raspundeti, folosind sectiunea comentarii de
la finalul articolului.
Ce va decide
Curtea Constituț ională a
României cu privire la rezultatele referendumului e imposibil de prevăzut, cel
puț in dacă pornim de la premise raț ionale ș i raț ional-juridice. CCR a luat deja mult prea multe
poziț ii
ireconciliabile, în baza mult prea multor motivări insuficient argumentate sau
care se bat cap în cap. Sigur în acest moment e doar faptul că, indiferent ce
decizie va lua ș i oricum o va
motiva, instanț ei de
contencios constituț ional îi vor putea fi imputate sau opuse, fără prea mare dificultate, propriile
decizii contradictorii sau argumente divergente. Curtea este prinsă acum în
ghemul propriilor inconsecvenț e ș i inadvertenț e ca un mitoman în plasa propriilor fabulaț ii.
De altfel,
întreaga criză constituț ională recentă
este datorată tot metamorfozelor sincopate ale jurisprudenț ei CCR. Instanț a ș i-a
modificat brusc, cu 180 de grade, poziț ia din
2007 — când Parlamentul avea conform deciziilor CCR deplină libertate să
opteze pentru o majoritate de demitere relativă — în iulie 2012, când
Parlamentului ș i Guvernului
le-a fost impusă legiferarea, respectiv interpretarea Legii 3/2000, în sensul
unui întrunirii unui cvorum pentru validare de jumătate plus unul din numărul
alegătorilor înscriș i în listele
electorale permanente. Această schimbare a fost, cum ne amintim, justificată în
bună măsură prin artificiul recursului la un document consultativ al Comisiei
de la Veneț ia. Paradoxal,
respectivul cod de bune practici al Comisiei Europene pentru Democraț ie prin Drept recomandă (în mod foarte rezonabil de
altfel) exact contrariul: anume, să nu se stabilească un cvorum, deoarece
pragul de validare permite manipularea rezultatelor prin asimilarea
absenteismului cu voturile negative.
În măsura în
care predicț iile ș i proiecț iile raț ionale asupra
poziț iilor CCR sunt
la acest moment imposibil de făcut, orice glosă asupra deciziilor ș i hotărârilor recente se înscrie mai degrabă în
registrul unei foi de observaț ie
(psihopatologie clinică) a ultimului puseu de constituț ionalism româneasc contemporan decât în tonul unei
note de analiză doctrinară. Este util să trecem totuș i în revistă soluț iile pe care le-ar putea adopta instanț a de contencios constituț ional ș i
configuraț ia de dificultăț i ș i obiecț ii aferente fiecărei decizii posibile.
Într-o primă ipoteză, CCR poate invalida referendumul pentru lipsa
cvorumului. În acest caz, decizia, dacă era luată mai devreme, ar fi
beneficiat de o oarecare prezumț ie de principialitate. Referendumul s-a desfăș urat în baza
unei condiț ii de cvorum
cunoscută de către toț i actorii
politici ș i la momentul
respectiv necontestată. După cum ș tim,
punctul de referinț ă ș i baza de calcul la momentul desfăș urarii referendumului a fost cifra înscrisă în
listele electorale permanente.
Totuș i, dacă CCR invalidează referendumul, rezultatul ș i urmările
(juridice ș i politice) îi
vor fi imputabile instanț ei, în
măsura în care stabilirea cvorumului de către Curte a făcut posibilă boicotarea
referendumului ș i pe cale de
consecinț ă invalidarea.
Mai mult, Curtea a respins, în Hotărârea nr. 3 din 2 august 2012 asupra
contestaț iilor
referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea ș i desfăș urarea
referendumului naț ional din data
de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preș edintelui
României, domnul Traian Băsescu, obiecț iile cu
privire la neconstituț ionalitatea
boicotului, prin următorul argument: ”Exprimarea unei
opţiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci şi
chiar prin neparticiparea la acesta mai ales
în situaţiile în care legislaţia relevantă impune un anumit cvorum de
participare. În acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la
numărul cetăţenilor unui stat; în acest mod, cei ce aleg să nu îşi exercite
dreptul la vot consideră că printr-o conduită pasivă îşi pot impune voinţa
politică. Astfel, alegând să nu îşi exercite un drept constituţional, cetăţenii
îşi văd realizate propriile lor convingeri prin neacceptarea, în mod indirect,
a celor contrare. De aceea, neparticiparea la referendum, mai exact
neexercitarea dreptului la vot, este tot o formă de exprimare a voinţei
politice a cetăţenilor şi de participare la viaţa politică.” [subl.n.] Este de
observant că nu ”legislaț ia relevantă impune” lumii ș i Curț ii ci Curtea însăș i a impus legiuitorului
cvorumul, ș i anume cu argumentul că participarea este o expresie a suveranităț ii ș i o obligaț ie civică. Aș adar, 1) datoria civică de
participare la referendum în numele căreia CCR a completat legea printr-o
interpretare divergentă cu propria jurisprudenț ă pe 12 iulie, pentru ca
”legea să asigure participarea” devine 2) în data de 2 august un drept constituț ional de neparticipare ș i chiar boicot, mai cu seamă în condițiile
în care ”legislația” impune participarea. Curtea
Constituț ională a României, asemenea baronului Münchausen, a dobândit, iată,
capacitatea de a-ș i justifica poziț iile contradictorii prin raportarea la propriile acț iuni anterioare, traduse
retrospectiv ca situaț ii obiective de fapt exterioare Curț ii ș i independente de voinț a sa (”legislaț ia impune!”).
Chiar lăsând la o
parte aspectele mitologic-patologice, dacă referendumul va fi invalidat,
solicitarea listelor actualizate ș i amânarea deciziei, iniț ial cu mai bine de o lună,
nu îș i află în niciun fel rostul. Solicitarea ca atare a unui
camion de hârtii (La ce folosesc? Cine le va citi într-o zi?) de la autoritatea
publică care nu le are este stranie, oricum inutilă. Toate datele relevante în această primă ipoteză (invalidare) se
aflau la dispoziț ia CCR, în orice formă ș i pe orice suport dorea să le obț ină (scrisoare oficială,
format scanat pdf. descărcat de pe platforma instituț iei, etc.) imediat după
comunicarea oficială a rezultatelor de către Biroul Electoral Central (Numărul
persoanelor înscrise în lista pentru referendum: 18.292.464, Numărul participanț ilor: 8.459.053, 46,24%).
Într-o a doua ipoteză, Curtea ar putea valida rezultatele referendumului. O
atare posibilitate, deș i mai greu de
imaginat în actualele date de fapt, nu poate fi cu totul exclusă. Curtea a
solicitat Guvernului datele actualizate ale listelor electorale. Solicitarea
putea fi integrată în logica unor decizii anterioare, care fac referire expresă
la date demografice ș i la
necesitatea alinierii soluț iilor
de drept la situaț ii de fapt
radical schimbate. În decizia din iunie cu privire la votul uninominal, Curtea ș i-a însuș it argumentul
autorilor sesizării privind scăderea dramatică a numărului populaț iei, pentru a sublinia neconstituț ionalitatea soluț iilor legislative care ar duce la creș terea, în astfel de condiț ii, a numărului de parlamentari.(1) Curtea ar fi putut fi criticată ș i în ipoteza aceasta. Rolul CCR, într-o decizie de
acest tip, în virtutea atribuț iei
conferite Curț ii de Art. 146
lit. i din Constituț ie (”veghează
la respectarea procedurii privind organizarea ș i desfăș urarea
referendumului ș i confirmă
rezultatele acestuia”) ar trebui în principiu să urmeze un cadru mai degrabă
constatator ș i notarial
decât sociologic ș i creativ. Totuș i, dacă se mergea pe o linie clară ș i explicită, deci dacă se transmitea Guvernului un
mesaj clar cu privire la procedura de urmat ș i aș teptările
instanț ei, soluț ia, indiferent de rezultat, ar fi putut fi
justificată principial ș i în final
acceptată.
Ce a urmat însă solicitării iniț iale a transmiterii listelor actualizate este
foarte greu de integrat într-un tipar raț ional. Hotărârea
nr. 3 din 2 august 2012 detaliază, pe întinderea a două paragrafe substanț iale ș i
coerent legate în firul lor logic, de ce listele electorale permanente nu
cuprind decât cetăț enii români cu
drept de vot care domiciliază în localitatea pentru care au fost ele întocmite:
”Raț iunea pentru care aceș ti cetăț eni
[cetăț enii români cu
domiciliul sau reș edinț a în străinătate, n.n.] nu sunt înscriș i în listele electorale permanente rezidă în faptul
că nu au domiciliul în ț ară astfel
încât numărul lor nu poate influenț a
cvorumul legal de participare la referendum, respectiv majoritatea persoanelor
înscrise pe listele electorale permanente.” Ulterior, printr-o notă trimisă
Monitorului Oficial, s-a făcut adăugirea: ”În speț ă, însă, sunt aplicabile dispoziț iile legale ale art. 2. alin. 1 lit. c din Legea
nr. 370/2004 privind alegerea preș edinteluiș i ale art. 17 din Legea nr. 3/2000
privind referendumul.” Articolul 2 alin.1 lit. c din Legea 370/2004 defineș te termenul de listă electorală permanentă pentru
alegerea Preș edintelui: „c) liste
electorale permanente – listele cuprinzând cetațenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta de 18
ani până în ziua alegerilor inclusiv.” Articolul 17
din Legea referendumului face trimitere la Legea 35/2008, deci la dreptul comun
în materie.
Nu e imposibil de argumentat nici că din listele
electorale permanente fac parte toț i cetăț enii români cu drept de vot, nici că dreptul
aplicabil în materie, cel comun, permite eliminarea cetăț enilor cu domiciliul sau reș edinț a în
străinătate din listele permanente. Cea de-a doua variantă de interpretare reieș ea destul de clar din lectura hotărârii iniț iale. Ce e imposibil de argumentat sau acceptat
este frauda semantică ș i juridică prin
care se schimbă sensul iniț ial al
actului public ș i oficial al unei
instituț ii prin completări
ulterioare operate în afara oricărei proceduri acceptabile într-o logică
instituț ională elementară
(fără convocare ș i consultare
publică, fără deliberare ș i vot
în plen). O erată, conform Dicț ionarului
Explicativ al Limbii Române, priveș te
corectarea ulterioar ă a unei greș eli de formă (tipar) sau de fond. În acest sens al
cuvântului, cel propriu, eratele ar fi binevenite în practica CCR. În deciziileș i hotărârile recente se pot găsi din ce
în ce mai multe, dese ș i jenante greș eli de ortografie.
O adăugire de un paragraf care modifică complet
(contrazice) sensul cât se poate de limpede al textului iniț ial nu poate fi însă numită erată. O asemenea
practică (nemaintâlnită în dreptul constituț ional românesc sau comparat) este mult mai
dăunătoare statului de drept decât un rezultat conjunctural favorabil sau
defavorabil unui anume politician. Dacă rezultatul este produsul unei proceduri
raț ionale, el va fi până la urmă acceptat.
Dacă însă logica micii învârteli balcanice pe la colț uri, a trucului ș i trocului în grupuri semi-conspirative cu
geometrie variabilă, devine practică generalizată în mod ostentativ, chiar ș i o funcț ionare
minimală a statului (deci o încredere minimă a cetăț enilor în legitimitatea instituț iilor) va fi imposibil de susț inut. Comunicatul din data de 14 al CCR anunț ă sibilinic că se omisese a se preciza iniț ial ”temeiul legal în baza căruia urma să fie
stabilit numărul total al alegătorilor care trebuiau să-şi exprime opţiunea la
referendumul din 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României” dar
urmează apoi cu precizarea contradictorie: ”Completarea operată de
judecătorul-raportor nu influenţează şi nu poate influenţa hotărârea pe care
Curtea Constituţională urmează să o adopte conform art.47 alin.(1) din Legea
nr.47/1992.”
Iniț ial se
omisese aș adar exact esenț ialul. Dar adăugirea lui ulterioară e oricum cu
totul irelevantă (”nu influenț ează ș i nu poate influenț a”).
Într-o a treia ipoteză, anticipată prin ante-pronunțare de către unul dintre magistrații
constituționali,
referendumul ar putea fi anulat. În
ipoteza unor fraude masive sau în urma concluziei că baza de calcul actualizată
a cvorumului este în acest moment imposibil de determinat, o atare soluț ie ar fi posibilă.
Orice decizie ar trebui luată cu
majoritatea cerută de Legea 47/1992 privind funcț ionarea ș i
organizarea Curț ii Constituț ionale, care, la Art. 47 (1), prevede: ” Plenul Curţii Constituţionale decide cu o majoritate de
două treimi asupra valabilităţii referendumului.” Este de sperat că nu se va
recurge la încă un artificiu, din ce în ce mai vehiculat în dezbaterile
publice, conform căruia doar validitatea ar trebui decisă cu 6 voturi, în timp
ce invalidarea s-ar putea decide cu o majoritate simplă. Legea vorbeș te despre valabilitate, ceea ce
înseamnă ș i
validare, ș i
invalidare. Orice soluț ie
legitimă ar trebui tranș ată cu
majoritatea cerută de lege.
Basculările Curț ii, iniț ial de la un an la altul, mai nou de la o lună sau chiar
zi la alta, argumentele tot mai implauzibile, acoperite prin raț ionalizări tot mai greu digerabile ș i abateri de la procedură (inclusiv de la obligaț ia de rezervă a magistraț ilor) din ce în ce mai grosolane, ne pun pe toț i într-un pericol mai mare decât (după predispoziț ia fiecăruia) demiterea sau întoarcerea la Cotroceni a
dlui. Băsescu. Curtea a participat în mod decisiv la transformarea dreptului
constituț ional,
dreptul întrebărilor fundamentale, prin excelenț ă apropiat de principii, într-un iarmaroc provincial de
colportat ș iretlicuriș i scamatorii avocăț eș ti. Ș mecheria avocăț ească (termenul există, in forme derogatorii apropiate ș i în alte limbi: juristische
Haarspaltereien, juristische Spitzfindigkeiten) nu are legătură cu practica
dreptului în sensul său propriu ș i nici de altminteri cu avocatura, o profesie în esenț ă utilă ș i onorabilă. Termenul denotă aptitudinea facilă de a substitui sofismul
ieftin ș i
prestidigitaț ia
retorică logicii ș i
competenț ei
profesionale, de a trage de reguli ș i proceduri în toate părț ile, urmărind în chip meschin un interes imediat minor.
Desigur, sistemul nostru juridic nu a mai avut de mult instituț ii stabile, similare instanț elor analoage din democraț ii consolidate. Desigur, au existat ș i în democraț ii vestice stabile abateri necenzurate de la jurisprudenț ă sau decizii foarte controversate, care au erodat
legitimitatea instanț elor în
cauză.(2) Efectul unor asemenea
derapaje, la acest nivel, într-o lume încă neaș ezată ca a noastră, este însă infinit mai nociv. E de
sperat că fie o majoritate a magistraț ilor va înț elege să îș i onoreze
poziț iile de
demnitari ai statului ș i numeroasele
privilegii printr-un serviciu public care să le justifice, fie o majoritate a
politicienilor ș i cetăț enilor va încredinț a asemenea îndatoriri, la revizuirea Constituț iei, unei instituț ii realcătuite, mai în măsură să le exercite cât de cât
responsabil.
************
Bogdan Iancu este directorul proiectului “Guvernanţă/Guvernământ –
semantica constituţională a autonomiei” găzduit de Societatea Academică
din România şi Lector Dr. la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte
Politice. Doctorat in drept (summa cum laude) la Central European
University (2006). Stagii de cercetare la facultatile de drept ale
Universitatii din Toronto si Universitatii McGill, Yale Law School si
Wissenschaftskolleg zu Berlin. A predat (2002-2004) la Universitatea McGill si
Université de Montréal. In 2008-2010, bursier de cercetare al Fundatiei
Alexander von Humboldt la Universitatea Bremen, Facultatea de Drept si
Universitatea Humboldt din Berlin, Facultatea de Drept. Ultima carte publicata: Legislative
Delegation: The Erosion of Normative Limits in Modern Constitutionalism
(Heidelberg, NY, etc.: Springer Verlag, 2012).
Note:
(1) V.
Decizia nr. 682 din 27
iunie 2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii
privind modificarea şi completarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea
Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi
a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
(2)În materie electorală, de exemplu, decizia Bush
v. Gore 531 U.S. 98 (2000), a Curț ii Supreme
a Statelor Unite.
Excelent!
O analiza foarte pertinenta intr-adevar. Ma intreb ce se poate intampla, insa, daca majoritatea de 6 nu se poate atinge nici intr-o directie (validare), nici in cealalta (invalidare) ? Juridic vorbind ?
O abordare echilibrata si aseptica, asa cum s-ar cuveni sa faca si membrii CCR.
Esenta chestiunii este, totusi, faptul ca un referendum nu se poate adresa decit tuturor cetatenilor care au drept de vot, deci este exclusa orice alta lectura asupra listelor electorale (altfel s-ar incalca direct dreptul constitutional de vot). Daca in cazul alegerilor locale nu puteau vota decit cei cu domiciliul acolo, iar in cazul uninominalului, cei cu domiciliul stabil in colegiu (de unde colegiile separate pentru cei din diaspora), la referendum nu poate exista alta raportare decit la listele electorale permanente care sa-i cuprinda pe TOTI cetatenii romani cu drept de vot (de aceea s-a putut vota, in chiloti, la mare) indiferent de domiciliu.
Pe cale de consecinta, referndumul nu poate fi decit invalidat.
Obedienta politica a judecatorilor, generata de compromisul reprezentarii tuturor partidelor (altfel am fi avut, rapid, nominalizarea a noua slugi ale celui aflat la putere), va prelungi acest impas. Indecizia “sine die” va putea oferi posibilitatea pucistilor sa-si pastreze capacitatea de a numi premierul si dupa alegerile din toamna anulind, astfel, orice efect al revenirii ulterioare a lui Basescu.
P.S. Erata nu a fost, totusi, generata, de malversatiunea unui judecator care a modificat sensul deciziei curtii printr-o redactare partinitoare?
Sunt de acord cu concluziile articolului. Curtea si-a incalcat propriile decizii de nenumarate ori. De doua ori presedintele camerei nu poate fi schimbat decat de catre grupul care la propus, a treia oara e voie. Porcaria cu erata iar este o aberatie, macar sa nu o fi numit erata din moment ce schimba total sensul hotararii anterioare. Trebuiau sa isi anuleze prima hotarare si apoi sa dea una noua iar la sfarsit sa scrie “suntem prosti”.
Dar nu vad o rezolvare a solutiei. Judecatorii sunt numiti politic, lucru care nu e neaparat rau (poate ar trebui validati de CSM daca nu sunt, sa nu ajunga niste nulitati la curte). Lucru nu neaparat rau. Alegerea lor ar avea rezultate mai proaste. Poate numirea de catre CMS? Apoi odata alesi, nu mai ai ce sa le faci, lucru care este corect pentru ca trebuie sa fie complet independenti. Singura solutie ar fi ca partidele sa propuna profesionisti care sa poata trece peste simpatii / convingeri politice si sa aplice litera si spiritul constitutiei in hotararile pe care le iau.
@Florin Cintic
cvorumul bazat pe listele permanente cu prevederea includerii numai a celor cu domiciliul/resedinta in romania este opera ordonantei de urgenta a cabinetului Boc. Cand va convine reglementarea o folositi iar cand va dezavantajeaza o recuzati. Ipocrizia si impostura va defineste de minune.
Solutia este demiterea membrilor, inlocuirea cu oameni cu probitate profesionala si morala, depolitizarea. Politizarea institutiilor le-a decredibilizat si slabit. De aceea eu cred ca si CCR s-a autodiscreditat si nu mai poate functiona in aceasta componenta.
@ Adrian. Exista articol clar in Constitutie care interzice modificarea prin ordonanta de urgenta a legilor organice astfel incit oricine ar fi dat astfel de reglementari sunt nule de drept. Discutia era aici civilizata si intr-un mediu academic astfel incit nu inteleg insinuarile Dvs. si resping scirbit injuriile pe care mi le adresati. Mai ales ca sunt proferate, cu lasitate, la adapostul anonimatului. Ce cautati aici?
@Florin Cintic: Listele electorale sint de doua feluri: liste electorale permanente si liste electorele suplimentare. Listele electorale permanente fac referinta la locuitorii Romaniei (sat, comuna, oras, municipiu, judet) de aceea sint permanente. De listele permanente este legata notiunea de actualizare care presupune aducerea la zi a acestor liste pentru ca omul este muritor si ii place sa se mute. Listele suplimentare sint liste pe care voteaza orice om cu drept de vot care face exceptie de la regula listei permanente (oameni aflati in vacanta, in deplasare, oameni cu rezidenta in strainatate, oameni care nu se pot deplasa la sectia de votare etc) In legatura cu votul uninominal si cu colegiul o intrebare? Cine actualizeaza “lista permanenta” a cetatenilor romani din colegiu? Ma tem ca legarea colegiului de listele permanente este artificiala. Daca exista o lista permanenta pe colegiu atunci trebuie sa existe si o autoritate care actualizeaza acea lista pentru ca lucrurile sa aiba sens, logica.
@DanBruma. Logica d-voastra si a autorului (care evita cu buna stiinta cea mai mare problema a CCR-ului in momentul de fata) este; la casatorie am voie sa spun DA – alegerea presedintelui se face de catre toti cetatenii Romaniei care isi asuma responsabilitatea votului, dar la divort nu mai am dreptul sa spun DA sau NU, ci altii aleg pentru mine (cei care sunt acasa?) Ciudat rationament, ilogic si discriminatoriu vis a vis de dreptul meu de vot ca cetatean roman. eliminarea mea in timpul unui proces la care particip la inceput dar pe urma mi se interzice participarea? Care ar fi structura logica a unei astfel de decizii? Legea refrendumului? Inseamna ca nu este o lege organica si completarea facuta prin adaugarea cuvantului “permanente” la listele de alegatori este anticonstitutionala. CCR-ul cred ca stie acest lucru si face ( dupa metoda romaneasca, aici ii dau dreptate autorului), o constructie si mai imbarligata si mai periculoasa. Cred ca pana la schimbarea Constitutiei si inlocuirea acestor inadvertente legislative singura sansa a CCR-ului este sa construiasca decizii si rationamente discutabile dar care formal sa incerce o constructie justificatorie ptr. respectarea punctului de pornire; valoarea votul cetateanului roman intr-un proces in desfasurare( alegere si suspendare), trebuie sa fie egal de la inceput pana la sfarsit.
@mona: Inca o data: este vorba despre stabilirea cvorumului si nu despre vreo interzicere a votului. Nu vreti sa pricepeti si cu asta basta. Stabilirea unui cvorum intr-o adunare care voteaza nu inseamna ca i se interzice cuiva din adunarea respectiva votul. Cineva poate sa voteze dar sa nu participe la stabilirea cvorumului pentru simplul motiv ca are un statut diferit decat ceilalti membrii ai adunarii. Cei din strainatate au acest statut diferit si anume ca nu pot fi actualizati pe listele permanente de catre primari tocmai pentru ca nu mai au acte de identitate date de primarii ci de instante care se afla in afara Romaniei.
@DanBruma. D-ta nu vrei sa intelegi!Votul este EGAL si GENERAL cel putin in traducerea democratica! Asta este democratia pe care o stiu eu! Daca d-ta imi consideri votul inegal cu al altora prin cvorum sau prin alte practici tip liste sau ce iti mai vine in cap, intri in conflict cu Constitutia Romaniei cu normele UE cu statul de drept cu dreptul omului cu democratia.
@mona: In lumea democratica despre care vorbesti exista firme pe actiuni, iar in aceste firme pe actiuni se iau decizii cu ajutorul cvorumului. Cvorumul este o chestie complet democratica si a fost inventata tocmai pentru a evita blocajele in guvernarea intreprinderii pentru ca in practica s-a observat ca prezenta la vot nu poate fi suta la suta din diferite motive mai mult sau mai putin obiective. Atunci s-a inventat cvorumul pentru a ocoli aceste situatii de blocaj. In cazul votului pentru alegeri sau referendum se intampla acelasi lucru. Sint cetateni care din motive mai mult sau mai putin obiective nu se pot prezenta la vot. Deci votul nu este inegal intre cetateni ci conditiile de prezentare la vot sint inegale intre ei. Si trebuie tinut cont de aceste inegalitati de conditii de prezentare la vot pentru a putea valida un act de luare de decizie, un act de guvernare etc cum este si cazul referendumului. Tocmai de aceea au fost inventate si listele electorale permanente: pentru a avea un nr. “permanent” de votanti in raport cu care sa se poata stabili un cvorum. Altfel cum sa stabilesti un cvorum pe un nr. de votanti care variaza permanent? (sic!)
@DanBruma. D-le (sic!) imi pare foarte rau pentru iti etalezi cu atata efervescenta si siguranta pledoaria, dar nu tine! Voturile cetatenilor romani cu resedinta in strainatate nu le poti scoate din cvorum. Te priveste ca stat cum rezolvi problema participarii sau crezi ca traim pe vremea lui Ceausescu cand aveam 100% voturi si particioare la procesul de vot? Ev. poti sa scoti voturile celor cu domiciliu in strainatate din cvorum ( in anumite situatii). Nu ai dreptul cel putin din pc. de vedere democratic sa acorzi un drept de vot la alegeri si apoi sa-l scoti la referendum cand este vorba despre acelasi proces, in cazul de fata alegerea sau demiterea presedintelui. Nu sunt specialist dar am trait destul de mult timp in democratie ca sa inteleg ca legile si OUG-urile practicate in Romania sunt chitibusarii pentru rezolvarea luptelor politice si uneori adevarate prostii emanate de incompetenta. Deci, iti propun sa faci o proba la Hollywood ev. au domnii de acolo nevoie de scriitori pentru scenariile de filme avocatesti!