“Soţul meu a fost împuşcat la Televiziune. De câte ori trec pe lânga televiziune, nu mă întrebaţi cum e….mi-am crescut singură copiii“, spune Antonica Bălan, soţia lui Florian Bălan, împuşcat la Revoluţie. Ea a venit azi la Parchetul Militar, împreună cu alţi 60 de urmaşi ai victimelor de la Revoluţie, să depună plângere împotriva deciziei procurorilor de a clasa dosarul sângeroaselor evenimente de acum 26 de ani. “Vrem redeschiderea dosarului. Din moment ce CEDO a stabilit că nu se prescriu crimele, considerăm că este normal că şi Parchetul militar să nu claseze. S-a deschis dosarul Mineriadei şi să se închidă dosarul Revoluţiei!?“, se întreabă Antonica Bălan cu amărăciune.
O altă femeie care şi-a piedut soţul, Floarea Vlad, a venit şi ea să facă plângere. “Soţul meu a decedat când a fost o ploaie de gloanţe între CC (Comitetul Central al PCR – n.r.) şi direcţia a V (direcţia V-a a Securităţii se ocupa de paza şi protecţia demnitarilor comunişti, în special de protecţia cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu, un fel de SPP al acelor vremuri, sediul era într-o cladire vis-a-vis de actualul Minister al Muncii – n.r.). Am rămas cu doi copii, foarte greu. Nu este dreptate, trebuie să platească cei care sunt vinovaţi. Băiatul avea 14 ani şi fetiţa, 12. Fetiţa a leşinat când a auzit că tatal ei a murit. Cerem să ni se facă dreptate“, spune Floarea Vlad, aşezată la coadă să depună plângere.
Toţi cei 93 de membri ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 au depus contestaţie la Parchetul Militar pentru redeschiderea dosarului Revoluţiei. Alţi 200 de urmaşi ai victimelor au făcut până acum plângeri. Contestaţiile trebuie depuse în termen de 20 de zile de la comunicare, din momentul în care Parchetul militar le-a comunicat părţilor din dosar, prin poştă, decizia de clasare. Theodor Mărieş a depus şi el în numele Asociaţiei contestaţie la şeful Secţiei Militare din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, generalul Ion Vasilache. “Dacă rezoluţia procurorului ierarhic va fi aceeaşi, atunci soluţia rămane Înalta Curte de Casaţie şi Justişie. Plângerea Asociaţiei a fost depusă în urmă cu două săptămâni. Ei depun în nume propriu. Încă 200 de urmaşi de eroi au stat la cozi să depună“, a precizat Mărieş.
Care sunt argumentele pentru redeschiderea dosarului Revoluţiei. “Argumentele noastre sunt foarte clare. Argumentele noastre sunt argumentele pe care le aduce inclusiv Curtea Europeană, le-am adus noi la CEDO, CEDO le aduce în multiplele decizii pe care le-a dat în ultimii 7-8 ani. Următoarea decizie a CEDO va fi mâine. Mâine avem o noua decizie pe care o aşteptăm şi care vine după această rezoluţie dată de domnii procurori în România. Motivarea lor este o motivare aşa cum li s-a cerut. Întotdeauna când s-au dat rezoluţii de neîncepere în acest dosar au fost la comandă politică. Li s-a cerut într-un anumit fel, ei au dat-o aşa cum li s-a cerut. Este extrem de subţire motivarea, nu stă în picioare de niciun fel. Din nou se vede că ei nu cunosc nici dosarul şi nici părţile din dosar. Ei vorbesc de 700 de morţi, în realitate avem peste 1200 de morţi la Revoluţie. Ei vorbesc de aproximativ 4000 de răniţi, reţinuţi, în realitate victimele în dosarul Asociaţiei 21 Decembrie, acest dosar 11\P\2014 sunt peste 8000 de vcitime, deci lipsesc cam jumătate din victime şi aproape jumătate din cei ucişi la Revoluţie. Este inadmisibil ca tu să închizi un dosar când tu nici măcar nu ai instrumentat ca să vezi ce s-a întâmplat cu aceste victime“, spune Mărieş. Citeşte aici de ce a fost închis dosarul Revoluţiei.
“Argumentarea noastră este foarte simplă. Sunt fapte contra păcii şi omenirii. Este un dosar care se află între două dosare, adică dosarul Vişinescu-Ficior (este vorba de cazurile presupuşilor torţionari comunişti trimise în judecată – n.r.) din perioada regimului comunist şi dosarul Mineriadei. Sunt aceleaşi fapte, practic dosarul Mineriadei s-a redeschis pentru fapte contra umanităţii. Cazurile Ficior şi Vişinescu se judeca deja şi s-a dat şi condamnare pe fapte contra umanităţii (Alexandru Vişinescu, fostul comandant de la Râmnicu Sărat în perioada anilor 50-60 a primit 25 de ani de detenţie – n.r.), iar dosarul Revoluţiei, care practic este cel mai greu şi cel mai condensat, adică într-o perioadă extrem de mică, este vorba de aproximativ 10 zile, 10 zile în care avem peste 8000 de victime, în care s-au întâmplat atrocităţi pe care le avem şi filmate si comandate. Ştim şi cine le-a comandat, şi cine le-a ordonat politic şi ei inchid dosarul….este inadmisibil! Sunt acelaşi tip de fapte. Practic este o infracţiune continuă din 1945 şi până în 18 iunie 1990. Sigur, nu îşi doreşte nimeni să facă un proces al Comunismului, dar dacă ar exista cu adevarat un proces al Comunismului, făcut de către procurori, cu milioanele de victime care au avut de suferit în perioada comunistă, cu miile de victime din perioada Revoluţiei şi alte câteva mii în perioada Mineriadei, ar fi un dosar superb pentru că sunt aceiaşi oprimatori împotriva aceloraşi oameni liberi care îşi doreau libertate, democraţie şi o ţară care să nu mai fie asuprită de către regimul securisto-comunist“, a conchis Mărieş.
Cum sa fie posibil un proces al comunismului cand la putere sunt tot tovarasii aceia sau copii lor. Ei au tot interesul sa condamne doar verbal comunismul, sa-si disculpe trecutul prin manipulari ca nu cumva sa se ajunga chiar la eminentele lor. Fac rapoarte, comisii, ong-uri, toate cu scopul manipularii si splarii imaginii criminalilor, a pastrarii privilegiilor, a pensiilor nesimtite, a caselor nationalizate si altor proprietati in care se lafaie.
Pana cand dosarele revolutiei si mineriadelor nu vor fi judecate si finalizate prin numirea si pedepsirea vinovatilor, vom fi siguri ca Romania este captiva in mana acelorasi criminali (eventual urmasii lor) care au furat revolutia, au distrus economia tarii si ne mentin in coada Europei.