Au trecut trei ani de la debutul unor proteste care au încheiat o perioadă lungă de apatie civică şi socială.
2012 a fost anul în care cetăţenii s-au revoltat împotriva abuzului de putere, sărăciei şi austerităţii, dar şi corupţiei generalizate. Roşia Montană a fost la rândul ei o cauză asumată, anticipând protestele anul 2013. Gazele de şist la fel, într-o formă incipientă. „Nu corporaţia face legislaţia” s-a strigat în 2012. Protestele anti-Acta au deschis agenda vieţii private, agendă redescoperită recent cu ocazia promovării Legii Big Brother. În 2013, problema principală a fost abuzul de putere în favoarea unei corporaţii, RMGC, urmată îndeaprope de Chevron, principlul motor al explorării şi exploatării gazelor de şist. S-au grefat şi alte nemulţumiri, toate ţintind bolile sistemului democratic – partide corupte, justiţie ineficientă, presă aservită, represiune. În 2014 protestul şi-a mai pierdut din intensitate, lăsând loc mobilizării partizane cu două excepţii notabile, greva cetăţenească de la alegerile europarlamentare şi protestele de solidarizare cu diaspora, ambele criticând barierele puse în calea participării cetăţenilor la alegeri şi la viaţa politică în general.
Protestele din 2012 au fost intense şi violente în primele zile şi apoi s-au transformat într-o luptă de anduranţă. Aparatul de forţă al statului a reacţionat brutal, zeci de oameni fiind bătuţi, în 14 şi 15 ianuarie. În Piaţa Universităţii au existat doi versanţi, despărţiţi de un bulevard. Poate cea mai semnificativă diferenţă între cele două grupuri a fost că unul dintre acestea, cel de la Fântănă, striga „PDL şi USL – aceeaşi mizerie!”. În paralel cu protestele din Piaţă s-au activat şi alte grupuri, în special în Cluj. Când protestatarii din Bucureşti purtau un baner pe care scria „Piaţa Universităţii este peste tot!” se gândeau şi la Clujul care de multe ori a luat-o înaintea Bucureştiului. Protestele din 2013 au excelat în participare şi mobilizare. Piaţa Universităţii a fost diversă dar unită, nemaiexistând versanţi ci doar opinii diferite care îşi găsiseră însă un numitor comun. A fost şi mobilă, participanţii mergând în marşuri prin cartierele Bucureştiului. Din fericire protestele nu au fost violente, Jandarmeria acţionând diferit faţă de 2012. Lucru care nu a fost valabil la Pungeşti, locul unde guvernul a instituit un regim violent şi semi-penitenciar în sprijinul companiei Chevron. 2014 a fost anul în care s-a supravieţuit civic într-o societate pe care partidele au divizat-o până în punctul conflictului. La alegerile europarlamentare s-a organizat un protest-dezbatere despre reforma politică iar la cele prezidenţiale s-a ieşit în număr mare. Chiar dacă partidele de opoziţie s-au mobilizat la rândul lor şi au folosit drept paravan grupurile civice, nu s-a ajuns nici pe departe la nivelul mobilizării din 2013.
Analizând retrospectiv se poate remarca atât diversitatea cât şi continuitatea protestelor. Subiectele sunt aparent puţin legate între ele. Ele au însă un fond comun şi acesta tinde să se reproducă. Discutăm despre o guvernare bazată pe abuz şi corupţie, în favoarea grupurilor privilegiate din societate – politicieni, oameni de afaceri, clientele politice, birocraţi de lux. În forma lor continuă protestele identifică puncte nevralgice ale sistemului pe care acesta nu vrea să le reformeze.
În cei trei ani de proteste problema fundamentală nu a fost relaţia între protestatari şi jandarmi ci între protestatari şi cei care pretind că îi reprezintă, partide mari sau mici, vechi sau noi deopotrivă. Multe dintre acestea au pretins că reprezintă implicit sau explicit mişcările sociale. USL-ul şi PPDD-ul în 2012, PDL-ul şi PNL-ul în 2013, iar în 2014 un spectru ideologic larg de la nationalişti şi la neoconservatori. Toţi au preluat superficial şi punctual temele, niciodată integral sau asumat. Problema este mai profundă şi nu se referă doar la agendă. Candidaţii şi partidele nu au înţeles că este în discuţie definiţia şi structurarea politicii în sine. Miza protestelor – schimbarea modelului politic şi redistribuţia puterii în societate, a fost ratată de toţi. De aceea relevanţa lor s-a păstrat doar în sfera politicii instituţionalizate neimplicând fermenţii sociali ai schimbării. Structural, politica anului 2014 a arătat la fel cu politica anilor precedenţi.
Mişcările sociale au contribuit însă la căştigarea şi respectiv pierderea puterii în România. Căderea guvernelor Boc şi Ungureanu şi eşecul campaniei prezidenţiale a lui Victor Ponta sunt legate direct de proteste. Nu s-au schimbat din păcate regulile jocului. Protestele au forţat îmblânzirea represiunii, au modificat punctual agenda mass-media, au blocat sau întărziat proiecte legislative. Poate cel mai împortant câştig al acestei perioade este faptul ca nicio schimbare politică majoră nu mai poate fi planificată fără să se ia în considerare factorul „stradă”. Poate părea puţin dar să nu uitam pasivitatea şi disciplina societăţii pre-2012. Mişcările sociale au trecut prin perioade de contracţie şi extensie. Cert este că ele nu au dispărut deşi nu mai sunt atât de vizibile. Şi întodeauna vor fi atente în monitorizarea guvernării. E nevoie doar de o scânteie, poate legea minelor sau abandonarea reformei politice. Vom vedea. Ceea ce scoate azi în strada 200 de persoane va putea scoate în stradă anul următor 20.000. Iar pentru cei care i-au ignorat pe cei 200 va fi deja prea tarziu.
În seara de 14 ianuarie 2012, exact acum trei ani, un mesaj se repeta obsesiv la portavoce de către şeful de dispozitiv al Jandarmeriei: “Vă rugăm să părăsiţi Piaţa. Ceea ce faceţi este împotriva legii. Vom folosi forţa!” Au folosit forţa în seara respectivă şi în serile care au urmat. Dar Piaţa nu am mai părăsit-o niciodată. Şi dacă trăim într-o ţară puţin mai normală, asta se datorează şi celor care au ignorat cu toate riscurile aferente acea somaţie şi altele care au urmat.
Filmul evacuării Pieţei Universităţii de către jandarmi, 14 ianuarie.
Notă: Titlul articolului îl datorez lui Liviu Mihaiu şi l-am reţinut dintr-o conversaţie cu el. Cred că suprinde cel mai bine esenţa Pieţei Universităţii şi a relaţiei acesteia cu puterea şi politica.
Legile Securismului, astea reprezinta scinteia dar vad ca “Uniti salvam” ori doarme ca valiza in gara ori e in deplin acord cu fratia securista SRI-CIA
p.s. pe 14 a fost cum a fost dar pe 15 a fost iures… si acum simt bulanele securistilor sociopati din jandarmerie pe spate
Dan,
Uniti Salvam a sustinut ambele proteste pe tema asta, unul in fata SRI si altul la Parlament. Pe pagina de FB apar tot timpul postari despre acest subiect. Deci nu doarme.
https://www.facebook.com/comunitateaunitisalvam
ok… e a treia pagina de facebook cu unitisalvam pe care o descopar acum. Nici macar cei “vechi” ca mine nu mai stiu care pe unde mai sinteti
Citez din ‘Întoarcerea refulatului’ de Anca Băcoianu, ‚Observator cultural’ nr.497(2015)
‘Cînd Sarajevo era bombardat, cetățenii Europei, ai Canadei, ai Statelor Unite, ai Australiei nu aprindeau lumînări și nu aprindeau pancarte cu ‘Noi suntem bosniaci’(..)’De aceea, poate ar fi momentul să privim lucrurile în față. (..)Granița este interioară și individuală, între măsura fiecăruia de civilizație și barbarie, între generozitate și cruzime, toleranță și fanatism, curaj și lașitate, asumare și refuz. Dacă eu sunt Charlie, tot eu sunt și asasinul lui’. Și tocmai de aceea și pentru că eu cunosc atît din teorie cît și din practica zilnică că definiția terorismului nu se oprește numai la aceea de ‘masacru asupra maselor’ și puteți observa cu ușurință și din caricaturile anti-Creștine ale aceluiași cotidian ‚Socialist’ si satiric ‘Charlie Hebdo, eu imi amintesc că trăim într-o lume mixtă în care in cadrul unor spectacole liberale si libere dar dramatice de genul ‘Balcanicele’de Alexander Hausvaterîn care ‘atunci cînd observi cum unii spectatori le fac fotografii actrițelor goale și le trimit prin mesaj de Facebook prietenilor, amuzîndu-se de parcă ar fi venit la un peep-show, te întrebi dacă mai este, cu adevărat, vreo speranță’.
Și ce speranță ar fi de fapt pentru mine de pildă care voi împlini la sfîrșitul primăverii 36 ani și, cu toate că sunt și drăguță și deșteaptă foc, nu m-am mai culcat cu un bărbat de vreo 11 ani, deși simt nevoia și mi-am și dorit-o mereu, însă pe lîngă că sunt pretențioasă egal foarte bine educată și sigură pe mine(cu toate că nimeni nu e perfect sigur pe sine și nici nu poate fi perfect vreodată într-o astfel de lume împărțită între ‘Je suis Charlie’ si ‘Je ne suis pas Charlie’(și în aceasta cea de a 2a variantă mă încadrez cu mîndrie și eu cu toate că voi urma întotdeauna legislația Occidentală și pe cea Creștin-Catolică de un anume fel și cu anumite limite așa cum trebuie să facem fiecare dintre noi fiindcă suntem diferiți Amy N.): eu m-am născut, sunt si voi fi toată viața mea diferită atît de tînăra aia cam de vîrsta mea care lucrează în Ministerul Culturii lîngă unul dintre sediile Guvernului și ale Patriarhiei și ale Ministerului Muncii din Romînia și care are o fetiță împreună cu unul dintre miile de agitatori ai steagului ‘Rosia Montana’ care are o firmă de IT, dar care sunt în totalitate lipsiți de educația de tipul celei prezentate de către dna Profesoară Aurelia Marinescu în cartea de ‘Reguli de bune maniere’ de la Librăria Humanitas cu toate că ‘nimeni nu e perfect, n’est ce pas’? Și nici eu personal nu am luat decît nota 8.00 la examenul de ‘Protocol in Relații Economice Internaționale’ la cursurile de Master pe care le-am finalizat acum 3 ani, deși la examenul de ‘Accesare de Fonduri Europene si de Coeziune’ pe care niste promisiuni mincinoase și disperarea mea de femeie intelectuală integră m-au făcut să îl dau în 3 ani diferiți și l-am luat de fiecare dată cu 10 și nu mi-a adus nici loc de muncă, dar nici posibilitatea practică să-mi fac firmă( de consultanță) și nici bărbat așa cum îl vreau eu, deși corupția ce provine din I.Q.ul limitat al fiecăruia și încurajat de anti-Creștinismul pe care atît ne-Creștinii proști cît și falși Creștini de genul Patriarhului Romîn și a altor popi și politicieni Romîni și de orice altă nație și credință lăsați să facă politică(în detrimentul puținilor oameni supra-dotați și integri precum sunt eu, mereu): corupția lor imensă nu îmi dă un loc de muncă ne-mixt potrivit educației și a competențelor mele profesionale dovedite atîția ani în mod tehnocrat și total altfel de mulțimea analfabeților și a fufelor și tîrfelor proaste care și-au cîștigat titlurile și diplomele pe criterii comuniste, Monarhiste, Republicane, Conservatoare, prea ‘democratice=socialiste’, liberale, ‘meritocratic-socialiste și penale intilnite in absolut toate formațiunile politice și nu doar politice de la noi ca și de la ai lor. Plus ca mă ține captivă în mijlocul unor boșorogi și babe care mă obligă de ani de zile ca, deși de 11 ani de zile toate testele medicale și profesionale atestă că eu sunt sănătoasă, să dau teste medicale periodice și deloc ieftine ca să merg la ANPH ca să obțin niște bani în urma accidentului pe care l-am avut acum 18(optsprezece ani), fiindcă nu am niciun ban si nu mă angajează nimeni și niciunul din foștii patroni nu m-a plătit pe lîngă că nu mi-a recunoscut nimic din multiplele mele calificări.(asa după cum nici Administrația și Judecătorii statului Romîn nu-mi recunosc diplomele și examenele multe pe care eu le-am dat în toți anii plus toate testele medicale și periodice pe care eu le-am făcut în ultimii ani și nu restul de oameni, de fapt, în cazul în care eu mă supăr de pildă pe mizerabila asta de viață și le arunc la coșul de gunoi, într-o zi).
Dar nici medic de familie așa cum vreau eu și cum trebuie să fie nu am, pe lîngă că nu am nici bani ca să plătesc asigurările periodic, să merg la ce medic vreau și cînd și unde vreau și fără să dau raportul cuiva ori să am card European de sănătate și să fac operațiile estetice-reparatorii unde am semne de la accident în străinătate sau aici, exact asa cum vreau eu fiindcă eu sunt un om care a muncit ani de zile cinstit si, desi nu am decit 35 ani, diplomele si certificările mele vor valora din punct de vedere juridic si administrativ, cu mult mai mult decît ale unui muncitor, femeie de servici, bucătar, șofer de Ambasadă, patron de Restaurant sau de bancă, mogul Media sau chiar membru în Parlamentul și în Guvernul Romîn și European.
Dar cu toate astea eu nu am niciun ban al meu, nici asigurări, nici partener de viață și nici nimic, așa după cum ceilalți și celelalte care au diplomele mele, le au. Iar Ministerele si politicienii și bărbații și colegii(de internet) si profesionistii(inclusiv medicii) ori mă pun pe mine să mă dau ‘uitucă’ ori se dau ei/ele ‘uituci’ in kestiuni care țin în fond de viața împlinită și securitatea personală pe care eu, ca femelă tînără-adultă și tehnocrată(la unul din cele mai înalte nivele), TREBUIE SĂ LE AM ȘI MI SE CUVIN.
..Și vă rog nici să nu mă confundați cu tineretul care a ieșit în Piața Universității să strige cu mine TOȚI ANII ĂȘTIA MULȚI si care mi-a copiat fără rușine sloganele și textele și ideile create de către mine, la fel cum au făcut-o și foști colegi de toate nivelele de la fostele locuri netrebnice de muncă pe care le-am avut și și-au făcut bannere și afișe cu ele și pretind în mod ‘democratic, păi nu?’ că eu aș fi ‘handicapată’ sau anormală după accidentul pe care l-am avut acum 20(douăzeci) de ani, păi nu??
Că tot nu înseamnă decit că eu sunt ‘Catolică’ precum doamna Juristă Monica Macovei că îi împărtășesc DETALIAT opinia legată de traiectoria vieții lui V.V.Ponta d.e., nu are nicio importanță că amîndouă gîndim cam la fel fiindcă suntem deștepte și cam drăcoase si ne place legea, păi nu?
Permiteți-mi să o citez(între ghilimele și cu sursa citată exact), fiindcă e ca și cum ,mi-aș cita gîndurile mele:’ Sebastian Bodu, ATAC la Monica Macovei | “Îi place să se facă de rahat”
Doamna Macovei gîndește ca mine, desi eu nu sunt nici măcar șefă ori Directoare în vreo companie pe aici sau în străinătățuri sau în vreun partid, d’armite membră în Parlament ori Europarlamentară, cum poporul și-a votat tîrfele și puțoii, de fapt: ‘’ Am solicitat Baroului București să îl excludă pe Victor Ponta din avocatură, întrucât renunțarea la titlul de doctor în drept anulează diploma pe baza căreia a fost primit fără examen în avocatură. Dacă Ponta vrea să mai fie avocat vreodată, trebuie să dea examen și să parcurgă toate căile de pregătire, ca orice alt candidat.Ponta nu poate renunța la titlul de doctor fără să piardă titlul de conferențiar, fără să fie exclus din profesia de avocat și fără să returneze banii câștigați prin acest furt intelectual, inclusiv prin contractele cu statul pe care le-a avut ca avocat”’’.Și dragă domnule actor și politician A.Schwartzeneger și dragilor domni Diplomați de rang înalt și Ambasadori Romîni ori străini, pe mine nu mă plătește nimeni cu o groază de bani fiindcă eram olimpică și fată drăguță și cuminte cînd m-au călcat acum 18 ani pe trecerea de pietoni, un țigan dintr-o comună și nevastă-sa borțoasă. Așadar…’ou sont les neiges d’antant? En route Suisse-Bucharest probablement mais pas pour moi comme je veux et j’ai besoin, n’est pas ????????
Si pupici. Amy N.
(Și în caz că nu ați înțeles logica economico-politico-diplomatică a acestei constatări ale mele în raport cu fluctuațiile monedei Elvețiene care sunt ‘interesant’de urmărit zilnic la cursul valutar din stația de autobuz d.e…Elveția nu face bani numai din ceasuri, turism, ciocolată(Yumm-yummi), vaci și boi etc…ar fi fost mult prea ușor să fie așa.
Păi ia gîndiți-vă, Romînii sunt bogați datorită brandurilor lor? Și țăranii cîștigă mai mult decît foarte mulți orășeni, de ani și ani, să știți. Plus că au plecat în străinătățuri la lucru, cam numai etnicii și clasele sociale de jos.N-au prea plecat Olimpicii și oamenii deștepți dacă nu au avut bani destui ca să plece, pe lîngă certitudinea că nu vor avea multe probleme, prin străinătăți. (uitați-vă pe CNN, TVR2 și Euronews).
misto articolul
daca il repetati puneti l pe rp pagina sa se vada.
mersi