Cîteva lucruri care mi-au bucurat anul de hîrtie.
(…)
3. Cartea de nonficțiune: ”Acasă. O istorie a vieții private”, Bill Bryson, Polirom și ”În pădurile Siberiei”, Sylvain Tesson, Philobia.
Mi-ar fi părut rău să nu vă recomand ambele titluri.
”Acasă”, apărută în 2012, dar pe care am descoperit-o acum, reface istoria lumii scrisă de un om care a avut ideea de a nu părăsi casa. Pentru că o casă este, așa cum spune Bryson, locul unde se întoarce vibrația tuturor marilor întîmplări ale istoriei. Masivă și plină de date și întîmplări, ”Acasă” are însă o savoare specială care îi dă fluență.
Pe invers, ”În pădurile Siberiei” a fost scrisă de un hoinar care și-a părăsit locuința pentru o cabană din bușteni de pe malul lacului Baikal, unde face focul, bea vodcă, citește și se uită pe geam. Cum te poate ține o astfel de carte preț de cîteva sute de pagini veți vedea.
Pentru toți copiii din noi care ne-am alcătuit în cap lista ”în stil Jules Verne” cu lucruri de luat pe o insulă pustie sau în expediția de la capătul lumii, cartea lui Tesson e ca un bandaj împotriva obligațiilor.
4. Cartea SF: Omul pictat, Peter V. Brett, Nemira.
Nu e un mare roman, nu va deveni un clasic al genului, însă e o propunere pătrunzător de simplă de lume post-apocaliptică. Creat de un tînăr scriitor ca un fantasy interesant și pentru adolescenți, ”Omul pictat” vine cu un aer bun, de speranță. Omenirea distrusă e, pe alocuri, mai atentă la ea însăși decît cea înfloritoare.
5. Cartea polițistă: Nevinovat, Scott Turow, RAO.
”Nevinovat” a apărut la finalul lui 2013, dar e prea tare ca să fie exclusă din acest motiv. Cartea s-a bătut cu ”Să nu te întorci niciodată” a lui Lee Child (deștepți cei de la editura Trei au luat seria lui Jack Reacher) și chiar cu”Cel mai vînat om din lume”, a lui John le Carre, pe care RAO a reeditat-o după filmul ”Vînătoarea de spioni”, ultimul în care apare regretatul Philip Seymour Hoffman. Scena de final e un ”adio” profetic al actorului de la noi toți.
Și, ca să închei cu media, am senzația că pericolul presei din România pentru 2015 vine de la difuzare. Nu sînt oamenii de la chioșcuri de vină.
Dar acolo, în stradă, între primării, șpăgi, tarabe scoase cu macaraua și vînzătorii care îngheață în aceste zile de cristal, se decide mai mult decît viitorul unor publicații. Știu, există siteuri și există televiziuni și există facebook, dar cînd e vorba de știri și de integritatea lor n-aș arunca redacțiile la coș. Bunul de tipar e o chestie gîndită cu cap.
Vorba lui Radu Cosașu, în ultima zi a lui 2014 să urăm facebook să reziste măcar jumătate din anii, 90 la număr, ”pe care i-a împlinit Gazeta noastră”.
La mulți ani și vă mulțumesc!
***
Află care sunt primele două poziții ”Bun de tipar 2014” pe tolo.ro
