A vrut să-l condamne pe Ludovic Orban la 1 an cu suspendare după ce i-a comparat cazul cu dosarele Dragnea şi Năstase

Ştim probabil cu toţii că liberalul Ludovic Orban – fost viceprimar al Capitalei, fost ministru, fost candidat la Primăria Capitalei, actual candidat cu şanse mari la şefia PNL – a fost achitat la fond în dosarul de corupţie de la Înalta Curte.

Ce se ştie mai puţin e că decizia a fost luată cu majoritate de 2 la 1

Unul dintre judecătorii completului, Ştefan Pistol – culmea, cunoscut în lumea juridică ca un magistrat blând – a cerut condamnarea liberalului la un an de închisoare cu suspendare.

În opinia separată, judecătorul Pistol a făcut o analiză amplă în care a comparat cazul lui Orban cu dosarele lui Dragnea, Năstase şi Florin Popescu de la PDL. Toate aceste personaje politice au în comun acuzaţia de folosire a influenţei de lider de partid pentru obţinerea de foloase necuvenite, adică celebrul articol 13 din legea 78/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Diferenţa e că Năstase şi Popescu au primit câte 2 ani cu executare, iar Dragnea, 2 ani cu suspendare.

Judecătorii care au dispus achitarea au demontat probele DNA

În schimb, magistraţii care au dispus achitarea, Daniel Grădinaru şi Geanina Arghir, consideră că Ludovic Orban şi denunţătorul lui, omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, erau în relaţii apropiate de amiciţie şi nu se poate ajunge la concluzia că Orban ar fi avut o influenţă asupra omului de afaceri cu scopul de a-l constrânge să îi dea bani pentru campania electorală.

În plus, din interceptări nu ar reieşi că Orban ar fi solicitat o sponsorizare ilegală şi netransparentă. Şi nici că a cerut 50.000 de euro, ci doar a pronunţat cifra 50, care ar putea fi foarte bine de lei, prin urmare, nu s-ar fi depăşit plafonul legal prevăzut de legea finanţării campaniilor electorale, aşa cum susţine DNA.

Judecătorii care au dispus achitarea demontează susţinerile DNA privind necesitatea încheierii unui act de donaţie pentru suma de bani acceptată de Orban de la Urdăreanu şi consideră că nu e o problemă cu privire la discuţiile despre sumele cash.

Singura problemă identificată de cei doi magistraţi este cu privire la caracterul netransparent al cererii de sponsorizare, însă chiar şi aşa consideră că nu se poate spune cu certitudine că Orban ar fi avut intenţia de a ascunde sponsorizarea.

Citeşte mai jos pe larg acuzaţiile procurorilor şi felul în care se raportează la ele procurorii, Ludovic Orban şi cei 3 judecători ai completului.

Acuzaţiile

Pe scurt, fostul candidat al PNL al Primăria Capitalei, Ludovic Orban, este acuzat de DNA că a acceptat promisiunea omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu de „sponsorizare” cu 50.000 de euro – în condiţii netransparente şi ilegale – a campaniei sale mediatice din pre-campania şi campania electorală pentru Primăria Capitalei din vara anului trecut.

Probele

În esenţă, procurorii îşi bazează acuzaţiile pe două mari tipuri de probe.

Pe de-o parte, au denunţul omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu de la Grupul UTI.

Acesta le-a spus procurorilor că s-a întâlnit cu Ludovic Orban pe 1 martie 2016 când liberalul i-a cerut bani pentru campania mediatică, fără însă să precizeze suma. Când s-au întâlnit a doua oară, pe 20 martie, Ludovic Orban i-ar fi comunicat printre dinţi că vrea 50, despre care Urdăreanu susţine că era vorba de 50.000 de euro. El mai spune că a acceptat să îi dea bani lui Orban pentru că a avut în vedere „funcţia inculpatului de vicepreşedinte al P.N.L., un partid mare, cu oameni în administraţie, precum şi potenţialul de influenţă al acestuia din această poziţie în domenii
de interes din spectrul de activitate al firmei UTI.”

Urdăreanu a înregistrat discuţiile cu Orban. Urdăreanu era el însuşi anchetat de DNA pentru corupţie şi a denunţat mai mulţi politicieni ca să îşi uşureze situaţia juridică. Pe lângă Orban, Urdăreanu i-a mai denunţat pe fostul ministru al Energiei, Constantin Niţă şi pe fosta primăriţă a Craiovei, actual ministru al Muncii, Olguţa Vasilescu.

Pe de altă parte, procurorii au interceptări ambientale cu Orban şi Urdăreanu de la întâlnirile lor din 1 şi 20 martie 2016. Iată o parte dintre ele.

“La minutul 37:10 al discuţiei, Urdăreanu Tiberiu reia discuţia iniţiată la prima întâlnire de inculpatul Orban Ludovic:

„URDĂREANU TIBERIU: Ia zi! Te-ai gândit cum să… ce pot să?

LUDOVIC ORBAN: Îmm… 50…

URDĂREANU TIBERIU: 50?

LUDOVIC ORBAN: Îhî!

URDĂREANU TIBERIU: Şi cum, cash?

LUDOVIC ORBAN: Cum altfel?

URDĂREANU TIBERIU: Cam în ce perioadă? Când?

LUDOVIC ORBAN: Începând de… când poţi! Te gândeşti…

URDĂREANU TIBERIU: Ok… ok…

LUDOVIC ORBAN: Iar aici numai noi doi…ştim.

URDĂREANU TIBERIU: Păi îţi dai seama că la mine… eu o să îi scot… nu mai intrăm în detalii. Nu bag nici firma, nu bag nimic…

LUDOVIC ORBAN: Nu…E bine!

URDĂREANU TIBERIU: Şi… cu televiziunile cum faci?

LUDOVIC ORBAN: De aia trebuie aşa!

URDĂREANU TIBERIU: Da?…

LUDOVIC ORBAN: Despre ce vorbim?

……………………………………………………
LUDOVIC ORBAN: Deci singurul lucru care mă interesează e să apar pe ştiri, evenimentele…

URDĂREANU TIBERIU: Aha…

LUDOVIC ORBAN:… care le organizez…

URDĂREANU TIBERIU: Nu la emisiune.

LUDOVIC ORBAN: Nu la emisiune.

……………………………..

URDĂREANU TIBERIU: Atuncea ţi-i pregătesc în nişte tranşe.

LUDOVIC ORBAN: Exact.

URDĂREANU TIBERIU: 10, 15, 20…?

LUDOVIC ORBAN: Aşa, aşa. Mă suni când ai o…

URDĂREANU TIBERIU: Dar aşa, ca urgenţă, cam cât?

LUDOVIC ORBAN: Mi-ar trebui cam la sfârşitul săptămânii viitoare, începutul săptămânii celelalte…

URDĂREANU TIBERIU: O primă tranşă…

LUDOVIC ORBAN: Sunt nişte…

URDĂREANU TIBERIU: Da…

LUDOVIC ORBAN: Măcar aşa, pentru încredere! Să vadă omul că începe…

URDĂREANU TIBERIU: Da… Bine, te-am pupat! Sănătate!”

Cum vede DNA-ul aceste probe

Procuroarea de caz, Claudia Roşu, susţine că Orban ar fi comis infracţiunea în momentul în care ar fi acceptat promisiunea lui Urdăreanu de „sponsorizare” ilegală şi netransparentă a campaniei sale mediatice pentru alegerile locale.

“Urdăreanu Tiberiu a acceptat să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care Orban Ludovic o deţinea în cadrul Partidului Naţional Liberal şi a potenţialului de intervenţie al acestuia în domenii de interes pentru denunţător în afacerile controlate de acesta, astfel că acceptarea s-a făcut sub auspiciile exercitării de către Orban Ludovic a influenţei asupra sa”, a arătat procuroarea.

În opinia Parchetului, interceptările confirmă în integralitate denunţul şi declaraţia martorului denunţător Tiberiu Urdăreanu.

“Scopul obţinerii unor foloase necuvenite a fost conturat încă de la prima întrevedere, din 1 martie 2016, inculpatul având iniţiativa solicitării unui sprijin financiar de la martor, prin folosirea expresiei „te gândeşti şi dacă poţi, să-mi dai un şut în fund”, exprimare care, în contextul discuţiilor despre candidatură şi costurile campaniei electorale, nu lasă loc de interpretare. Martorul Urdăreanu Tiberiu a perceput ca atare solicitarea, afirmând că „pe partea de ajutor pot să fac ceva” şi cerând un „ordin de mărime”, iar inculpatul a răspuns că săptămâna următoare îi va spune exact,
stabilind în acest sens o nouă întâlnire”, arată Parchetul.

Procurorii consideră că Ludovic Orban nu a avut nici un moment intenţia de a respecta Legea finanţării partidelor politice. Discuţiile despre bani nu ar fi vizat primirea lor într-un cont, cu mandatar financiar, cu contract de donaţie, în condiţii de transparenţă.

“Conform art.28 alin.3 din Legea nr.334/2006, contribuţiile pentru campania electorală se depun sau se virează în conturile bancare deschise special în acest scop numai de către candidaţi sau de mandatarul financiar desemnat conform art.28 pct.1 din Legea nr.334/2006 modif. prin Legea nr.113/2015).

Din probele administrate a rezultat că despre primirea acestei sume de bani nu trebuia să ştie decât inculpatul şi martorul, împrejurare care, împreună cu faptul că nu s-a discutat despre încheierea unui act de donaţie, banii urmând a fi primiţi de candidat la domiciliul martorului, atestă intenţia inculpatului de a păstra secretă primirea acestei sume”, arată DNA.

Procurorii îşi bazeză acuzaţia de acceptare a primirii banilor în condiţii netransparente şi ilegale pe următorul fragment al interceptărilor:

„LUDOVIC ORBAN: Iar aici numai noi doi…ştim.

URDĂREANU TIBERIU: Păi îţi dai seama că la mine… eu o să îi scot… nu mai intrăm în detalii. Nu bag nici firma, nu bag nimic…

LUDOVIC ORBAN: Nu…E bine!”.

Ce spune Orban

Ludovic Orban  a fost audiat la DNA pe 18 aprilie 2016. În esenţă, Orban a admis că a discutat cu Urdăreanu despre primirea unei sponsorizări, însă – susţine el – în limitele legale.

Orban a declarat că îl cunoştea pe Tiberiu Urdăreanu din 2005-2006, definind relaţia ca fiind de „cunoştinţe destul de apropiate, fără a fi prieteni”, potrivit rechizitoriului parchetului. A mai spus că nu a mai vorbit cu Urdăreanu de prin 2014 sau 2015.

“Inculpatul a arătat că l-a contactat telefonic pe Urdăreanu Tiberiu şi a cerut o întâlnire, în cadrul căreia au fost abordate mai multe subiecte, legate de problemele Capitalei, precum şi chestiuni de natură politică.

Orban Ludovic a menţionat că, într-un context pe care nu şi-l aminteşte precis, i-a spus lui Urdăreanu Tiberiu „poate îmi dai un şut în fund”, iar acesta l-a întrebat despre un „ordin de mărime”, înţelegând prin această exprimare plastică a inculpatului ceva la care „nu în mod obligatoriu” se referise inculpatul. Orban Ludovic a tras concluzia că martorul a înţeles exprimarea sa ca o cerere de sprijin financiar, însă a susţinut  că nu a considerat, în mod obligatoriu, la această întâlnire ca Urdăreanu Tiberiu să îi acorde un sprijin financiar.

Conform precizărilor lui Orban Ludovic, la următoarea întâlnire, stabilită tot în urma unei convorbiri telefonice la iniţiativa inculpatului, după câte îşi aminteşte, s-au discutat, de asemenea, multe subiecte din diferite domenii şi s-a ajuns, la iniţiativa martorului Urdăreanu Tiberiu, la discuţia despre posibilitatea acordării unui sprijin financiar.

Inculpatul nu îşi aminteşte să fi stabilit în mod precis un cuantum al sprijinului financiar, arătând că nici nu avea posibilitatea de a stabili un cuantum foarte precis, întrucât nu studiase în amănunt noua lege de finanţare a campaniei electorale, nu avea echipa de campanie definitivată şi nu exista stabilit un mandatar financiar sau un cont de campanie deschis.

La întrebarea lui Urdăreanu Tiberiu privitor la forma de acordare a sprijinului financiar, respectiv numerar, răspunsul a fost o interogaţie, potrivit susţinerii inculpatului Orban Ludovic, care a precizat că în cazul în care acordarea sprijinului financiar s-ar fi făcut în numerar, nu cunoştea limita maximă legală pentru o astfel de finanţare.
…………..

De asemenea, Orban Ludovic a arătat că toate discuţiile purtate cu Urdăreanu Tiberiu au fost din poziţia de candidat la Primăria Capitalei, că discuţia dintre ei a fost „una pe picior de egalitate” şi că nu a simţit în nici un fel că Urdăreanu Tiberiu i s-ar fi adresat având în vedere funcţia sa politică.

Inculpatul a precizat că nu ar fi acceptat nicio formă de finanţare în afara cadrului legal. Chiar dacă a fost de acord că a avut o discuţie referitoare la finanţarea campaniei, acesta a accentuat că nu a pretins această finanţare şi că nu a uzat în nici un fel de funcţia sa politică”, se arată în motivarea ICCJ.

Cum văd probele judecătorii care au dispus achitarea

Magistraţii Daniel Grădinaru şi Geanina Arghir au considerat că Orban şi Urdăreanu erau în relaţii apropiate de amiciţie şi nu se poate ajunge la concluzia că Orban ar fi avut o influenţă asupra omului de afaceri.

În plus, spun judecătorii, din interceptări nu reiese că Orban ar fi solicitat o sponsorizare ilegală şi netransparentă. Şi nici nu reiese de undeva că a cerut 50.000 de euro, ci doar a pronunţat cifra 50 care ar putea fi foarte bine de lei, prin urmare, nu s-ar fi depăşit plafonul legal prevăzut de legea finanţării campaniilor lectorale, aşa cum susţine DNA.

Judecătorii demontează şi susţinerile DNA privind necesitatea încheierii unui act de donaţie şi consideră că nu e o problemă cu privire la discuţiile despre sumele cash.

Singura problemă identificată de cei doi magistraţi este cu privire la caracterul netransparent al cererii de sponsorizare, însă chiar şi aşa consideră că nu se poate spune cu certitudine că Orban ar fi avut intenţia de a ascunde sponsorizarea.

„Referitor la cuantumul sumei de bani solicitate de către inculpat nu s-a stabilit pe bază de probe certe că acesta ar fi pretins suma de 50.000 de euro, în condiţiile în care, în cadrul întâlnirii cu martorul denunţător, nu se face vreo referire expresă la o monedă sau că este vorba de mii, sute, milioane, Ludovic Orban pronunţă doar cifra „50”, fără alte menţiuni.

Reţinerea cuantumului de 50.000 de euro al sumei care ar fi fost pretinsă de către inculpatul Ludovic Orban s-a făcut  doar pe baza declaraţiilor martorului denunţător, Urdăreanu Tiberiu, aceasta fiind percepţia  pe care a avut-o martorul, deşi în discuţiile cu inculpatul nu s-a făcut referire la o asemenea monedă sau la un astfel de cuantum al sumei. De asemenea, atunci când se face referire la cele trei tranşe, ca modalitate de remitere a sumei de „50”, se folosesc cifrele „10”, „15”, „20”, fără a fi însoțite de vreo altă precizare. Astfel, în lipsa unor elemente concrete, orice îndoială cu privire la o probă profită inculpatului (art.103 Cod procedură penală), motiv pentru care, în condiţiile în care nu s-a stabilit cu certitudine că inculpatul ar fi solicitat suma de 50.000 de euro, nu se poate susţine că suma de „50”, pretinsă de inculpat, ar fi depăşit plafonul legal, prevăzut în Legea finanţării campaniei electorale.

De altfel, la data când au avut loc aceste discuţii echipa de campanie nu era definitivată, nu exista stabilit un mandatar financiar sau un cont de campanie deschis, fiind o discuţie de principiu, legată de posibilitatea identificării unui potential sprijin în finanţarea campaniei electorale, eventualele detalii referitoare la modalitatea în care urma a se face acest lucru putând fi stabilite, ulterior, la momentul concretizării înţelegerii.

Aşa cum rezultă din declaraţia mandatarului financiar, Antonel Tănase (declaraţie martor instanţă fond, fila 117), dispoziţiile Legii privind finanţarea campaniei electorale i-au fost aduse la cunoştinţă inculpatului „în jurul datei de 20.03.2016”, posibil după ultima întâlnire a inculpatului cu martorul denunţător, aspect ce explică modul în care acţionat şi obiectul solicitării.

De asemenea, faptul că nu s-a vorbit de încheierea unui contract de donaţie în cadrul celor două întâlniri nu exclude de plano posibilitatea încheierii acestuia,la un moment ulterior, când suma urma să-i fie înmânată efectiv. Mai mult, se constată că inculpatul nu a cerut ca suma de bani să fie cash, martorul fiind cel care l-a întrebat, iar răspunsul său „cum altcumva” (aşa cum apare transcris în procesul verbal de redare a înregistrărilor din mediul ambiental), era o întrebare, iar nu o interpretare în sensul că îi vrea cash.

De altfel, Legea nr.334/2006 nu exclude posibilitatea ca un candidat să primească bani cash, cu condiția de a face o declarație mandatarului financiar cu privire la existența lor, iar a doua zi să-i depună la casierie.

“Singura afirmaţie care ar putea duce la concluzia că acest folos ar fi fost necuvenit este afirmaţia inculpatului „Iar aici numai noi doi …ştim”, dar şi aceasta, în ansamblul probelor dosarului nu
demonstrează cu certitudine intenţia inculpatului de a tăinui finanţarea”, arată cei doi judecători.

Prin urmare, ei au ajuns la următoarea concluzie:

„Înalta Curte, în opinie majoritară, analizând întreg materialul probator administrat în cauză (discuţii interceptate
ambiental, procese verbale de redare a dialogurilor ambientale, suporţi optici ce conţin toate convorbirile, declaraţii martori, declaraţii inculpat, înscrisuri) constată că nu rezultă existenţa vreunei acţiuni a inculpatului Ludovic Orban care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către acesta, precum şi faptul că inculpatul nu a avut nici un moment vreo influenţă asupra martorului denunţător, de natură să-i schimbe acestuia decizia, hotărârea, atitudinea”, arată judecătorii.

Cum vede probele judecătorul care a dispus condamnarea

În opinia separată, magistratul Ştefan Pistol face o analiză amănunţită şi sofisticată a infracţiunii de folosire a influenţei de lider de partid pentru obţinerea de foloase necuvenite. El teoretizează cu privire la subiectul activ şi pasiv al infracţiunii şi vine cu citate din sentinţele prin care au fost condamnaţi pentru această infracţiune Liviu Dragnea în procesul Referendumului, Adrian Năstase în procesul Trofeul Calităţii şi Florin Popescu în dosarul finanţării ilegale a campaniei PDL din 2012.

Judecătorul vine cu următoarele concluzii:

“La data săvârşirii faptelor pentru care inculpatul Orban Ludovic a fost trimis în judecată, textul incriminator a faptei era cunoscut, erau previzibile consecinţele încălcării lui, existând o jurisprudenţă amplă şi constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la infracţiunea prev. de art.13 din Legea nr.78/2000.

Inculpatul, la data faptelor, era prim-vicepreşedinte al unui partid politic, funcţia sa de conducere în partid fiind de notorietate publică, inclusiv prin mediatizarea candidaturii sale.

Martorul-denunţător Urdăreanu Tiberiu avea cunoştinţă de această funcţie de conducere  şi, aflând şi că a fost desemnat candidat al partidului la funcţia de primar general al mun. Bucureşti, a fost de acord să îl primească şi să accepte solicitarea acestuia de sprijinire în campania electorală cu suma de 50.000 de euro. Din perspectiva textului art.13 din Legea nr.78/2000 este irelevantă apărarea inculpatului că martorul-denunţător nu a ştiut sigur dacă inculpatul era vicepreşedinte sau prim-vicepreşedinte al partidului respectiv.

Întregul demers al inculpatului a fost lipsit de transparenţă şi nelegal, efectuat fiind prin folosirea influenţei pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid politic, aspect reieşit
din examinarea conţinutului convorbirilor, confirmate şi prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii,
convorbiri care nu au fost negate de cei doi, astfel cum s-a arătat anterior”, arată judecătorul Pistol, care a cerut condamnarea lui Ludovic Orban la 1 an de închisoare cu suspendare.