Dollores Benezic

Țara guvernată cu proteveu’

În care sărăcia, lipsa de educație nu se tratează cu politici și strategii coerente de dezvoltare, ci se cârpesc de azi pe mâine cu donații generate din milă și lacrimi vărsate la ore de maximă audiență.

Anul trecut cam pe vremea asta, după ce fusesem în Deltă, v-am povestit despre sărăcia lucie în care cresc niște copii acolo, și despre lipsa lor de speranță. Unii m-au admonestat, că ce vreau eu să zic cu textul ăla, că mai lasă-ne cu tristeți din astea lacrimogene, că vrei să ne faci să ne simțim vinovați, că nu e treaba noastră etc. Alții mi-au scris ca să mă întrebe cum să facă să ia legătura cu unele dintre personajele din articol și să le ajute cu câte ceva.

M-am bucurat. Cineva tocmai din Australia ar fi vrut să-i plătească fetei care renunțase la liceu, drumul din sat până la școală. Am încercat să fac pe intermediarul, dar după câteva săptămâni zadarnice de insistențe, atât pe lângă compania care ne dusese acolo, și ne arătase cum ajută ea oamenii locului, cât și pe lângă asistenta socială din sat, am constatat că interesul de a ajuta venea numai de la mine, și se lovea de un sictir total de partea cealaltă.

Asistenta socială mi-a zis inițial că se interesează ea să vadă dacă fata aia chiar vrea să meargă la școală sau ne-a zis doar așa, de impresie artistică, având grijă să puncteze că banii nu trebuie dați familiei, care i-ar risipi pe prostii, ci ar trebui făcut astfel încât fata să primească abonamentul de transport până la liceu. Am fost de acord cu asta, doar că doamna m-a amânat atâta până când nu mi-a mai răspuns deloc la telefon. Niciun alt demers de-al meu pe temă nu a mai avut succes, deși mai primisem o solicitare de la un alt cititor care voia să ajute o familie.

Am fost dezamăgită. Nici până în ziua de azi nu știu dacă asistenta socială a vrut să mă cruțe sau a fost pur și simplu neserioasă, interacțiunea cu mine fiind doar o mostră de lucru obișnuit.

Având experiența asta, dar și altele din anii de presă, mă tot codesc de câteva zile să scriu despre recenta campanie ProTV – Fără carte, fără viitor – pe care cine se uită la știri o poate vedea zilnic sub formă de pastile de câteva minute. E vorba despre minireportaje din țară (cred că până acum s-au concentrat mai mult pe Moldova) în care sunt prezentați copii care au abandonat școala, pentru că famiile în care trăiesc sunt de regulă bazate pe rețeta facem mulți copii ca să trăim din alocație și mai vedem după. Cazuri triste, revoltătoare, mai ales când copiii ajung adolescenți și realizează că au fost folosiți de părinți ca sclavi, și acum e prea târziu. E un puști care spune că regretă că s-a născut în familia aia.

Apoi a mai fost o profesoară de engleză și română, care nu știa nici să citească alfabetul în engleză, genul tinerică cu facultate privată, despre care inspectoarea județeană zice că e un caz fericit, că are diplomă și a dat concurs pe post, că e plin sistemul de posturi neocupate, că nu vine nimeni la țară și la banii ăia …

În fine, e un tablou pe care dacă nu-l știați ar fi bine să-l vedeți, ca să nu vă entuziasmați prea mult în legătură cu viitorul țărișoarei.

Chestiunea care a stârnit indignarea unei părți din opinia publică a fost, însă, tonul în care sunt prezentate cazurile, maniera manipulativ-lacrimogenă în care copiii sunt filmați insistent în acele ipostaze jenante, pe care reporterul insistă ca să-și atingă scopul campaniei. Copiii fie nu știu să citească sau să socotească – filmări în buclă cu poticneala silabisirii – fie dacă totuși merg la școală, împotriva sorții, se hrănesc doar cu cornul și laptele primit în clasă – deci se insistă pe înfometare, chipuri triste, dar drăgălașe de copilași cu ochi mari în care telespectatorul poate ghici abisul sărăciei.

Ipostazele sunt, fără îndoială, umilitoare pentru protagoniști, cel puțin după standardele noastre de fotoliu din fața unui ecran plat, din buricul Capitalei. E posibil să fie chiar ușor ilegale, dacă ne gândim că minorul n-ar trebui prezentat în media într-o manieră care să-i dăuneze imaginii. Decât dacă reporterul are acceptul părinților, și probabil că-l are, dat fiind contextul. Părinții apar și ei în reportaje, dar spun partea lor de poveste – sunt săraci, nu au de lucru, bolnavi, nimeni nu-i ajută, au făcut mulți copii, soarta nenorocită.

Am văzut zilnic campania asta la știri, m-a impresionat și pe mine, m-a și deranjat un pic modul în care reporterul ProTV profită de copiii ăia ca să-și atingă ratingul, am citit și părerile indignate ale celor din fotoliile Internetului. Sunt de acord, însă, cu ambele părți. Paradoxal.

Am fost reporter și sunt blogger. Povestitor în esență. Orice poveste are nevoie de un cârlig care să atragă cititorul. Cu cât mai multă miere pe cârligul ăla, cu atât mai de succes povestea. În lumea de azi, succesul se monetizează. Fie de partea autorilor – rating, publicitate – fie de partea subiecților – donații, chiar dacă punctuale. Este până la urmă mâna întinsă care nu primește nimic dacă nu spune o poveste.

În cazul fetițelor din Vaslui care nu mâncau decât cornul cu lapte, monetizarea a fost de ambele părți. ProTV s-a lăudat cu succesul cazului prezentat la știri (chiar și la Măruță), arătând a doua zi că mii de oameni s-au mobilizat, impresionați de cazul copilelor, și au trimis alimente și bani. S-a mai făcut un follow-up în care familia fericită e arătată mâncând un pepene, iar mama iese de la bancă și anunță uimită suma primită – 3.100 de lei. N-o să-i ajungă până la lemnele de la iarnă, așa cum promite cu naivitate, dar e o gură de aer și o bucurie pe care altfel cei 5-6 copii nu ar fi avut-o poate niciodată. Cu prețul umilinței de a apărea pe micile ecrane, făcând foamea, familia aia a trăit probabil cea mai frumoasă experiență de până acum.

Să ridice primul piatra ăla care ar da cu piciorul unei ocazii ca asta și ar prefera înfometarea demnă. Da, știu, declarativ toți suntem zmei.

Ce se va întâmpla mai departe? Foarte sigur nimic. Oamenii vor uita – sunt atâtea cazuri similare care au nevoie de ajutor, zilnic, la știri – copilele se vor întoarce la corn și la lapte. Pentru că situația lor și a milioanelor de familii care trăiesc în sărăcie la țară, este cauzată de prea multe probleme sistemice, prea multe instituții publice care nu-și fac treaba, prea mulți factori locali, generali și personali care contribuie la sărăcia endemică.

Nu faptul că sunt prezentați în ipostaze umilitoare la TV este grav, ci faptul că trăiesc zi de zi în situația aia. Și uneori nu vor sau nu sunt ajutați să se schimbe. Rolul presei este exact ăsta. Să atragă atenția asupra problemelor pe care oamenii ăștia le au. În mod ideal opinia publică ar trebui să ia atitudine și să sancționeze responsabilii. Părinții care nu-și trimit copiii la școală și-i folosesc la câmp ca pe sclavi ar trebui pedepsiți, oamenii care fac copii cu nemiluita, fără să se gândească la ce șanse vor avea copiii ăia la o viață decentă, părinții care beau alocația copiilor ar trebui pedepsiți, autoritățile care se fac că nu văd tot ce se întâmplă sub nasul lor și continuă să plătească ajutoare sociale pentru familii a căror rațiune de existență este tocmai ajutorul social, politicieni care de 25 de ani se rotesc la putere, cu sprijinul și complicitatea alegătorilor din categoria găleata și kilul de ulei, biserica, instituția aia caritabilă și de importanță socială, cum îi place să spună când primește bani de la stat, care nu numai că nu-i ajută cu nimic pe oamenii ăia, dar îi menține și în starea asta de animale neinformate și dependente de ajutorul divin, politic sau televizat, numai să pice din senin dacă se poate.

Suntem, cu alte cuvinte, cam toți de vină pentru orice situație care e prezentată în presă, mai mult sau mai puțin deontologic. Desigur că lipsa de deontologie profesională a breslei ziariștilor este și ea o consecință a faptului că, la fel ca și sistemul de învățământ, de sănătate sau de asistență socială, presa a fost parazitată de 25 de ani de diverse interese, care au condus la o deprofesionalizare a breslei.

Citește continuarea pe dollo.ro (aici)


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Țara guvernată cu proteveu’

  1. teodor

    pai sa se ocupe pro-tv – ul de judetele din sud care au rezultate jenante la bac si la concursul de definitivat al profesorilor!! dar politica de tip antena 3 si rtv zice asa: ca sa nu se vorbeasca de golaniile lui ponta si psd, da-i ceva cu basescu!!

    Reply
  2. SS

    E pierdere de vreme un comentariu, cind afara aerul se descompune la 35 de grade!! Dar… Toata „politica” postului protv din guvernarea Sirbu a avut in vederea iesirea in evidenta CU ORICE CHIP=ALTFEL DECIT A FOST, chiar daca „generatia pro” s-a tradus – fara exceptie – prin „generatia PROST”. Asa-i cind desconsideri total VALORILE anterioare (TELEVIZIUNEA, in RO, avea vreo 49 de ani cind a facut ochi protv – Sirbu a avut cei mai buni consilieri din TVR cind a stabilit liniile „directoare”!!!!). Din bombarea excesiva a peptului, a aparut sinistra specimena „reportera” care, dupa Balotesti, a intrebat o biata vaduva, in necunostinta de cauza inca, „ce parere are despre moartea sotului”). Lipsa TOTALA de legatura cu MESERIA!!!! Sa nu se mai bata cimpii cu deontologia, paleontologia si chilotii tanga!!! Rîmele nu vor fi in veci reporteri/reportere sau prezentatori/prezentatoare tv!! Doar RÎME!!! C-asa le-a lasat Dumnezeu! Cu putin noroc, pot ajunge vinzatori/vinzatoare de ciorapi pe scarile de la metrou! In ziua de azi, metodele sint muuuult mai sofisticate (ca si nesimtirea politrucilor), dar concesiile de dragul PUBLICITATII=SALARII sint din ce in ce mai PENALE! Povestea cu copiii mincatori de corn cu lapte e banala – evident, nu dai pestele, ci UNDITA!!! Protv, insa, a facut ROMANIA, TE IUBESC!!!, care i-a rascumparat toate pacatele. Acum, nu mai e Sirbu, iar al de trage sforile pe-acolo ii intoarce la… Balotesti!!! Pacat! N-am habar de pregatirea „televizionistica” a autoarei articolului – o iau ca pe opinia unui telespectator, dar… „Interpretarea” fiecarei „taieturi” denota o pozitionare usor aiurea – in fond, lucrurile stau CHIAR ASA – legalitatea sau ilegalitatea unui cadru, ca taiere a firului in 44, inseamna anularea ideii. „Scenarita” e una, si SCENARIUL e alta. Iar REPORTAJUL TV e cu TOTUL SI CU TOTUL ALTCEVA!!!!! Repet: singul lucru de subliniat e ca rostul acestor REPORTAJE e sa conduca la UNDITA!!!!!!!!! Daca n-o fac, SCHIMBATI CANALUL!!!!

    Reply
  3. Corneliu

    Actele de caritate izolate nu pot suplini o economie capabila sa sustina un sistem de asistenta sociala eficient !Asta este toata filosofia ! Partea cu lipsa de educatie ar putea,in sine, constitui subiectul unui roman-fluviu dar care ,volens nolens ,are legatura tot cu economia iar pentru a avea o economie capabila sa furnizeze mijloacele necesare unei sistem de educatie trbuie sa avem o clasa politica profesionista capabila sa elaboreze un sistem legislativ coerent, capabil sa incurajeze dezvoltarea economiei reale,care sa fie sustinuta prin crearea unei agriculturi moderne,atragerea investitorilor in industrie,valorificarea si prelucrarea zacamintelor de hidrocarburi si minereuri,masuri sustinute de un mediu financiar bancar adaptat necesitatilor autohtone ! Ar fi o parte din masurile pe care ,la fiecare campanie electorala,politicienii promit sa le aplica dar ,pana la urma tot fiscalitatea exagerata aprovizioneaza bugetul!!! Sa bati campii cu gratie si jale evitand sa vorbesti despre adevaratele cauze tine mai mult de zborul unui fluturas pe c…!!!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *