Alex Costache

Simbolul culturii urbane bucureștene în pericol! Peretele pictat de pe strada Verona va fi demolat, iar în loc va apărea un imobil de birouri

Calcanul (zid de clădire fără ferestre – n.r.) desenat de pe strada Arthur Verona colţ cu Dionisie Lupu, din centrul Capitalei, devenit în ultimul deceniu un simbol al culturii urbane bucureștene, ar putea dispărea. Clădirea a fost vândută, iar noul proprietar intenţionează să pună în practică un proiect mai vechi şi amânat: să construiască în loc o clădire de birouri P+4.

Proiectul imobilului

Proiectul imobilului

Zona este una protejată, prin urmare, demolarea vechii case şi construcţia unui imobil de birouri comportă probleme, atât de legalitate, cât și estetice. În plus, se distruge un reper pentru street-art-ul din Bucureşti, un simbol ce a intrat în memoria afectivă a locului.

Desenul de pe calcanul de pe strada Verona colţ cu Dionisie Lupu se schimbă în fiecare an, cu ocazia ”Street Delivery”. Festivalul urban are loc de 11 ani pe micuţa şi frumoasa strada dintre bulevardul Magheru şi Jean Louis Calderon, lângă parcul Grădina Icoanei.

Pasărea răpitoare, prevestitoare de nori negri

Desenul din acest an aparține lui Sabek, un artist din Madrid care a venit pentru prima oară la Bucureşti pentru a lucra mural.

“Multă lume ne-a întrebat ce semnifică pasărea lui Sabek, artistul din Madrid care a venit pentru prima oară la Bucureşti să deseneze un mural pentru Street Delivery Meserie!

Pentru spaniol, acvila e o expresie a libertăţii. La asta s-a gândit când îşi imagina Bucureştiul, asta i-a trecut prin minte când i-am trimis releveul calcanului de pe strada noastră”, au scris organizatorii Street Delivery pe pagina de Facebook a festivalului.

Pentru noi, care cunoaştem straturile mai profunde ale oraşului, lucrarea lui Sabek capătă înţelesuri pe care el n-avea cum să le ştie. Pasărea neagră care planează ameninţător poate fi şi umbra care s-a lăsat peste Bucureşti după recentele alegeri locale.

Aceeaşi pasăre răpitoare, în contextul clădirii care de 11 ani prinde viaţă la Street Delivery, anunţă ultimul mural care va fi găzduit de acest calcan. Proprietarul ne-a transmis că, în decursul lui 2016, clădirea iconică pentru street art-ul bucureştean va fi demolată, în locul ei urmând să apară încă un turn de birouri”, spun organizatorii Street Delivery.

verona1

Cristian Neagoe, co-fondator al Street Delivery, ne-a relatat cum a ajuns să afle de intenţiile noului proprietar:

Noi avem nevoie în fiecare an de aprobare ca să desenăm pe acel calcan.  De 11 ani, noi tot discutăm cu proprietarul. Anul acesta, proprietarul pe care îl ştiam ne-a zis că a vândut, nu a vrut să ne spună cui, ne-a ţinut vreo 3 săptămâni în discuţii. Până la urmă a zis <<faceţi ce vreţi că oricum o dărâmăm anul ăsta>>”, a relatat Cristian Neagoe pentru România Curată.

Edmond Niculuşcă de la Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN a semnalat şi el pe Facebook că noul proprietar al casei cu calcanul pictat de pe Arthur Verona vrea să demoleze imobilul.

Proprietarul casei din Str. Dionisie Lupu colţ cu Arthur Verona va demola casa în cursul acestui an. Mai multe surse confirmă această intenţie”, a scris el.

 Noul proprietar ar urma să pună în practică un proiect mai vechi şi amânat şi să construiască pe acel loc, la adresa Dionisie Lupu 39-41, o clădire de birouri P + 4.

Există un PUZ (plan urbanistic zonal . n.r) care a fost aprobat în 2011, contestat şi de vecini şi de Nicuşor Dan de la Salvaţi Bucureştiul. Există inclusiv schiţele imobilului. Există şi proiectul desenat de un arhitect”, a declarat Cristian Neagoe. Vezi foto.

 O problemă de legalitate

Sunt mai multe nereguli. Una legală referitoare la zona protejată nr. 34 Pitar Moş. Nu poţi să demolezi clădiri în zone protejate. Proiectul lor spune că se va construi pe respectiva structură, dar mi-e greu să cred asta. Casa e într-o stare foarte proastă, lăsată intenţionat aşa”, a continuat Cristian Neagoe.

Şerban Sturdza, vicepreşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România, se opune construirii unui imobil de birori P + 4 în locul casei vechi cu calcanul pictat de pe strada Verona.

Nu cred că e posibil să faci acolo un P + 4. Nu cred că e corect să faci o clădire numai de birouri pentru că încet-încet toată zona centrală se transformă în zonă de birouri şi, de fapt, e o zonă de locuire. O zonă de birouri, de exemplu, azi de Rusalii când oraşul e liber, ar fi moartă. Se dezechilibrează social. Problema parcării va fi de asemenea complicată”, ne-a declarat Şerban Sturdza de la OAR, al cărei sediu se află chiar pe strada Verona.

O problemă estetică

“Un nivel ar avea 3,5 sau 4 metri, deci ar rezulta o clădire de 20 de metri înălţime, plus un acoperiş mansardat, iată o clădire care nu se potriveşte cu nimic”, spune arhitectul Şerban Sturdza.

verona 2

S-ar distruge memoria afectivă a locului

Acea clădire a devenit iconică pentru arta stradală din Bucureşti şi un obiectiv turistic integrat în diferite tururi organizate. Oamenii vin să vadă acel calcan, îşi fac poze acolo, e un punct de atracţie cultural şi artistic, care ar fi meritat să rămână.

Înfrumuseţarea, colorarea oraşului poate creşte calitatea vieţii în zonă. Pentru vecinii de pe strada Verona, calcanul, picturile murale de pe el au creat un spirit comunitar. Oamenii sunt foarte mândri de lucrări, le protejează, au ajuns să se identifice mai mult cu zona. Arta în spaţiul public creează genul acesta de liant, care e important pentru orice oraş”, a explicat Cristian Neagoe, co-fondator Street Delivery.

Edmond Niculuşcă de la ARCEN e explicat şi el de ce se opune demolării casei vechi cu calcanul pictat de pe Verona:

Zona istorică Pitar Moş (zona protejată nr. 34) va fi alterată. În zonă nu există plombe post 1989, cu o singură excepţie nefericită – TIAB, lângă Cărtureşti, dar destul de retrasă de la stradă, cât să nu afecteze fundamental peisajul străzii.

Calcanul casei a devenit un reper urban, a avut o funcţie de coagulare şi face parte deja din memoria afectivă a locului.

Nu cred că Bucureştiul mai poate suporta distrugerea unor insule de identitate. Sunt tot mai puţine. Salvarea integrală a Bucureştiului istoric, a peisajului urban, este o responsabilitate pe care trebuie să şi-o asume şi autorităţile locale şi comunitatea urbană şi să o înţeleagă şi proprietarii caselor din zona istorică.

A fi proprietar de casă veche nu înseamnă a fi stăpân al oraşului. Faptul că proprietarul a permis ca timp de 10 ani să fie pictat calcanul propriei case, iar acum vrea demolarea ei, mi se pare o dovadă de meschinărie şi cinism.
Cât despre proiectul de arhitectura… ”, a scris Niculuşcă.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

12 thoughts on “Simbolul culturii urbane bucureștene în pericol! Peretele pictat de pe strada Verona va fi demolat, iar în loc va apărea un imobil de birouri

  1. Ion din balon

    Socialismul de salon…casa e privata, deci, asadar si prin urmare daca se respecta legea si normativele in vigoare, nu vad care e problema. Proprietarul poate dispune cum doreste de bunul sau, nu are nici o obligatie fata de Street Delivery, Carturesti, OAR etc

    Reply
    • eu

      sunt tari pe care le vizitam si admiram cu arhitectura veche conservata (in Anglia in jur de 100-200 de ani vechime are cam orice casa), unde proprietarii nu au voie nici macar sa modifice fatadele.
      cu toate astea oamenii „fac” bani destui in tarile alea, dar nu din distrugerea arhitecturii oraselor. si nici nu se plange nimeni ca li se incalca dreptul de proprietate daca nu-si pot demola cladirile (!!)

      nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar arata Europa cu legile romanesti din domeniu..

      Reply
      • Sa vedem corect

        Nu compara mere cu pere. Se vede foarte clar în imaginile din videoclip că imobilul care are peretele cu pricina este o casă mediocră (ca să nu spunem urâtă). Singura valoare a casei este calcanul. Lucru care ne duce la următoarea absurditate:
        – niște tineri văd un calcan mare la tine, te roagă să îi lași să îl picteze, autoritățile zic „bine, fie”
        – trec 10 ani, iar tu, proprietar, vrei să faci altceva cu propria casă
        – aceiași tineri acum nu te mai lasă pentru că a devenit cultură urbană….

        Lăsați-mă cu „cultura urbană” după 10 ani, „memoria locală”. Este drept la proprietate și gata. Făceți-vă grafittiul în altă parte. Pe zidul Gării de Nord.

        Reply
        • Mihai Gotiu

          @ sa vedem corect: cine a contestat dreptul proprietarului de a-și vinde casa ori a noului proprietar de a construi altceva acolo; problema e, însă, a respectării legii și a valorificării zonei, care nu e doar a proprietarului unei case, ci a tuturor locuitorilor;
          dacă bagi o clădire de birouri în zonă de case, le-ai dat viața peste cap tuturor celor din zonă – aglomerație, zgomot, poluare, etc. – de-asta există regulamente și planuri generale de urbanism, de-asta trebuie respectate când se eliberează avizele și autorizațiile necesare;
          pe lângă asta, mai există politici publice – un oraș are dreptul să rezerve anumite spații/zone pentru anumite activități, situație în care proprietarul are mai multe opțiuni – dezvoltă o activitate conformă cu cea comunitară; vinde sau, la o adică, solicită despăgubiri primăriei dacă apreciază că valoarea proprietății lui a scăzut și nu o poate vinde la valoarea inițială (dar, atenție, nu poate cere despăgubiri pt. că nu poate construi un P+6, dacă în zonă, oricum, maximum construibil e de P+2 sau nu poate cere despăgubiri că nu poate construi clădire de birouri dacă zona e de locuit

          Reply
          • George P

            O poveste din centrul Stockholmului.

            Unui cinematograf inchis dar considerat cladire de patrimoniu (legea suedeza a parimoniului este mult mai larga – o statie de benzina din 1980 poate ajunge asa ceva, nu numai biserici de ev mediu) i s-a schimbat destinatia in depozit.
            Municipalitatea a facut un targ cu proprietarul care a fost obligat (sau s-a obligat) sa pastreze firma luminoasa de neon care intruchipeaza un dragon/balaur care scoate foc pe nari.
            Se poate face extrem de mult in urbanism pentru a impaca si capra si varza. Daca exista fantezie, pricepere, buna-vointa si deschidere. Trebuie luat in calcul si interesul proprietarului, dar acesta poate fi stimulat prin rasplata si constringere.
            Experienta internationala exista cu carul in Europa, de la Porto, la docurile din Londra (Canary Wharf) Viena etc.

          • Sa vedem corect

            Sunt doar cca 10 propoziții ale arh Sturdza care discută subiectele tehnice pe care le menționați. Teme pe care le consider și eu legitime a fi discutate: cât de adecvat este un bloc de birouri în zonă. Restul articolului este despre cât de pitoresc este un graffiti gigantic în cultura urbană de lângă Biserica Anglicană. După părerea mea era absolut penibil. Ne putem uita că în diagonală față de clădirea hidoasă cu calcan (care ar fi trebuit demolată doar fiindcă este oribilă), este o construcție frumoasa P+4. Este, de fapt, P+3+M. Nu cred că o construcție metal/sticlă este adecvată zonei dar o construcție similară cu aceasta ar avea sens, chiar și pentru birouri.

          • Mihai Gotiu

            @ să vedem corect: aveți tot dreptul la ”părere”; părerea altora (artiști, sociologi, urbaniști etc.) e că cel puțin la fel de important ca respectarea legilor e să ai spații într-un oraș modern unde să poți transmite un mesaj fără să trebuiască să plătești pentru asta; într-o zi în care cineva o să vă ceară 1.000 de euro doar pentru a vă aproba o ”părere” de câteva rânduri, sub protecția anonimatului, pe un site oarecare unde se discută ceva ce vă interesează (și cu care nu sunteți de acord), s-ar putea să vă bucure să știți că există un zid, undeva în mijlocul orașului, pe care să mergeți și să scrieți că e ”penibil” să vă ceară așa ceva

        • Andrei

          Proglema aici este ca aceasta casa se afla intr-o zona protejata cu grad ridicat de protectie, dar se doreste demolare. Asta ca tot vorbim de legi. Se merge pe langa lege de fapt!
          Oricum dupa mintea unora daca e proprietate privata se poate face orice, ca si cum proprietetea asta nu se supune legilor!

          Reply
  2. Daniela Nicolescu

    Se exprima mai mult comentatorii, nespecialistii. Profesionistii/arhitectii,auoritatile trebuie sa dea raspinsuri la aceste proteste si solutii. Nu prea vad acele solutii clare, legale avansate de specialisti si discutate de public. E cam pe dos.
    Pentru un calcan pictat se fac mai multe comentarii decat despre ce se va construi in zona.
    Ok, dar mi se pare ca se pune caru inaintea boilor.
    Si, apoi, de cele mai multe ori, dupa o vreme, uitam subiectul.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *