Dollores Benezic

Puterea informației și informația puterii

Dezvăluirile lui Vanghelie: după ce te face ani de zile la buzunare, acum își desface parpalacul și-ți arată intrumentul cu care te-a fraierit.

Suedia este primul stat european care a implementat o lege a informațiilor publice. În 1766 a prevăzut în Constituție dreptul cetățenilor de a afla ce face guvernul. Restul Europei a urmat-o abia două secole mai târziu. Finlanda și Franța prin anii 50-70, apoi după 80-90 și chiar 2000 restul. Am aflat asta abia azi (29 noiembrie – n.r.), dintr-o prezentare făcută de o ziaristă din Germania, în fața mai multor ziariști strânși la Belgrad. Brigite m-a mai uimit o dată când ne-a spus că Germania, la care mă uitam ca la Dumnezeu, a implementat o astfel de lege abia în 2005, patru ani după ce noi, Românica, o aveam deja pe a noastră.

Până atunci funcționarii nemți țineau de informații ca de argintăria bunicii, după cum s-a exprimat ziarista cu pricina. Ba chiar și politicienii de la Bruxelles aveau în urmă cu câțiva ani atitudini similare. Îi sunai și se rățoiau la tine că nu ai dreptul să afli o astfel de informație, așa că trebuia să le ții o lecție juridică, cu toată deferența necesară, ca să-i faci să-și întrebe consilierii și abia apoi să accepte că trebuie să-ți dea informațiile respective, ne-a povestit Brigite.

Vă spun asta pentru că primul meu gând, după ce am văzut prezentarea nemțoaicei, a zburat în țară, unde, aflasem de pe Facebook, lumea era extaziată de celebrul primar Vanghelie, care odată dat afară din PSD a început să verse la TV o mulțime de secrete care aparent musteau necunoscute în ghena partidului.

Mărturisesc că aveam ceva mai multe pretenții de la niște oameni pe care-i urmăresc pe FB, și poate de aia sunt așa dezamăgită când îi văd extaziați de bârfele împroșcate de Vanghelie pe ecrane. OK, admit că omulețul este amuzant, colorat, picaresc, dar mi se pare trist că o țară întreagă de „analiști” a ajuns să se uite în gura lui și să-l trateze ca pe un erou – înțeleg că omul „demască mafia din PSD” – uitând că el însuși a fost ani de zile o rotiță importantă din mafia asta (cel puțin de la Năstase încoace), ba aș putea să jur că va continua să fie și de acum încolo. Pentru că bunele obiceiuri nu dispar cu pierderea carnetului de partid și pentru că odată ce ai reușit să scapi nepedepsit, neanchetat, neîntrebat măcar de sănătate timp de 12 ani, de când răspunzi de unul dintre cele mai prost administrate sectoare ale Capitalei, înseamnă că ești un om suficient de puternic ca să reziști în continuare.

Mi se pare nu numai păgubos, dar chiar prostesc să ne extaziem în fața „dezvăluirilor” lui Vanghelie. Sunt niște chestii oricum intuite de mulți, spuse la supărare, de unul care a fost dat afară dintr-un club, în care acum scuipă, și despre a cărui probitate morală ar trebui să fim deja edificați. De ce nu a fost viteaz în timp ce era în partid? De ce nu e la fel de transparent și cu biznisurile proprii?

Vanghelie este unul dintre cei mai opaci primari din câți am cunoscut eu în anii de presă în care am scris despre primării. Conduce de ani de zile poate singura primărie din țara asta de la care niciodată nu am primit vreun răspuns datorat conform legii informațiilor publice. Pur și simplu sectorul și primăria lui Vanghelie sunt precum Coreea de Nord pe mapamond: niște pete negre din punctul de vedere al informațiilor publice.

Nu știe nimeni ce buget au, pe ce-l cheltuiesc, ce probleme au oamenii din sectorul ăla și cum pot să și le rezolve. Tot ce se întâmplă acolo se învârte în jurul persoanei fizice Marian Vanghelie, care dispune întotdeauna  cum dorește de sectorul ăla: de la pomenile electorale la vanghelioane.

Faptul că vine acum și „dezvăluie” ca o țață pizmașă, despre fostele ei surate, în timp ce informațiile legate de activitatea lui în fruntea unei instituții de stat rămân învăluite în mister, și că nimeni nu-l întreabă asta, ne demonstrează că încă mai avem de parcurs 200 de ani de democrație până când vom înțelege să facem diferența între puterea informației și informațiile pe care alege puterea să ni le dea, atunci când îi pică ei bine.

Altfel, situația cu dezvăluirile lui Vanghelie acum e ca și când după ce te face ani de zile la buzunare, acum își desface parpalacul și-ți arată intrumentul cu care te-a fraierit. Singura reacție normală ar fi să nu-i dai satisfacția să te uiți la el, dar încă nu suntem România aia normală…

 

sursa: dollo.ro


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *