Dollores Benezic

În cât timp ți-ai denunța colegul?

Dacă ți-ai recunoaște un prieten sau un coleg în imaginile cu pedofilul din lift, cum ai proceda, ai suna la 112 sau l-ai sfătui să se predea?

Cazul bărbatului acuzat de pedofilie (că ar fi abuzat doi copii într-un lift din Drumul Taberei) a luat (…) o turnură neașteptată. S-a aflat că suspectul e chiar polițist, după patru zile de căutări, în care opinia publică vigilentă a înfierat cu mânie puritană pesedeul și pe pușcăriașii proaspăt eliberați din închisori, care au luat cu asalt țărișoara asta, plină altfel numa’ de oameni normali și cinstiți.

E deja un spectacol pe care nu mai ai cum să-l ratezi, de câte ori se descoperă câte o nenorocire făcută de vreunul, întreaga opinie publică se delimitează oripilată. Se pornește olimpiada schingiuirilor pe care le merită nenorocitul, festivalul înjurăturilor și la final balcaniada victimizării, că cât să mai ducă și amărâtul ăsta de popor, supus la atâtea nelegiuiri în toate timpurile, de te și miri de unde o mai fi cu atâtea ghinioane.

Am observat asta în toate cazurile de mari corupți plimbați cu cătușele pe la TV, că valul de ură revărsată de popor la adresa lor e direct proporțional cu concursul, complicitatea care li s-a dat în toți anii în care respectivii au fost pe cai mari. Nu pare să jeneze pe nimeni în ceasul al doișpelea colaboraționismul.

În cazul polițistului suspectat că ar fi pedofil mă încearcă, însă, o altă dilemă. Am văzut că e multă lume indignată că poliției i-a luat patru zile ca să descopere că individul din capturile foto-video distribuite masiv este chiar un angajat de-al ei. Și eu aș fi crezut că trăim într-o țară cu mai mulți turnători decât ne place să credem.

Totuși, motivele pentru care nu văd nefirească întârzierea asta:

Unul e că probabil în orice sistem polițienesc din lume suspectul este căutat mai întâi într-o bază de date cu fotografii de infractori. Nu cred că îi dă cuiva prin cap să caute un suspect de pedofilie prin baza de date cu angajați proprii. Nu știu nici dacă ar fi legal.
Al doilea este reținerea pe care eu aș avea-o să merg la poliție ca să denunț un coleg de muncă. Da, știu, e o infracțiune să tăinuiești asta, iar pedofilia e pedofilie, nu neg gravitatea faptei. Culmea e că pentru altceva (o infracțiune de corupție, șpagă, furt, violență) nu aș avea reținerea asta. Și totuși mi-am imaginat acest scenariu: că aș fi recunoscut un coleg sau prieten în pozele astea distribuite de poliție. Pedofilul căutat, înfierat de toată lumea, este colegul și prietenul meu Icsulică. Nu pot să spun de ce, pentru că nici eu nu pricep, dar cred că nu m-aș fi repezit să sun la 112. Sau oricum mi-ar lua ceva timp ca să îmi iau avânt…

Poate nu vreau să se știe că eu sunt ăla care l-a turnat, iar dacă nu mă recomand când sun la 112 (presupunem că în cazuri din astea se primesc și anonime), ce șanse sunt să mă creadă poliția când îi spun că pedofilul e chiar angajatul lor? Poate aștept să-l mai recunoască alții și să-l toarne ei, poate nu sunt sigur că e chiar el, poate nu-mi vine să cred, poate sunt legat afectiv, emoțional, de el, de familia lui, poate are nevastă, copii, poate mă gândesc că nu pot să le fac lor una ca asta, deși el e ăla care le-a făcut-o …

Înțeleg că se mai întreabă lumea acum și de nu a fost descoperit că era pedofil, la testele psihologice la care sunt supuși polițiștii. Trecând peste glumele de teste care se aplică la angajarea la poliție, nu cred că o deviație din asta sexuală poate fi ușor depistată printr-un test banal de angajare. Citeam aici că în lumea medicală nu există încă suficiente cercetări științifice care să probeze validitatea unui test de depistare a pedofililor. Există un astfel de test aplicat în SUA, pe care înțeleg că mulți îl preferă pentru că el face diferența dintre a fi condamnat la închisoare și a primi tratament medical. Însă unii psihologi spun că n-ar fi decât o bâjbâială neprobată științific. Nu știm deocamdată nimic despre polițistul nostru, dar poate că în aparență era un tip civilizat, un coleg OK, poate chiar un prieten de nădejde și un soț model. Mi s-ar părea și mai bulversant pentru cunoscuții lui în cazul în care ar fi puși în situația să-i descopere această latură.

Și oricum ar fi, testarea polițiștilor îmi pare o falsă problemă în acest caz. Pedofilul putea să fie șomer sau angajat la o companie de telefoane, și nimerea în lift cu copiii ăia. Ce mai discutam acum, despre obligativitatea introducerii testelor de depistare a deviațiilor sexuale în companiile de telefonie? E adevărat că polițistul chemat să aplice legea trebuie să fie el însuși cinstit, să nu mintă, să nu fure, să nu bată… să nu agreseze copii etc. Dar trăim într-o lume reală, nu în teorii, boli psihice, deviații de tot felul există și vor exista în ciuda oricăror măsuri de precauție și teste inventate de omenire. Apoi, pare că pierdem din vedere existența unei instituții în care lumea are mai multă încredere decât în poliție, biserica. Catolică. Nu intru în subiectul ăsta…

Dar în fine, poate despic eu prea mult firul. Cred că sunt multe motive justificabile pentru care poliției i-a luat totuși 4 zile (din care două au fost de week-end, sărbătoare, unii încă mai sunt prin vacanțe) ca să ajungă la suspect. Eu nu cred că aș fi fost în stare să-l denunț așa instant dacă l-aș fi recunoscut. Poate l-aș fi confruntat și l-aș fi îndemnat să se predea, dacă aș fi fost sigură că e el. Oricum, îmi e clar că aș fi avut multe dezbateri cu mine însămi despre asta. De aia sunt curioasă câți dintre voi ar fi făcut-o așa rapid cum o cere opinia publică:

Dacă presupusul pedofil ar fi fost colegul sau prietenul vostru, l-ați fi denunțat?

Sondaj pe dollo.ro


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “În cât timp ți-ai denunța colegul?

  1. Vlad Slăvoiu

    Eu aș aminti două cărți, că poate e și literatura bună la ceva: Jim Thompson („Ucigașul din mine”) și Irvine Welsh („Jeg”) .

    Reply
    • Dumitru

      Ca sa precizez, prin cateva exemple : sustin liberarea lui Assange, pentru ca sunt convins ca asa-zisa „crima” este o facatura. Sustin incarcerarea lui Roman Polanski (sustinut de o parte din elita intelectuala mondiala) tocmai pentru ca sunt convins ca e un pedofil. Iar eu chestia asta cu „pulsiunile” si „born that way” nu o cred. Oamenii au un oarecare liber arbitru, pe care de vreo 50 de ani ne prefacem ca nu-l avem… Singura intrebare pe care mi-as fi pus-o inainte de a suna la 112 ar fi fost : in ce masura poate fi o acuzatie falsa ?

      Reply
  2. Radu Cornel ANDREICA

    Da, l-as denunta în momentul în care l-am recumoscut,pentru ca orice întârziere poate sa aduca o noua victima,iar nu-i cazul ca în baza unor sentimentalisme sa-mi asum o asemenea responsabilitate morala fata de potentialele victime ulterioare

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *