Catalin Tolontan

Cum s-a interpretat diferit „securitatea națională” în cazul Elenei Udrea?

Prin protocol, șefii SRI aflau ce angajați ai lor sunt în atenția Parchetului! De ce nu semnează procurorii o înțelegere cu CFR, Tarom și cu spitalele prin care acestea să-și afle din timp oamenii cu probleme?

Să discutăm calm și nepartizan despre lucrurile care apar în protocolul dintre SRI și Parchetul General, semnat în 2009 de George Maior și Laura Kovesi

Observații de cetățean la Protocolul încheiat în 2009 între Parchetul de la lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații.

În document, prima instituție este denumită Parchetul, iar cea de-a doua, Serviciul.

La Secțiunea 1, printre Responsabilitățile Parchetului apare următoarea obligație:

  • ”Art. 5. – Asigură, prin procurorii specializați, valorificarea informațiilor, datelor, documentelor și materialelor, referitoare la inițierea/săvârșirea de infracțiuni, transmise de către Serviciu, obținute ca urmare a punerii în aplicare a mandatului, în măsura în care cunoașterea acestora este necesară pentru constituirea sau finalizarea unei cauze penale și nu afectează derularea activităților specifice pentru contracararea amenințărilor la adresa securității naționale”.

Adică procurorii valorifică informațiile venite de la SRI.

Nimic anormal, mai ales că e precizat că datele sunt obținute prin mandat.

Problema e că valorificarea de către Parchet este condiționată: se face dacă „nu afectează activitățile referitoare la amenințările la adresa securității naționale”.

Cu alte cuvinte, în cazul în care Serviciul consideră că e un caz de securitate națională, Parchetul e blocat în a folosi datele de la SRI.

Sau nici măcar Serviciul nu i le dă mai departe procurorului, deși informațiile au rezultat dintr-un ordin judecătoresc obținut la cererea procurorului.

Cu alte cuvinte, Serviciul decide că acele date nu mai privesc justiția, deși le-a obținut prin intermediul justiției! 

Să fim calmi și nepartizani.

Aici nu e vorba de Maior, de Kovesi, de PSD, ci de reguli.

Cât e secret și cât e justiție?

Exact acest Articol 5 constituie temeiul dezbaterii în toată lumea civilizată: cât de mult are voie ”securitatea națională” să perturbe căutarea adevărului în instanță?

Căci o perturbare a cursului normal al justiției e evident că există, de vreme ce SRI, care e conform legii doar un furnizor tehnic, nu dă procurorului toate înregistrările și datele pe motiv că unele sunt ”de siguranță națională”.

În Vest, există proceduri care se tot rafinează, cu participarea atentă a societății.

De pildă, magistrații, ca și la noi, primesc certificare prin care au acces la informații de securitate națională. Și, atunci, serviciile secrete nu mai au de ce să nu le furnizeze informațiile la care acești magistrați au legal acces.

Sigur că există niveluri și niveluri de acces la informațiile secrete.

Ce faci însă când, cum s-a întâmplat în România, domenii comune și diverse ale vieții, precum corupția sau presa, sunt trecute in corpore, la ”securitate națională”?

Cum s-a interpretat diferit „securitatea națională” în cazul Elenei Udrea?

Asta dă dreptul SRI să nu furnizeze procurorilor aproape orice, căci aproape totul a ajuns socotit de siguranță națională.

Iar cazurile sunt evidente și cunoscute.

Dosarul Gala Bute, de pildă.

Câtă vreme înregistrările audio dintre oamenii din ministerul Elenei Udrea și afaceristul Adrian Gărdean au fost socotite de siguranță națională, ele nu au fost predate procurorilor. Când nu le-au mai considerat așa, convorbirile au apărut în dosar!

E evident că, în acest caz, ”securitatea națională” era Elena Udrea și nu informațiile în sine.

PRIVILEGIUL ȘEFILOR SRI DE A AFLA DATE DIN DOSARE CARE LE PRIVESC OAMENII

Al doilea articol interesant din Protocol prevede, de asemenea, o obligație a Parchetului:

  • Art 7 (2) Pune la dispoziția Serviciului, datele și informațiile referitoare la implicarea unor cadre militare sau salariați civili ai acestuia în pregătirea sau săvârșirea de infracțiuni, dacă apreciază că, prin aceasta, nu se împiedică sau îngreunează aflarea adevărului în cauză”. 

Tema  e foarte fierbinte.

În mod normal, conform legii, procurorul de caz nu oferă nimănui informații din dosarele în curs.

Prin acest protocol, conducerea SRI obține un acces privilegiat la ”date și informații” ale posibilelor infracțiuni pe care le-ar comite angajații săi.

Adăugirea că procurorul face această informare către Serviciu ”dacă apreciază că nu împiedică sau îngreunează aflarea adevărului” nu are nicio valoare logică sau juridică, e pusă de formă; de vreme ce legea a decis ceva, nu se apucă procurorul să dea date în funcție de ce ”apreciază” el!

În urma acestei înțelegeri pot apărea multe situații stranii:

  1. Procurorul trimite date nesigure sau chiar inventate despre un angajat SRI și-l bagă la apă în fața șefilor săi, fără ca mai apoi să-l ducă în instanță. Unul din motivele pentru care nu se amestecă borcanele e chiar acesta: contribuabilii nu-i plătesc pe procurori ca aceștia să facă liste negre despre angajații SRI pentru folosința conducerii SRI.
  2. Procurorul chiar are date reale despre posibile infracțiuni ale oamenilor SRI și le oferă șefilor acestora. Suspecții sunt alertați și-și acoperă urmele.

De ce nu semnează CFR sau Tarom un acord privilegiat cu SRI?

Sigur, cele două instituții semnatare pot spune că e normal ca SRI, care lucrează cu informații sensibile, să știe mai repede decât mai târziu ce oameni cu probleme are.

Dar este SRI singura instituție importantă din această țară?

Ce se va întâmpla dacă, în numele interesului public, CFR semnează mâine un protocol de același gen cu Parchetul?

Dacă vi se pare o glumă, atunci să gândim astfel – ce e mai grav pentru interesul public:

  • Să cumpere un director comercial de la CFR niște șine de tren proaste? Sau un director de la Tarom să dea contracte pe pile și să nu rămână bani pentru verificarea avioanelor?

Sau

  • Un angajat mărunt al SRI să protejeze un comerciant?

N-ar trebui ca și CFR sau Tarom să afle din timp cine e cinstit și cine nu, de vreme ce viața călătorilor e în pericol?!

Să fim calmi și să judecăm cu măsură egală. Când era vorba de pretenția politicienilor de a afla din timp cine dintre ei e anchetat, săream pe bună dreptate în sus.

Aceeași legitimitate, de a afla din timp ce se petrece, pot invoca spitalele, Metroul, Centrala Nucleară de la Cernavodă, primăriile și adăugați zeci de alte instituții vitale pentru viața românilor.

Și, tocmai de aceea, există o lege, care nu poate fi ocolită de niciun protocol.


Vedeți toate articolele România Curată despre protocolul Parchet-SRI


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

One thought on “Cum s-a interpretat diferit „securitatea națională” în cazul Elenei Udrea?

  1. Taxe MICI

    – udrea ?
    Stie o tara intreaga, o individa de bordel, de cea mai josnica conditie, „promovata” de basescu, alt pungas si demagog stralucit al rromaniei, in prezent si el si „doamna” mosieri la Nana, sloganul pdl : „noi pt. voi…”, i-am votat… – de ce JUSTITIA nu-i infunda in puscarie ??? – asistam ca prostii la lupte intestine ce NU ne intereseaza intre Clanuri / indivizi din sri / guvern, vrem doar o Romanie Curata in care sa nu muncim pt pensiile „speciale” ale impostorilor din politica + alte institutii ce-si acorda discretionar Privilegii specifice…marii adunari nationale ceausiste

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *