Dollores Benezic

Ce vor bărbații?

Niște fete de 20+ au nevoie de răspunsurile voastre, ajutați-le să-și găsească drumul spre inimile bărbaților, nu numai spre paturile lor ;)

Ce vor bărbații? mă întrebau deunăzi două prietene, exasperate de lipsa de succes pe care o tot înregistrează la regnul masculin, în ciuda faptului că sunt cât se poate de frumușele, tinere și disponibile. Later edit: e vorba de succes la acei bărbați dezirabili, ca să fim mai precise.

Ce vor angajatorii? se întreba retoric o prietenă care caută de câteva luni un job și constată că din păcate e prea calificată pentru multe dintre ofertele de pe piață. Tot ea a făcut și alăturarea dintre cele două căutări, spunându-mi că a ajuns la concluzia că obsesia de a-și găsi un job e similară cu aia de a-și găsi un bărbat, diferența fiind că totuși fără un bărbat mai trăiești, dar fără un loc de muncă nu prea ai cum.

iti trebeFoto: Facebook

 

Cele două exemple acoperă două categorii importante de vârstă la femei: cele preocupate să-și găsească un iubit sunt din categoria 20+. Cea cu job-ul este din categoria 40+. Dar obsesiile sunt comune pentru ambele categorii de vârstă. Depinde ce are fiecare, ca să-i rămână să-și dorească ce nu are.

De ce s-au transformat în obsesii și disperări niște dorințe firești, până la urmă pentru oricine? Prietena căutătoare de job crede că părinții noștri nu erau așa de disperați la vremea lor, și că de vină pentru disperările noastre este însăși societatea, care ar avea un interes în a ne ține așa. Din disperarea de a avea cât mai multe și cât mai repede se nasc toate comportamentele compulsive care … motorizează economia, nu? :)

Am întrebat-o pe mama dacă ea era disperată, când era tânără, pentru ceva anume. S-a gândit un pic și mi-a spus că nu avea de ce să fie, pentru că pe vremea ei serviciul era garantat. „Nu ne dădea nimeni afară, mamă”. Apoi dorința de a avea un televizor color a avut-o și ea, dar știa că nu se poate mai repede decât avansează lista pe care era trecută la fabrică. La fel și frigiderul cumpărat tot pe listă de la magazinul universal, mașina de spălat sau alte obiecte de uz casnic. „Știam că nu se poate mai repede. Nu aveam nici bani, dar nici relații. Chiar dacă mi-ar fi plăcut și mie să am ce aveau alții, nici nu le vedeam așa expuse ca acuma peste tot. Eram bucuroși cu ce aveam”, zice mama.

Nici după bărbați, zice ea, nu era disperată. Chiar dacă, la fel ca și cu televizorul color, i-ar fi plăcut să aibă unul. Avea colege, însă, care erau disperate și făceau tot ce le sta în puteri ca să-l găsească. Deci asta nu ar fi o noutate. Noutatea democratică ar fi că oferta de femei acum este atât de variată pentru bărbați încât pare că îi favorizează mai mult pe ei decât pe noi. În plus, emanciparea femeii a săpat și ea la temelia familiei tradiționale, dar emancipată așa cum e, tot disperată să aibă un bărbat alături a rămas biata femeie.

Numeric vorbind probabil nu sunt diferențe majore, dar paradoxal, în epoca în care comunicarea virtuală dizolvă distanțe și aduce alături oameni care altfel poate nu s-ar fi întâlnit niciodată, conexiunea reală, sentimentală între doi oameni pare mai dificilă ca oricând. Pare că tocmai această facilă comunicare este de fapt cauza lipsei realei comunicări.

Fata din fața ta poate fi tânără, frumoasă, deșteaptă, devreme acasă, dar când știi că la un click distanță se află zeci, sute de alte fete cel puțin la fel de frumoase și apetisante, te face mai selectiv. Să aștepți sau să cauți ceva mai bun. Să te întrebi întotdeauna dacă nu cumva există ceva și mai bun decât ce ai și asta să te împiedice să alegi una. La asta se adaugă uneori faptul că multe fete continuă să rămână tributare unei educații care nu mai ține pasul cu vremurile și cu cerințele pieței, și asta le transformă mai degrabă în marfă pe stoc deși au toate atributele unor produse căutate.

Desigur și reciproca este valabilă, nici ele nu sunt mai breze când e vorba să aleagă unul, dar șansele ca odată găsit „un băiat bun, de casă” femeia să-i dea drumul din mână sunt aritmetic mai mici. Și așa ajungem la cel puțin un triunghi sau un dreptunghi amoros de genul Ion o iubește pe Maria care îl iubește pe Vasile, care o iubește pe Vetuța. În care toți sunt de fapt deprimați pentru că nu au ce-și doresc, deși n-ar recunoaște ce-și doresc nici măcar dacă le-ar bate la ușă. „Triunghiurile astea or să ne omoare în cele din urmă”, îmi zicea cu năduf o altă prietenă, de 30+, aflată într-o astfel de combinație „mortală”. Bine măcar că din când în când iese câte un sex extraordinar din asta :)

Cred că nu există o rețetă universal valabilă pentru a avea succes, nici cu bărbații, nici în carieră. Rezolvarea zace ascunsă în noi înșine, dar este atât de greu de găsit încât unii dintre noi pierdem toată viața disperând după ceva, în loc s-o trăim așa cum ni se oferă. Citisem zilele trecute 20 dintre motivele de îngrijorare ale oamenilor și am găsit că mai mult de jumătate dintre ele au potențial de disperare. Toți avem cel puțin una din 20. Ne ajută mult și contextul în care trăim. Insecuritatea financiară, socială erodează și ea relațiile umane. Instinctele sexuale și reproductive ce mai salvează rasa umană…

Am văzut anul trecut la Belgrad un film foarte bun făcut pe tema asta de un coleg jurnalist grec. Love in the time of crisis. Poate fi închiriat online contra unei sume modice, urmând link-ul. Vi-l recomand. O să recunoașteți probabil multe din realitățile românești în angoasele grecilor.

Eu nu am un răspuns la multele întrebări din jurul acestui subiect, chiar dacă prin multe am trecut și eu. Pe unele mi le-am rezolvat singură, cu altele încă mai lupt, dar pentru că nu-mi propun să rezolv complexitatea economico-socială a problemei, aș aprecia dacă bărbații care citesc acest blog le-ar răspunde măcar fetelor care încă se întreabă, la orice vârstă: ce vor bărbații? Știu că și voi vă întrebați ce vor femeile, dar după cum se vede treaba, e mai arzătoare întrebarea noastră, că noi părem mai dispuse spre compromis decât voi :) Nu vreau răspunsuri generice, ci punctual și concret, ce vreți voi, fiecare, de la o femeie: vreți să fie independentă sau dependentă, să fie îndrăzneață sau timidă, să ia inițiativă sau să aștepte, să spună adevărul sau să vă mintă frumos, ce să facă să vă sară în ochi, dacă voi nu ați remarcat-o …? Poate reușim din acest puzzle să formăm o imagine din care cine vrea să poată trage niște învățăminte. Hai că e pentru o cauză nobilă, niște fete de 20+ au nevoie să vadă luminița de la capătul tunelului ;)

 

Sursa: dollo.ro


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

19 thoughts on “Ce vor bărbații?

  1. CornelM

    … ca femeile sa nu ii mai generalizeze.

    Ce vreau eu? Sa nu imi dea senzatia ca a obosit la 27 de ani ca are impresia ca atins varful si ca de acum trebuie sa se mentina sau macar sa nu decada prea dintro data.
    Vreau sa citeasca. Nu mult. Dar cu cap. Nu chestii siropoase ci chestiile care o fac sa sufere sa priveasca in gol minute in sir inainte ca ochii sa ii plonjeze inapoi in carte. Vreau sa stie ultimele stiri de la CERN sau MIT chiar daca nu pricepe astrofizica sau biologie moleculara. Adica vreau ca atunci cand aude cuvantul „stele” sa se gandeasca la colosii aia de hidrogen si heliu care dau sens noptilor.
    Nu vreau sa fie nimic „feminin” la ea. Vreau sa ma tem ca o pot pierde si in acelasi timp sa fiu convins ca vom fi impreuna mereu. Vreau sa inteleaga importanta distantei. Nu vreau sa creada in nimic. Nici macar in dragoste.
    Vreau sa poata sa bata singura cun cui in perete, eventual sa dea si pe langa pana reuseste. Vreau sa ma loveasca cand crede ca gresesc.
    Nu m-ar deranja cat castiga atata timp cat pe ea nu o deranjeaza diferenta. Vreau sa alerge, sa pedaleze odata cu mine.

    Reply
      • DenisaM

        m-ai pus pe ganduri. e ok ceea ce ceri atata vreme cat iti asumi ca n-o sa obosesti avand grija sa cresti. ca om si ca partener. n-am priceput care e problema cu femininul femeii. care pur si simplu este. iar echilibrul intr-o relatie e dat si de intelegerea importantei apropierii. si cum ar fi daca ea ar crede in tine? rezisti?

        Reply
        • CornelM

          Femininul cliseic. Nu vreau gender roles si prostii de genul asta. Nu vreau sa ma simt obligat sa repar robinetul si ea sa gateasca. Egalitate absoluta…

          Reply
    • chip de lut

      ce senzatie ciudata, parca mi-am citit o parte din propria caracterizare :))
      (mai putin partea cu batutul cuiului. nu am batut in perete (deocamdata), ci in scandura; si nu am dat pe langa :P)
      stiu ca ma bazez strict pe textul de mai sus, dar ma incumet sa spun ca daca ar fi mai multi ca tine, ar creste si sansele mele de a gasi un „asociat” :)

      Reply
  2. Victor Perdevara

    Calatoresc ca un nomad de cativa ani – pe aici, pe acolo , pe dincolo. Prin vara lui 2013 drumul m-a dus si prin Ellada pentru vreo 80 de si ceva zile. Pana sa va zic despre Grecia as aduce in discutie faptul ca am facut de la 14 ani diferite munci minore, bacul l-am luat spre bucuria vecinilor iar despre facultate nu mai vorbim ca-i o alta inregimentarea in armata nimicului. De cand sunt nomad, adica doar cu cateva boarfe dupa mine, ma simt mai linistit. Pot sa traiesc si fara job, facturi, plati pentru fondul de rulment. Daca am nevoie de prezervative merg la centrele astea anti-sida, prin locurile unde se mai face un futai ilegal pe deal (in Cipru a fost cea mai mare recolta de pachete virgine cazute din masina). Traim intr-o societate unde-i importanta creativitate – adica sa lasam traditia si trecut pentru a vedea prezentul. Calatorind cu generozitatea celor din Ellada am primit si vreo 300 de euro in perioada aia, mancare, cateva locuri de cazare prin cateva azile. Oamenii din Ellada, cei pe care i-am intalnit, au fost impresionati de faptul ca mi-am luat lumea in cap si faptul ca incerc sa merg spre taoism – adica sa-mi pun mai putine intrebari. Eu nu ma ancorez in imaginea din viitor – om la pensie si un nepot ce sa-mi aduca cupa de cucuta la cap si apoi lumanarea. Chiar acum pregatesc un volum de memorii cu povesti din calatorie. Imi permit sa va spun ca ne agitam degeaba.

    http://www.perdevara.info/2014/10/andra-o-curva-nucleara.html

    Reply
  3. George Petrineanu

    Mă abțin să răspund la întrebare – am motivele mele.
    Articolul acesta mă face însă să realizez că au fost lucruri în ultimii 25 de ani care au forțat inerția și stagnarea generală.

    Unul din ele este apariția a unei generații întregi de femei fantastice. Gîndindu-mă la ele, la câștigul pe ele ni l-au adus tuturor, intrebarea mi se pare înjositoare.

    Ceeace a dăinuit însă, răspândit și la generațiile de tineri flăcăi, este un misoginism, fie el mîrlănesc, fie în haine de lux. Din păcate încă mai vedem în femei un accesoriu care trebuie să se conformeze. Nu vreau să dau exemple de cum sună așteptările unor mînji pentru că poate cineva mă va întreba și pe mine dacă am fost mai breaz.

    Există și situații inverse, dar ele nu provin din misoginism.

    De ce? În școală copiii învață o groază de lucruri, de la matematici superioare la scriitori naționali și la religie. Dar după primele 3-4 decenii de viață am realizat că nu primisem instrumentul cu care să recunosc valoarea omului de lîngă mine. Clișeele glorioase învățate de exemplu din literatură nu ajutau cu nimic acolo în mijlocul oamenilor. Un amănunt lipsit de importanță pentru ambițiile unei educații de olimpici…

    Reply
  4. tatiana moca

    Din experienta mea .Ce vor barbatii.O femeie care sa aprobe tot ce zic ei.Nu le place sau sa simta ca esti mai citita sau informata decat ei.Sa il lauzi si sa aiba el dreptate.,ei nu gresesc niciodata.Si nu spuneti niciodata draga TREBUE SA AVEM O DISCUTIE.E ocauza pirduta.Cere parerea lui chiar daca stii foarte bine ceea ce vrei sa faci.Dar totusi nu trebue sa pari proasta.Nu te contrazice cu el mai ales in public.Lauda-l chiar daca a dus doar gunoiul.La inceputul relatiei nu fii insisteta cu telefoane.Daca e sa fie ceva ,suna el.

    Reply
  5. franz 50+

    Ce vor barbatii de la femei ? Din cate litere?
    Intr-o societate de consum , termenul unica folosinta, este la ordinea zilei. Dupa care mai este o problema cu „emanciparea femeii”. Nu ca ar fi ceva rau, dar a facut femaia mai agresiva , cea ce nu este acelas lucru cu femeia puternica. Un barbat nu doreste sa stea alaturi de alt barbat. Asa ca dragele mele , barbatul cat are pantalonii pe el , trebuie last sa fie , sau sa para barbat si nu o sa aveti probleme.
    Barbatul nu este greu de gasit . Este greu de pastrat. Pentru ca incepe competitia, cu cele di jur. Si lupta este dura . Intepaturi , cusaturi, epilari , masti de castraveti murati, etc , ca saracul barbat se gandeste serios ca intr-o papusa gonflbila este mai putin plastic decat in BARBI, de laga el . Si il costa si mai putin.
    Si incepe lupta cu kilogramele in plus, si mai putin cu creerul minus. Printre foile de salata ,o bucata de carne , devine o bomba calorica si incepe lupta impotriva terorismului , si a teroristului ce ne duce pe noi in ispita.

    Reply
  6. George Petrineanu

    Deja au început să musteasca reflexele misogine printre rândurile scrise de unii comentatori.
    Nu ne putem dezbăra de ideea că femeia e un obiect și ne deranjează cînd nu rămâne acolo unde am lasat-o.
    N-ați avut de lucru să întrebați cu delicatețe cum vrem noi să fiți așa că avem ocazia să vă punem la punct, condimentat și cu niște panseuri de-a gata de pe Facebook și profitind să reglăm niște conturi personale cu ocazia asta.
    Ar fi ceva lucruri de discutat dar e foarte greu de dialogat aici din motive tehnice ( întârzierea și decalajele create de moderarea discuțiilor rupe dialogul).
    Mulțumesc pentru un subiect sincer și deosebit de interesant!

    Reply
  7. Stefan Bragarea

    Ce vor bărbații de la femei? Dificilă întrebare. Pot spune numai ce îmi doream – și am obținut – eu.
    Lipsă de vulgaritate. Vulgaritatea unei femei mă sperie, nu mă atrage.
    Lipsă de stridență. Stridența mă enervează la ambele sexe.
    Un strop de mister
    O găleată de romantism
    O cultură acceptabilă
    Aspect și voce plăcute
    Răbdare – eventual reciprocă
    Altfel, sunt de acord cu dl. Petrineanu – nu suntem de fel pretențioși, nu-i așa?

    Reply
  8. Ovidiu 30+

    Dupa mine barbatii vor langa ei o persoana frumoasa, echilibrata si care sa ii respecte…cel putin acei barbati care nu vor doar aventuri de o noapte. Intrebarea este daca noi barbatii meritam astfel de femei. As zice ca nu e greu sa gasesti un barbat; greu e sa gasesti unul pe care sa nu vrei sa-l pierzi.

    Reply
  9. Octav

    Pot sa vorbesc doar in numele meu, despre ce apreciez la femei:

    1. Pt cele 20+ care il asteapta pe Fat Frumos cu Mercedes si cont in Euro, care sa le ‘completeze’, sa fie ‘jumatatea’, etc, si sare o sa aiba grija de ele pana la adanci batraneti: Fat Frumos nu exista decat in povesti…

    Lumea s-a schimbat, si chiar si barbatii au nevoie de un partener egal langa ei…Eu apreciez femeile independente, care stiu sa conduca masina, se descurca singure cand e nevoie, au un job la care merg cu drag si (macar) o pasiune… chiar si dupa cele mai bune partide de s*x trebuie sa ai ceva in comun de povestit unul cu altul ;)

    Poate ca suna paradoxal, dar cand o femeie isi da seama ca nu are nevoie de cineva care sa o ‘completeze’, ca a fost nascuta si e ‘intreaga’ si in stare sa se descurce singura, ea devine mult mai atractiva… :)

    Pt cele 30+ care au dificultati in a-si gasi un job: oare esti cu adevarat pasionata de munca/calificarea pe care o ai? Daca esti una dintre cele care a ales o calificare doar pt ca ‘e de viitor’ sau ‘plateste bine’ dar nu te intereseaza/pasioneaza, nu mai pierde vremea si incearca sa gasesti ceea ce te pasioneaza cu adevarat…

    Majoritatea din cei care angajeaza au ajuns sa-si faca un business de succes pt ca le place ceea ce fac…cand mergi la interviu poti sa ai cea mai buna pregatire…pasiunea e o energie pe care o emani, se citeste pe tine, nu in CV…

    Mult succes :)

    Reply
  10. George Petrineanu

    Imi cer scuze, dar trebuie sa revin in forta pentru ca intrebarea m-a lasat perplex desi nu imi era necunoscuta.
    Ce le pot spune „barbatii” (sa presupunem cei de 20+, ca sa nu complicam lucrurilor) fetelor 20+ ” frumușele, tinere și disponibile”?
    Verzi si uscate, pentru ca e greu de gasit un numitor comun asa la gramada. Raspunsurile lor se vor bate cap in cap partial si se vor aseza intr-o distributie Gaussiana. La margini, in numar mic, vor fi cei cu cu gusturi extreme.
    Deci in forma asta raspunsurile nu ar folosi la nimic.

    Pentru a fi utile, trebuie ca masa celor 20+ sa fie impartita intr-un numar aproximativ de profile, unde fiecare profil are mult mai multe preferinte in comun decit toti de-a valma. Putem numi acel set de pretentii comune ca fiind o cheie a profilului. Vor exista profile stricate, care nu au nicio cheie si nu merita atentie. Vor exista si profile cu chei foarte complicate sau unele de extrema calitate.
    Se vede deci ca din pacate nu e asa simplu.

    Primul pas inainte de a intreba ce vor barbatii este sa inveti sa-si identifice propriul profil si sa traga undeva o linie pina unde ar fi dispuse sa cedeze. Este prea trist sa-ti sacrifici personalitatea de dragul unor preferinte exterioare. Identificarea propriului profil este alegerea cheii. De abia dupa aceea se pot adresa indivizi presupusi a fi din aceeasi clasa si incerca de aflat ce asteptari au. Chiar daca, sau mai ales, daca toti arata si aparent se poarta cam la fel.
    Greutatea este aceasta balanta, sa nu-ti strivesti sufletul dar sa nu ramîi nici incremenit in niste idei care probabil ti s-au bagat in cap cind nu aveai de ales.

    Cunosc o fata care de cind era mai mica de 20+ avea in cap un tip de la 1.90 m+ si cu muschi. A cautat fara succes pina la 50+ dupa care prietenii au indemnat-o sa schimbe strategia. A gasit ceva sub 1.90 si cu ceva burta in loc de muschi dar amindoi sint extrem de multumiti.

    Oamenii de calitate sint putini si in consecinta greu de gasit. Bine de stiut. Probabil 1:1000 iar sansa de a da de ei in cursul vietii e 1:un milion. Cine cauta un om de calitate trebuie sa fie pregatit (pregatita) sa isi intensifice si rafineze metodele. E un proiect in sine. Si intrucit dureaza sa sa rulezi si testezi mai multi indivizi pe rind e important sa ai metode sa evaluezi rapid un om, macar sa vezi de la inceput daca e total gresit.

    Cred ca „ceeace vor barbatii” este (sau ar trebui sa fie) un set minim de pretentii din care dupa aceea, in comun, se vor ramifica toate celelalte. Si asta e valabil si pentru baietii 20+ pentru ca se pot lovi si ei de acelasi obstacol.

    E mai bine sa te creezi pe tine ca pe un produs robust – mai ales in profunzime – , cu care sa te simti bine tu insati (insuti). Dupa aceea, o serie de obiceiuri, preferinte si deprinderi pot fi negociate. Orice e resimtit ca umilitor trebuie refuzat. Trebuie la fel de bine sa fii inarmat cu disponibilitatea de a fi flexibil si cu aceea de a respecta si faptul ca celalalt poate prefera visele in defavoarea sigurantei.

    Oricum, nu e la latitudinea barbatului sa dea sfaturi ce le lipsesc femeile de parca ar fi vorba de o categorie inferioara a societatii.

    La fel de bine, vor fi situatii in care vor trebui sa afirme „Ce vrei tu nu vei primi niciodata”.

    Un alt aspect ar fi ca la 20+ personalitatea inca se va schimba. Cea, cel, caruia i se pare ca a tras „lozul cistigator” s-ar putea ca dupa doua decenii sa-si smulga parul din cap. Unele preferinte pot fi pur si simplu puerile, superficial cintarite sau influentate de o moda (timpita sau trecatoare).

    Imi cer scuze pentru relatarea cea lunga. Nu am pretentii ca sint original. Am insirat lucruri pe care le stie toata lumea si nu am raspuns nici punctual asa cum eram rugati. Speram sa fie cit mai multe relatari de reusite.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *