Pe culmile din Rășinari. Soarta localității făcută celebră în Europa de Cioran se decide zilele următoare, prin referendum (foto și video)

”E o zonă foarte frumoasă. E păcat să se investească într-o mină sau în carieră. Se duce liniștea la comunei. O să vin la referendum. O să votăm că nu suntem de acord”, ne spune George Berindei, administratorul uneia din carmangeriile din Rășinari, pe care l-am întâlnit la piața volantă care se organizează, la sfârșitul fiecărei săptămâni, în centrul comunei. Potrivit acestuia, în localitate ar funcționa în jur de 20 de carmangerii, fiecare cu câte 2-3 angajați.

”Bunătăți din Rășinari”

Mezelurile și alte preparate din carne sunt unul dintre ”brandurile” Rășinariului și al celorlalte localități din Mărginimea Sibiului, alături de brânzeturile din lapte de oaie. În București, mai în fiecare piață există câte un magazin cu produse din zonă, dar și în alte orașe din țară, fie în locații permanente, fie la târguri și piețe volante ori sezoniere. Și le poți găsi produsele și în parcările de pe Valea Oltului sau în vârful Transfăgărășanului, la Bâlea Lac. Nu e deloc întâmplător că George Berindei și-a botezat firma ”Bunătăți din Rășinari”.

Temerea lui și a multora dintre cei care au afaceri în Rășinari și împrejurimi e că deschiderea controversatei mine pentru extragerea magneziului le va perturba viața de zi cu zi, dar și sursele de venit. Pe lângă brânzeturi și mezeluri, Mărginimea Sibiului se bazează și pe turism, care are oferte diversificate, pentru toate sezoanele – de la drumeții în natură, din primăvară până în toamnă, schi, iarna, în apropiere, la Păltiniș, agroturism și turism cultural.

”În primul rând, va strica infrastructura”, ne explică interlocutorul, din spatele vitrinei cu bunătăți, referindu-se la camioanele grele care vor trece pe ulițele satelor de aici. ”Trebuie să treacă prin comună, că nu au pe unde. O să fie mult praf, o să fie mult deranj, o să se gate cu turismul, o să se gate cu vizitatorii comunei. E păcat să stricăm o frumusețe”, spune George Berindei, care e decis să meargă duminica viitoare la vot. Și nu singur. ”Vin, cu siguranță. O să-mi iau și familia cu mine, și prietenii”, promite el.

Referendum, după presiunea civică

Referendumul local se va desfășura duminică, 8 noiembrie, de Sfântul Mihail și Gavril. Locuitorii din Rășinari vor trebui să răspundă dacă sunt sau nu de acord ca în Rășinari să fie deschisă o uriașă carieră, din care să fie exploatate roci care, ulterior, prin proceduri chimice agresive, cu acid (clorhidric sau sulfuric) să fie extras magneziul într-o uzină amplasată în altă localitate din Mărginimea Sibiului, inițial fiind vizat orașul Săliște.

Decizia organizării referendumul a fost luată de Consiliul local în urma presiunii cetățenilor, alertați de numeroasele neconcordanțe dintre variantele publicitare ale proiectului promovat de compania MPI și cele din documentele oficiale, dar, mai ales, și de riscurile de care nu s-a pomenit nimic până în urmă cu două luni, când firma a anunțat, triumfătoare, obținerea licenței de exploatare. Pe proiectul de investigații de mediu Verde Curat, de pe România Curată, am prezentat, pe larg, în exclusivitate și/sau în premieră atât riscurile, cât și strategiile de mascare a lor și a dimensiunii reale a proiectului.

După aproape două luni de dezbateri publice, MPI a recunoscut că n-a făcut studiile pe care trebuia să le facă de la început: să determine dacă în rocile pe care vrea să le exploateze există sau nu crisotil, adică azbest, substanță dovedit că produce cancer, care în timpul extragerii, transportului și prelucrării ajunge în aer. Despre prezența metalelor grele (nichel, cobalt, arsen) în zăcământ, la rândul lor cu potențial cancerigen major, compania nu spune, în continuare, nimic, deși studiul științific (prezentat și pe România Curată) s-a făcut pe eșantioane puse la dispoziția cercetătorilor chiar de MPI.

Chiar și după ce am făcut public faptul că perimetrul prevăzut în licența de exploatare este de 915 hectare, companie continuă să spună că își va limita activitatea de extracție la 7 hectare. Asta când reprezentanții ei nu recunosc, într-un interviu pentru presa locală, că sunt dispuși să-și restrângă proiectul la aproximativ 100 de hectare. Cum poți să restrângi o carieră de la 7 hectare la 100 de hectare e o întrebare care, probabil, l-ar pune în încurcătură și pe cel mai cunoscut fiu al comunei, filosoful Emil Cioran.

”Am primit deja unul”. ”Asta e cealaltă variantă”

La sfârșitul săptămânii trecute am ajuns la Rășinari, într-o zi de piață, pentru a discuta față în față cu oamenii de aici. N-am întâlnit pe cineva care să susțină proiectul, decât, cel mult, în glumă, pentru a-l provoca pe reporter. Unii, ca George Berindei, n-au avut nicio problemă să fie și înregistrați, inclusiv video, fie de supra-semnatul, fie de alți jurnaliști din presa locală ori de la redacția din România a Deutsche Welle, care au trimis, la rândul lor, reporteri la Rășinari, cu o săptămână înainte de referendum.

Au venit și voluntari din Săliște și Sibiu, implicați în campania de informare și de mobilizare civică, să distribuie pliante cu informații despre proiect. ”Am primit deja unul”, spune o doamnă, când i se întinde unul. ”Asta e cealaltă variantă”, i se răspunde, mai în glumă, mai în serios. Pentru că, la rândul ei, și MPI a trecut prin Rășinari și a umplut cutiile de scrisori cu varianta frumos colorată și fără azbest și metale grele a proiectului.

Majoritatea celor întâlniți au cunoștință de proiect și mai toți spun că vor să vină pe 8 noiembrie să voteze la referendum. În ciuda ploii mărunte, reci și sâcâitoare, se opresc să discute cu jurnaliștii ori voluntarii care distribuie pliante. Acceptă să ia mai multe să le dea și altora, chit că, mărturisesc ei, sunt deja hotărâți să voteze împotrivă.

Argumentelor prezentate de voluntari le adaugă altele. Unul dintre ei pomenește de o altă localitate din Sibiu, ajunsă ”celebră” în întreaga țară pentru industria ei – Copșa Mică (pentru cei mai tineri: combinatul metalurgic și cel chimic din Copșa Mică au devenit un simbol, la nivel național și chiar european, al poluării fără limite). Dar în discuție aduc și problema recentă, din zilele noastre, a poluării de la Sebeș, care e la doar câteva zeci de kilometri de Rășinari și unde autoritățile statului s-au dovedit incapabile să monitorizeze și să oprească emisiile de formaldehidă (altă substanță puternic cancerigenă) ale fabricilor de pe platforma Kronospan.

Pe culmile din Rășinari

În măcelărie, mai la uscat, doi localnici încep să povestească și de goana comuniștilor după uraniu în zonă. Asta după ce, inițial, spuneau că votează pentru exploatare pentru că ”aduce locuri de muncă”. Dar, cum spuneam, a fost mai mult o provocare. De o intenție a comuniștilor de a exploata uraniu, tot undeva dintr-o zonă de pe Valea Muntelui, povestesc și alți interlocutori. Câțiva dintre ei (printre care și doi consilieri locali, Nicolae Streza și Simion Dragoman)* se oferă și să fie ghizi pentru Verde Curat/ România Curată și Deutsche Welle, pe culmile din Rășinari, unde au făcut explorări cei de la MPI și unde ar urma să fie exploatarea, dar și la o fostă carieră de piatră și la un început de galerie din aceeași perioadă.

Chiar dacă ploaia și ceața lăsată pe vale estompează perspectiva, nu e greu să-ți dai seama cât de năprasnic ar schimba peisajul drumurile pe care acum urcă cu greu mașinile de teren dacă ar urma să fie străbătute de uriașele utilaje și camioane ale unei exploatări miniere ori de ditamai stâlpii de funiculare care și-ar întinde firele printre versanți. Ține de domeniul SF să spui că așa ceva nu va ciunti pădurile de mesteacăn și de foioase de aici. Ca niște răni adânci au rămas deja drumurile tăiate cu TAF-urile în timpul explorărilor. Dar încă s-ar mai putea vindeca dacă ar fi lăsate în pace. La fel cum țevile de carotare, rămase în urma explorărilor, ar putea rămâne doar ca un discret punct de reper al lăcomiei unei anumite specii auto-proclamate inteligente, dar prea egoiste pentru a nu-și face rău singură.

La întoarcerea de pe culmile de care s-ar alege praful dacă se dă drumul exploatării, am oprit să vedem și galeria săpată pe câțiva zeci de metri în perioada comunistă. Pe pereții ei se văd urme de pirită, dar, lucrările au fost oprite destul de repede de teama prăbușirii tavanului. Acum devenise casă pentru lilieci – altă ”bucurie” pentru MPI, la fel ca salamandrele din vale, specie la rândul ei vulnerabilă și protejată de directivele europene. Ploaia le scosese la plimbare și, doar în zece metri, am numărat vreo cinci exemplare în iarbă. Sunt unii care se sperie de ele, deși sentimentul ar trebui să fie exact invers – pentru că e o specie foarte sensibilă la poluare și prezența ei e un indicator de mediu curat.

Însă, până să ajungem la lilieci și salamandre, referendumul de pe 8 noiembrie e despre oameni. Și despre ceea ce-și doresc ei cu adevărat pentru comunitatea din care fac parte, pentru copiii și nepoții lor. Am plecat de la Rășinari bucuros că am întâlnit oameni dispuși să se implice pentru viitorul lor. Dar și cu o strângere de inimă că ploaia care i-a ținut pe mulți în case sâmbătă dimineața o va face și peste o săptămână. Ne vom întoarce pe 8 noiembrie și vom afla răspunsul.

* Disclaimer: Printre cei care ne-au însoțit în documentarea pe teren au fost și doi consilieri locali, Nicolae Streza (PSD) și Simion Dragoman (AUR). Pe parcursul săptămânii am încercat să-l contactăm și pe primarul din Rășinari, Bogdan Bucur (PNL). Marți n-a răspuns, doar a transmis mesajul ”vă voi suna eu”. Ultima dată am sunat vineri seara, pentru a stabili o întâlnire pentru a doua zi, sâmbătă, în Rășinari, dar nu a răspuns la telefon. Mobilizarea pentru referendumul de la Rășinari este, însă, una civică. Asupra acestui aspect vom reveni, într-un articol separat.

Pe același subiect

Secretul Afacerii Rășinari: metalele grele despre care nu se vorbește. Și concluzia unui expert: ”Zăcământul conține crisotil, deci azbest. Cât? Urmează să determinăm”

Citește pe România Curată:

Intotero a început restaurația la Romsilva. Val de ironii pe pagina Ministerului Mediului, după vizita la sediul Regiei Naționale a Pădurilor

Natură sănătoasă în orașe = oameni sănătoși, un nou proiect al Rețelei pentru Natură Urbană și al Asociației Societatea Organizată Sustenabil