Chiar și unii conaționali mai puțin optimiști au impresia că, cu tot dezastrul din statul român, România a făcut totuși pași clari spre a intra în lumea civilizată. Că mai sunt enorm de multe de schimbat, dar sensul este clar, spre lumea civilizată. Poate părea ceva greu de definit, această lume civilizată. Pentru mine, lumea civilizată este reprezentată de statele (nu țările) care au înțeles că, la întrebarea retorică a lui Ulrich Eichelmann, de mai jos, se răspunde afirmativ și categoric.
”Should’t there be something, that we do not destroy?”
Din păcate faptele, documentele, arată că Guvenul României a ajuns mai toxic decât era chiar și cu aproape 20 de ani în urmă! Decăderea guvernamentală, cel puțin în privința mediului înconjurător, este extremă.
Mă leg de executiv pentru că legile neaplicate nu prea mai contează. Pentru că, chiar acum, Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara ne arată că nici hotărârile judecătorești nu prea contează.
Azu Curtea Constituțională se pronunță pe proiectul legii anti-natură (PL-x 132/2022; dosarul 839A/2022), legea care spune că nu trebuie să existe nimic ce nu distrugem (ca să îl parafrazez pe Ulrich).
Data de 8 iunie reprezintă a doua amânare.
Legea are ca scop principal distrugerea celui mai spectaculos parc național al nostru, Defileul Jiului, dar vizează și mutilarea Parcului Național Călimani, exterminarea lostrițelor românești și multe alte crime de mediu.
Acum guvernul mai mult decât susține proiectul legii toxice. Degeaba spune Tanczos Barna că nu este așa:
Ideea mutilării legii ariilor protejate pentru a putea distruge Defileul Jiului și alte ultime colțuri fabuloase de natură a plecat din guvern, de la o persoană cu rang de secretar de stat (Adi Croitoru).
Dar să ne întoarcem în timp și să vedem ce spune nu vreun ecologist ”plătit de agenturili străine”, ci un document asumat de Guvernul României în urmă cu aprope 20 de ani. Este vorba de studiul scris de un institut de stat (ICAS), studiu în baza căruia Guvernul României a emis HG 1581/2005.
Studiul descrie, cât se poate de sugestiv, ce se va întâmpla dacă lucrările ilegale din Defileul Jiului sunt reluate și finalizate:
”Râul Jiu, aidoma unui copac, va arăta ca un ciot: fără vârf și fără ramuri. Prundișul albiei, lipsit de elementul acvatic, dinamic, viu, sonor și într-o continuă schimbare cromatică de-a lungul orelor, se va înfățișa în toată sluțenia, privirilor consternate. Apele vijelioase care conferă farmecul specific oricărui peisaj și mai ales spectaculozitatea acestor ultime chei sălbatice carpatine vor fi amuțit pentru totdeauna. În locul bulboanelor și al cascadelor înspumate, care odinioară înviorau aerul, va șerpui un molcom firișor de apă, absorbit de bălțile cu apă clocită, cu miazme insuportabile. O cloacă insalubră va alunga sălbăticiunile însetate și vizitatorii dornici de drumeție. Trecuta vegetație și flora specifică locală, reprezentată prin habitate rare și prioritar protejate prin legi europene și române, va mai dăinui încă câțiva ani doar în conștiința colectivă a bătrânilor. Aceștia vor putea povesti cu amărăciune isprava unor oameni haini, mândri că și-au desfigurat țara de podoaba frumuseților ei legendare cântată cândva de barzi în versuri și proză.”
Poate ar trebui amintit și faptul că și un partid care vrea să pară naționalist, AUR, a votat cu patos legea anti-natură. Unde s-au mai pomenit naționaliști care să militeze pentru distrugerea parcurilor naționale?
Că AUR votează, nu mă miră pentru că sunt oameni modești dpdv intelectual.
Mă miră că Academia Română a intrat în sfârșit sub bocancul mafiei. Comisia pentru Monumentele Naturii a fost abandonată de președintele ei și unul dintre cei mai mari conservaționiști ai României: profesorul Vasile Cristea. Demisie de greață. Imediat, băieții au mirosit o oportunitate și acum schimbă toate comisiile regionale. Culmea culmilor este că CMN aprobă componențele consiliilor științifice ale parcurilor în care ghiciți cine intră: tot membri ai CMN și prietenii lor (de preferință silvici). Un flagrant conflit de interese sub toga prestigioasă a Academiei. Luați-i un interviu profesorului Cristea, să vedeți cum se lucrează pe toate fronturile împotriva naturii: din Parlament, din APM-uri, din universități, din Romsilva (banal!), iar acum și din Academie!
Vivat, crescat, floreat mafia!!!
CCR-este o mare rusine nationala.
SISTEMUL ECOLOGIC (protectia mediului) este grav afectat, din cauza exploatari irationale a bogatiilor solului si subsolului in interesul noii clase politice ultraprofitoare din care face parte majoritatea bogatasilor Ro. Dar si din lipsa unor proiecte laborioase sau programe ferme, pentru sistematizarea administrativa si urbanizarea teritoriului tarii in vederea dezvoltarii ingenioase a teritoriului si localitatilor autohtone in spirit European (a se vedea ALBANIA). Altfel nu se poate preveni construirea in mod abuziv si haotic de catre imbuibatii vremii a caselor(vilelor) de vacanta amplasate dupa bunul plac in intimitatea salbaticiei naturii si fara a se percepe vreo taxa de protectie a mediului sau a naturii.
Multi nomenclaturisti ai noului regim politic detin suprafete imense, terenuri cu potential productiv maxim sau cu destinatie pentru dezvoltarea constructiilor si luciu de apa, insusite abuziv chiar in zonele care fac parte din rezervatiile naturale si sunt sub protectia juridica a organismelor internationale.
Aceeasi oligarhi si-au construit in virginitatea naturii (chiar si linga metropola), spre sfidarea oricarei reguli sau principiu de bun simt, imobile deşănţate care sunt locuite doar cateva zile pe an ori exploatate în regim turistic pe valuta fara a se respecta nici o norma fiscala si unde se practica braconajul in stil barbar spre desfatarea unor apucaturi criminale si exterminarea speciilor din fauna si piscicola Romaniei (din braconaj s-au facut averi fabuloase in dauna avutiei nationale).
Desi exista inclusiv un minister si alte organisme(autoritati) de control care au ca obiect de activitate protectia mediului, inca nu s-a reusit a se face cunoscuta la nivel national vreo politica (strategie) coerenta care sa asigure progres in acest domeniu, situatia este mult mai tragica decat inainte de 1989.