Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, a semnat pe 1 iulie, o serie de decrete privind promulgarea unor legi. Nu ştiu câţi urmăresc procesul legislativ dar eu, “am n-am treabă, la douăsprezece trecute fix” mă duc la calculator să văd ce legi s-au mai emis. Desigur, azi interesul meu a fost trezit de cele două legi care au legătură cu domeniul sanitar, însă concluziile şi consecinţele depăşesc cu mult acest domeniu.
Cele două decrete promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății şi Legea pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015.
Citind însă raportul comisiilor de specialitate care au prezentat plenului Camerei Deputaţilor cele două legi de aprobare a unor ordonanţe de urgenţă putem constata un element comun, de certă neconstituţionalitate: ambele conţin modificări ample, de esenţă şi chiar discutabile, făcute exclusiv prin amendamente depuse de deputaţi şi înaintate plenului fără ca acestea să fi fost discutate şi de prima cameră sesizată, respectiv de către Senat.
A fost încălcat astfel principiul bicameralismului iar pentru cine are răbdare şi pasiunea de a vedea argumentaţia juridică o poate face citind decizia CCR 472 din 22 aprilie 2008 sau alt exemplu – Decizia 1575 din 7 decembrie 2011.
“Bine, bine, dar care este problema ta?” s-ar putea întreba orice om de bun simţ.
Societatea civilă a făcut eforturi mari pentru a asigura transparenta în decizii şi mai ales în legiferare. Ordonanţele, fie ele chiar şi de urgenţă, pot fi citite şi comentate de către oricine, nu pentru a cenzura Guvernul ci pentru a înlătura diverse erori, abuzuri sau efecte neavute în vedere de funcţionarii care au redactat textele în discuţie. La fel şi iniţiativele legislative şi amendamentele pot şi trebuie supuse avizării (consultative) a Consiliului Legislativ, astfel încât legile finale să fie coerente, neconflictuale cu alte reglementări, să asigure o funcţionare normală şi îmbunătăţită a societăţii noastre.
Raţiunea de a exista a două camere parlamentare are în vedere tocmai posibilitatea de a îmbunătăţi o eventuală scăpare şi nu a da toată puterea de legiferare camerei decizionale. Mai mult, procesul ar trebui să fie transparent însă între întocmirea unui raport al unei camere decizionale până în momentul în care se supune la votul final poate să treacă şi mai puţin de 24 de ore! Cine mai are timpul fizic de a sesiza vreo hoţie, enormitate, sau simplă eroare?
Oare crede cineva că este întâmplător faptul că un proiect a fost discutat în comisiile de muncă şi protecţie socială şi în comisia pentru sănătate şi familie în aceiaşi zi -9 iunie şi promovate în plen pe 10 iunie? (PL-x 21/2015) iar raportul suplimentar pentru PL-x 653/2011 a fost înaintat de comisii pe 10 iunie şi votat în plen …tot pe 10 iunie!
Mai există însă o ultimă buclă de control, extrem de importantă – promulgarea legii de către Preşedintele României.
Dacă astfel de legiferări neconstituţionale ar fi întoarse sistematic de către Preşedintele României ele nu s-ar mai produce.
În cazul de faţă, într-o singură zi (9 iunie) au fost aduse 54 (cincizeci şi patru) de modificări de esenţă la legea 95/2006 privind reforma în sănătate, prin amendamente la o Ordonanţa care nu era nici măcar o ordonanţă de modificare a acestei Legi!!!
Preşedintele Iohannis a devenit părtaş la această ilegalitate crasă. Nu este posibil ca niciunul din consilierii prezidenţiali, mă refer în special la cei din Departamentul Constitutional Legislativ dar nu numai, să nu fi sesizat ceea ce societatea civilă descoperă la o simplă lecturare. Doar dacă nu şi+au făcut datoria, ceea ce mă îndoiesc. Aş fi putut spune, precum mioriţa, “Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ţi şi-un câine!”.
Mă tem însă că cei cei care ar trebui să asculte de acest sfat suntem noi, de vreme ce toate buclele de control ale unui proces legislativ şi Constituţia însăşi sunt încălcate cu atâta lejeritate.
Opoziţia a votat împotrivă însă nu a catadicsit să sesizeze Curtea Constituţională! Președintele putea să sesizeze Curtea sau să retrimită proiectul în Parlament. Nu a făcut-o!
Probabil că toţi stiu că poate o să le vină şi lor rândul să procedeze în mod similar! Nu ai cum să te gândeşti că nu este vorba de o înţelegere ocultă, de ocolire a cursului legislativ normal.
Noi, cetăţenii de rând ai acestei ţări, pe cine să mai chemăm să ne păzească?!
Sunt mai puţin preocupat de maşinaţiunile strecurate în aceste legi legate de sănătate, deşi vizează aspecte fierbinţi precum taxa de claw-back, salarizarea personalului medical în general, ridicarea veniturilor personalului din Ministerul Sănătăţii la cel practicat în Casa Naţională de Asigurări şi mult prea multe altele pentru a le dezvolta aici. Pe acestea le pot vedea, semnala şi chiar face demersuri pentru a fi sancţionate, înlăturate.
Mă îngrozeşte însă faptul că aceasta derogare de la rolul de cenzor pe care-l are Preşedintele se poate manifesta şi în multiple alte legi, cu efecte pe care le vom resimţi dureros sau le vom plăti cu vârf şi îndesat cu toţii!
Nerespectarea principiilor competentei si moralitatii precum si neprevenirea conflictelor de interese sau a unor incompatibilitati in ocuparea functiilor de catre functionarii sau demnitarii statului a condus la situatia in care la nivelul structurilor centrale si teritoriale ale administratiei statului sunt doar clanuri ce au la baza grade de rudenie, relatii de prietenie si interese nelegitime care au condus la devorarea bugetelor nationale si emiterea de reglementari pentru a permite FURTUL legal.
In cadrul institutiilor statului au aparut transformari negative uluitoare, datorita lipsei de transparenta si control, s-au “umflat” fara just temei (pentru ca nici o institutie a statului nu are obligativitatea de a veghea la normalitate) organigramele din ministere, structurile locale si centrale, inclusiv Administratia Parlamentului. Schemele organizatorice sunt croite dupa poftele (lacomia) si fantezia diferitilor “farisei nomenclaturisti” si acestea consuma resurse bugetare enorme fara nici o eficienta pentru bunul mers al societatii.
MAFIOTI iresponsabili din conducere si de executie din sistemul de sanatate si-au creat conditii ca pe bani publici sa-si dezvolte afaceri proprii in reteaua medicala speculind inuman nevoile stringente pentru asistenta medicala a cetatenilor romani dintre care foarte multi au cotizat o viata de om la fondul asigurarilor de sanatate.
Factorii puterii postcomuniste iresponsabili sunt de condamnat si pentru ca nu manifesta nici un fel de reactie fata de situatia dezastroasa dovedita de indicatorii statistici ai sanatatii umane care ne claseaza in Europa pe locuri fruntase la TBC, SIDA, rata mortalitatii infantile si codase la rata natalitatii, grad de asigurare cu medicamente si nivel de trai al populatiei.
Aceste TICALOSII anomalii sau aberatii dovedesc ca Romania ar fi tara fara rost ori ca n-ar avea nici un orizont pentru viitor. Mecanismele generate de institutiile “hibrid” (comunisto-capitaliste) ale statului-mafiot experimentate de majoritatea romanilor le-au produs acestora mari deziluzii si grave dezamagiri, umilinta si dispret. Esecurile Romaniei, reflectate in lipsa de reactie pozitiva si subrezenia institutiilor sale fundamentale ce mimeaza democratia au generat inclusiv atitudini de respingere, fata de integrarea definitiva, din partea unor conducatori ai statelor membre ale U.E.
Ştiu că dv. sunteţi un apărător al taxei claw-back.
În ce sens este afectată aceasta?
Şi, pe fond, care sunt principalele modificări. Poate că îi avantajează pe bolnavi şi-i deranjează pe… alţii.
Las-o moartă cu PAVELIU apărătorul claw-back-ului! Există mai mult de 120 de scheme de cost-sharing, iar România are una originală, cea mai aberanta dintre toate. Modificările la CB sunt minore – de fapt anulări ale unor amendamente de la Senat dar ar fi putut și ar fi trebuit să se facă, introducerea de noi molecule este altfel imposibilă.
M-ati speriat, credeam ca au modificat codul penal. Principii, neprincipii, legile sunt bune sau nu? Ca nu avem aici o analiza completa. Si pana la urma asta este relevant, presedintele promulga legi bune sau legi care le sunt lor bune?
Inteleg ca v-ati suparat pe Iohannis vizavi de legea padurilor, dar si acolo am perceput niste manipulare din partea PSD-ului. Legea nu ar fi rezolvat nimic si oricum s-a promulgat daca nu ma insel. Dar tam tam s-a facut, si Iohannis a fost atacat.
Am impresia ca toata treaba asta cu “marile” nesimtiri ale lui Iohannis sunt doar ultimul efort al fostului sistem comunist de a ramane la putere.
@ Radu Tănăsescu: ca și în cazul legii pădurilor, e vorba de consilierii pe care Iohannis îi are prin preajmă și la care ar trebui să fie mai atent – fie din punctul de vedere al competențelor, fie (mai grav) al altor interese; în cazul pădurilor, chiar președintele a indicat faptul că ceeea ce a iritat oamenii a fost o informare primită de la Consiliul Concurenței pe care a dat-o mai departe, pt. a se dovedi că a fost vorba de un caz clasic de revolving-doors, că avocat la Schweighofer e o doamnă care a fost vreo cinci ani director la Consiliul Concurenței; că PSD a încercat să scoată mai mult din asta e altă poveste: nu le-a prea reușit, că antenele erau discperate că protestatarii strigau și împotriva lui Ponta
Tocmai asta e, ca nu contează! Azi închidem ochii la ceva bun, ipotetic vorbind, pt ca mîine să se aplice tehniva la ceva toxic iar centură de siguranță să nu funcționeze.
Spuneti ca ,,societatea civilă a făcut eforturi mari pentru a asigura transparenta în decizii şi mai ales în legiferare” !!! Care societate civila,ce eforturi concrete a facut si,inca o data,din cine este constituita, in opinia dvs.,societatea civila ???