Diversiunea lui Băsescu, cu ofițerul de informații acoperit, care nu și-a trecut funcția în CV (nonsensul este evident, nici nu ar putea s-o facă chiar și dacă ar vrea), are în spate un raționament banal: eu acuz un candidat nenumit, drept urmare, toți sunt posibil duplicitari și cu dublă comandă, cu excepția unuia singur, protejata mea oficială.
Povestea asta pare inspirată din bancul cu țăranul șicanat de hoțul de pepeni, care, pe lângă faptul că îl fura în fiecare seară, îşi mai şi bătea joc de el: “Azi ți-am otrăvit un pepene, numai eu știu care”. Pentru cei care nu știu bancul, într-o seară, exasperat, țăranul a scris și el: “Na! Acum am otrăvit și eu unul, fură liniștit care pepene vrei din grădina mea!”.
Toate speculațiile care s-au făcut pe această temă s-au învârtit în jurul ideii că Președintele nu are temeiul legal să facă astfel de dezvăluire. Legea sancționează cu ani grei de pușcărie deconspirarea, iar directorii serviciilor secrete nu au posibilitatea legală să facă acest lucru, cu atât mai mult, cu cât chiar ei sau predecesorii lor i-au trimis în misiunea specifică muncii.
În urmă cu 7 ani, în luna septembrie 2007, în calitate de deputat, am inițiat un proiect de hotărâre al Camerei Deputaților prin care solicitam că șefii celor două servicii de informații aflate sub control parlamentar să aibe obligația de a se prezenta la începutul legislaturii la cele două comisii de supraveghere și să declare sub semnătură privată că, în urma analizării activității instituțiilor pe care le conduc, nici un membru al Parlamentului nu încălca prevederile legii, fiind în prezent sau în trecut agent sub acoperire şi membru al unui partid politic. Astfel, directorul, el însuși obligat să respecte legea, nu ar fi trebuit să deconspire pe nimeni, ar fi trebuit, înainte de a semna respectivă hârtie, să-şi determine ofițerii să se retragă din Parlament, în ipoteza că nu i-a oprit să candideze în timp util.
Îmi aduc aminte că proiectul nu a fost niciodată pus în dezbatere, în ședința biroului permanent al Camerei Deputaților din 12 septembrie 2007, domnul vicepreședinte Nicolicea solicitând să analizeze personal proiectul (nu avea nici o prerogativă în acest sens), primind tacit acordul președintelui de ședință Valer Dorneanu. (episodul cu pricina a dispărut la un timp şi din stenogramă!!) Şi astăzi proiectul se găseşte în poziţia de amânat a fi introdus pe ordinea de zi.
Dar este posibil şi chiar probabil să fi fost prea mulţi, prin tot spectrul politic, pentru că un astfel de val de demisii să treacă neobservat!
Cred însă că, deschizând acest subiect, Traian Băsescu a făcut o greşeală, din care nu are cum să iasă în avantaj propriu sau al protejatei sale.
Că alegător şi reprezentant al societății civile, de această dată, îl somez pe Președintele României și Președinte al CSAT, să solicite subalternilor săi direcți, directorii SRI şi SIE, să producă respectivele declarații sub proprie răspundere, din care să reiasă că domniile lor nu încalcă legea, acoperindu-i la rândul lor pe cei care se află în afara legii prin poziția lor duală de parlamentari sau magistrați.
Dacă Președintele Băsescu nu va cere aceste declarații, şi sunt convins că nu le va cere, vom avea o dovadă clară asupra disprețului suprem față de lege manifestat tocmai de cel care ar trebui să fie exemplu de corectitudine și un garant al Constituției.
