Șerban Iosifescu

Șerban Iosifescu, fostul președinte ARACIP: Cum să faci țăndări o instituție

Am întârziat, puțin, cu un punct de vedere privind proiectul noului regulament de organizare și funcționare al ARACIP, pentru că dl SS Radu Szekely a sărit în apărarea lui – după ce au apărut mai multe critici.

Acum este clar care este ”sursa apropiată ARACIP” (SIC!), care trimite unui site cu educație privată în nume, diferite informații – unele confidențiale. Pentru cine este interesat, poate vedea, pe site-ul respectiv, cel puțin două interviuri de reclamă pentru școlile dlui SS, pe lângă preluarea tuturor intervențiilor oficiale – mai ales când înjură ARACIP. La fel de clar este și de unde vine propunerea privind modificarea ROF ARACIP, care ne-a venit, ca un bumerang, din partea Asociației Școlilor Private, dar a fost apoi preluată de Minister, ca nou-nouță și venind din partea societății civile… Frumos.

Citit, așa, la botul calului, noul Regulament al ARACIP pare nefuncțional, va îngreuna activitatea ARACIP, va necesita costuri suplimentare de aplicare (și, implicit, vor fi necesare creșteri ale tarifelor) și, cel mai important, va politiza decizia care, în esență, ar trebui să rămână tehnică.

Mai mult, noul regulament scoate și mai mult în evidență subordonarea Ministerului Educației intereselor unei organizații a școlilor particulare (care, ca răsplată, a căpătat un loc în noul consiliu al ARACIP). Acest lucru se vede și din faptul că, de la un timp, propunerile respectivei asociații sunt preluate ad litteram de Minister (inclusiv cea privind componența Consiliului ARACIP – o aberație, dar care acum știm de unde vine) iar site-ul menționat mai sus ajunge ”oficiosul” Ministerului.

Dar, să le luăm pe rând motivele pentru care noul ROF face țăndări instituția numită ARACIP:

1. Dl Szekely face apologia OFSTED spunând că este modelul de la care s-a inspirat: OFSTED are un consiliu cu mulți reprezentanți ai părților interesate (stakeholders). Corect. Dar dl. Szekely se face că uită anumite diferențe.

În primul rând, OFSTED este un organism care se ocupă de inspecția școlară (cu componente de asigurare a calității), având rol instituțional de îmbunătățire, nu numai de evaluare. Vă pot povesti multe despre modelul de inspecție, implementat acum de OFSTED. Iar inspecția nu este echivalentă cu evaluarea externă. Dacă doriți – discutăm terminologie. Poate ar fi bine să ne definim termenii, înainte de a ne lansa în speculații.

Deci, OFSTED este inițiator de politici publice de îmbunătățire – ceea ce ARACIP nu este. La noi, opțiunea legiuitorului a fost pentru instituții (ARACIP și ARACIS) mai apropiate, în concepție, de organismele de certificare (care certifică, de exemplu, sistemul de management al calității pe baza standardelor ISO). Deci, este vorba de o instituție cu atribuții strict tehnice, de evaluare externă, care face propuneri de îmbunătățire, dar nu elaborează politicile publice de implementare a acestor propuneri. Deci – ori dl Szekely nu știe legea, ori nu-i place și vrea să o schimbe. De acord – trădare să fie, dar să știm și noi…

În al doilea rând, OFSTED este subordonat direct legislativului (Parlamentului) și nu executivului, cum este ARACIP – o nuanță care trebuie reținută. Este numit ”departament non-ministerial”. Deci deciziile nu sunt strict tehnice, pe baza unor cerințe (standarde), OFSTED fiind și autor de politici publice. ARACIP este în coordonarea (și a fost în subordonarea) Ministerului – deci, este o parte a executivului – și toate deciziile trebuie ratificate de Minister. Repet, să înțeleagă toată lumea: OFSTED nu depinde de Minister (așa cum depinde ARACIP) când ia deciziilor cu implicații de politici publice – inclusiv privind închiderea școlilor. ARACIP trebuie să aibă bugetul aprobat de Minister, statul de funcțiuni avizat de Minister, autorizarea și acreditarea se fac prin Ordin de Ministru etc.

În al treilea rând și cel mai important: OFSTED nu se ocupă numai de inspecția școlară (https://www.gov.uk/government/organisations/ofsted/about): inspectează nu numai școlile, ci și alte servicii pentru copii, inclusiv de adopție și plasament familial; reglementează (repet: reglementează) serviciile de protecție socială a copilului pentru a fi sigur că sunt adecvate copiilor și tinerilor potențial vulnerabili (inclusiv din penitenciare). Deci o mare, MARE, diferență între atribuțiile OFSTED și cele ale ARACIP.

În al patrulea rând, OFSTED are 1800 de angajați și lucrează cu peste 2300 de inspectori. Consiliul (OFSTED Board) are, într-adevăr, 10 membri – la incomparabil mai mulți angajați decât ARACIP și la mult mai multe atribuții. Referitor la componența acestui consiliu (vezi https://www.gov.uk/government/organisations/ofsted/about/our-governance): vă încurajez să vedeți biografiile respectivilor membri, și veți vedea că nu este vorba de vreun funcționăraș care reprezintă un minister sau altul sau despre niște nenumiți din Ministerul Educației (toți desemnați din pixul, colorat politic, al altora). TOȚI membrii Board-ului OFSTED sunt ultra-specialiști, recunoscuți în domeniile lor, nu trepăduși.

Ca o concluzie la acest punct: avem o Dacie Logan, veche de 15 ani, am refuzat în ultimii ani orice reparație, redesenare sau schimbare de piese, dar, acum, ca să ne lăudăm că am modernizat-o, îi cumpărăm volan de Rolls Royce (în loc să îi punem motor mai mare, benzină mai de calitate etc.).

2. A dispărut, dintre obiectivele ARACIP ”asigurarea protecției beneficiarilor direcți și indirecți de programe de studiu de nivelul învățământului preuniversitar prin producerea și diseminarea de informații sistematice, coerente și credibile, public accesibile, despre calitatea educației”, obiectiv prescurtat la ”de a produce și disemina informații despre calitatea educației în România”. Avem mare grijă (prin reprezentarea în Consiliu) de minoritățile naționale, școlile private și școlile din alte sisteme. Dar școlile rurale, de cine sunt reprezentate? Dar copiii săraci, cu dizabilități (discriminați sistematic în sistemul public de învățământ) de cine sunt apărați?

3. Se renunță la caracterul de evaluare externă și independentă a calității educației și la decizia pe baza unor criterii strict tehnice și obiective (standardele) în favoarea unei decizii politice prin excelență.

În condițiile în care ”tehnicienii” (respectiv specialiștii în evaluare din aparatul intern) reprezintă 1/5 din Consiliu, există pericolul ca decizia de acreditare să devină politică și nu tehnică. De exemplu, ce te faci dacă raportul de evaluare externă este negativ, dar consiliul decide că musai unitatea trebuie autorizată sau acreditată? Faptul că deciziile de consiliu erau luate de un personal strict tehnic garanta apolitismul deciziei. Dar, poate, tocmai acest lucru a deranjat….

Componența Consiliului este, oricum, de râs, în condițiile în care învățământul preuniversitar este mult mai strict reglementat și mai centralizat decât cel superior. Care să fie nivelul așteptat de cunoaștere a standardelor și a standardelor de referință din partea reprezentantului Ministerului Finanțelor, al Ministerului Dezvoltării etc.? Pe ce bază va decide, de exemplu, reprezentantul Secretariatului de Stat pentru Culte, dacă o școală profesională, care pregătește brutari-patiseri, îndeplinește sau nu cerințele de acreditare?

Dacă Ministerul ține atât de mult să asculte vocea tuturor părților interesate, de ce nu îi include în Colegiul Ministerului sau în alte organisme decizionale? Dar nu, problema Ministerului (și a școlilor private, de altfel) era independența decizională a ARACIP care trebuie anulată cu orice preț. În Colegiul Ministerului nu se pune problema niciunui reprezentant al sindicatelor, părinților, elevilor, școlilor particulare iar Consiliul ARACIS este format din 17 cadre didactice din universități, 2 studenți, un reprezentant al patronalului, unul al sindicatului.

4. Vor fi, cu siguranță, mari probleme privind asigurarea cvorumului în Consiliu, în condițiile în care 4/5 dintre membri sunt din afara instituției, mai ales în perioadele mai aglomerate (de la sfârșitul anului școlar, respectiv la sfârșitul anului calendaristic). De exemplu, în luna iulie, au fost cel puțin două consilii extraordinare pe săptămână, în care s-au discutat, în fiecare dintre ele, zeci de unități, fiecare ședință de consiliu durând peste 6 ore. Poți obliga angajatul ARACIP, plătit de ARACIP, să petreacă 12-16 ore/săptămână pentru a participa la activitatea consiliului. Dar ce te faci cu persoanele din afară? În context, prelungirea perioadei de depunere a cererilor NU va descongestiona activitatea ARACIP: nimeni nu va putea împiedica jumătate dintre petenți să depună cererile în ultimele zile ale perioadei de depunere. Iar împingerea acestei date nu va face decât să aglomereze, și mai mult, activitatea în ultimele luni din an (calendaristic și școlar).

Prezența reprezentantului școlilor particulare este cu dedicație: va fi reprezentată doar una dintre asociațiile de școli particulare (sunt mai multe). Probabil o răsplată pentru că a atacat ARACIP oferind și pretextul pentru schimbările de la ARACIP (reamintesc, 5 petiții, cu numere consecutive, înregistrate în aceeași zi). În plus, este un vădit conflict de interese – să vedem cum va vota dl Christian Comșa (că dedicația i se adresează domniei sale), atunci când se va decide acreditarea unei unități care face parte din asociația pe care cu onor o conduce.

5. Mi-a plăcut mult faptul că ședințele Consiliului vor fi publice. Bravos națiune! Dar este o ”mică” problemă: documentele furnizate de unitățile de învățământ conțin date confidențiale și cu caracter personal, care conform prevederilor contractuale, nu pot fi făcute publice. Și repet, dacă Ministerul este atât de dornic de transparență, de ce nu face publice ședințele Colegiului Ministerului, ale Comisiei de Dialog Social etc.? Sau, la fel, de ce nu propune dl Ministru această transparență totală și în ședințele Guvernului (să fie transmise, online, integral)?

6. Vor fi presiuni mult mai mari pentru satisfacerea unor anumite interese. Doar un exemplu (care arată și un motiv pentru care conducerea ARACIP trebuia demisă urgent): reorganizarea rețelei școlare (de exemplu, prin fuzionarea unor școli care scad sub efectivele minime prevăzute de lege) se poate face numai dacă toate unitățile supuse reorganizării îndeplinesc standardele, fapt consemnat într-un raport de evaluare externă. Or, o parte nu le îndeplinesc și, vara aceasta, s-au făcut presiuni imense asupra conducerii ARACIP să inițieze ordine de reorganizare, chiar în cazul în care respectivele unități nu îndeplinesc standardele – deci, încălcând legea. Nu mai vorbesc despre interesele, susținute cu căruțe de bani și intervenții ”de sus”, ale școlilor private. De exemplu, vor fi trimise preferențial, la Monitorul Oficial, ordine de acreditare pentru anumit școli. Chiar vă rog să urmăriți, ca un exercițiu, care dintre școlile private evaluate în ultimele luni (și a cui este) își va vedea prima ordinul de acreditare publicat în Monitorul Oficial?

7. Cum mama lui Stefan cel Mare ”se întărește deschiderea spre nevoile furnizorilor și beneficiarilor de educație prin reprezentarea în consiliul ARACIP” când deciziile de acreditare sunt luate pe baza standardelor? Uitați-vă la atribuțiile ARACIP din lege (dar și ele, presimt, vor fi schimbate pentru a corespunde ”viziunii” promovate). Și, repet: legea nu permite ARACIP ”să sprijine și să îmbunătățească”, acest rol revenind unui Minister care nu VREA să și-l asume.

8. Nu e clar dacă Președintele ARACIP (art. 8 din regulament) este unul și același cu Președintele Consiliului ARACIP (art. 12). O veste bună pentru politruci: salariul Președintelui va fi la nivelul unui secretar de stat. În plus, Președintele își pierde din funcțiile de răspundere publică (ordonator de credite, evaluarea personalului, statului de funcțiuni etc.) ceea ce va face funcția și mai atractivă pentru lipitorii de afișe fără calificare. Funcția de Președinte al (Consiliului) ARACIP va deveni o sinecură – cu un salariu baban, cu un prestigiu pe măsură, dar la cheremul politic al Ministrului. Și, ca să ajungă la toată lumea, Președintele se schimbă la fiecare 4 ani. Bun loc de odihnă, de exemplu, după un mandat de deputat sau senator. Deci nu este vorba de o reducere a puterii conducerii ARACIP, ci o redistribuire – între o funcție de Președinte (cu salariu baban, mașină, secretară etc.) și cea de director administrativ (care, împreună cu Departamentul Secretariat Tehnic și Direcția Administrativă vor face toată treaba).

9. Ce caută, în Consiliu, un reprezentant al școlilor in alte sisteme, în condițiile în care Consiliul nu are nicio atribuție în acest sens, ocupându-se doar de unitățile de învățământ din sistemul național? În plus, nicio organizație din Romania nu poate monitoriza activitățile educaționale (repet, educaționale) desfășurate după un alt curriculum decât cel național și după regulile altui stat. Monitorizarea (și înregistrarea realizată de ARACIP) are ca scop doar asigurarea beneficiarilor că vor primi o diplomă recunoscută în țara de origine și că învață într-o școală sigură.

10. Dacă Consiliul are această largă reprezentare, ce rost mai are Comisia Consultativă (preluată din vechiul regulament), cu atribuții cam neclare dar similare Consiliului?

11. Dispozițiile finale (art. 25) deschid calea unor angajări la ARACIP altfel decât prin concurs: întâi, până la sfârșitul anului, vor fi detașați pentru a ”desfășura operațiuni legate de organizarea și funcționarea ARACIP”. După această dată, ”persoanele prevăzute la alin.(1) pot opta pentru desfășurarea activității în cadrul ARACIP, prin transfer potrivit legii”.

12. Vor crește costurile de funcționare: 1% din remunerația netă a președintelui, pentru membrii Consiliului din afara instituției (nu e clar dacă și pentru experții proprii – dar, să zicem) este de circa 68 de lei, la salariul actual (se va dubla dacă salariul Președintelui va fi de SS). Multiplicat cu 16 membri și cu 20 de ședințe de consiliu pe an ar duce la 21760 de lei / an (adică, cu impozit și contribuții, echivalentul a 3 tarife de acreditare). La fel, vor fi multe departamente în plus, care vor necesita noi angajați, cu posturi mai mult sau mai puțin decorative – deci, atractive pentru emuli, neamuri, amante și neveste. Este vorba de Departamentul resurse umane și monitorizare experți (un angajat full time poate face treaba asta lejer); Departamentul relații internaționale (plimbări multe și shopping prin marile capitale pentru amante și/sau neveste), Departamentul pentru monitorizarea organizațiilor furnizoare de educație care organizează și desfășoară, pe teritoriul României, activități de învățământ corespunzătoare unui sistem de educație din altă țară (lucru pe care îl poate face, ușor, un angajat part-time, având în vedere că sunt în jur de 10 cereri pe an). Dl Szekely spune că va crește capacitatea administrativă prin înființarea acestor nșpe departamente, dar nu știe, probabil, că pentru un departament este nevoie de 15 angajați. Deci, pentru cele 7 departamente ar fi nevoie de câți angajați? Angajările în privința cărora dl Szekely spune că ARACIP nu le-a făcut că nu a vrut, trebuie spus că actualele venituri nu pot plăti mai mult de 20-22 de angajați păstrând, în același timp, un buget echilibrat. Un alt fapt divers: 40 de angajați în loc de 20 înseamnă și echipamente. spații  de lucru și birouri etc. – deci costuri suplimentare, mai ales că Ministerul mormăie când e vorba de telemuncă. Deci, pentru 40 de angajați, estimând că o treime din buget merge la salarii, să calculeze dl Szekely cu cât va trebui să crească tarifele de evaluare.

13. Activitățile departamentelor nu sunt clar precizate, astfel încât, pe de o parte, nu se demonstrează necesitatea și oportunitatea funcționării cu o arhitectura atât de ramificată și greoaie și, pe de alta parte, nu se realizează articularea funcționării departamentelor cu atribuțiile din lege și cu misiunea instituțională – evaluarea externa.

14. Aprobarea, prin decizii interne (nu este clar, dacă ale Președintelui sau ale Directorului Administrativ) a atribuțiilor și activității Departamentelor, va angrena schimbări repetate și nejustificate, de câte ori se schimbă persoana care ocupă funcția respectivă.

15. Unde sunt inspectoratele școlare, așa cum se menționează in Romania Educata? Înseamnă ca această HG nu este „acea” HG, care acesta va urma? Deci dorința de a subordona ARACIP nu a putut să mai aștepte câteva luni sau un an, până când promisul pachet legislativ va fi aprobat? Ca fapt divers, în nota de fundamentare, motivele care stau la baza noului regulament sunt prezentate doar în detrimentul instituției, fără a se face o analiza temeinica a situației reale. De exemplu, se folosesc expresii de genul ”s-a deteriorat”, ”lipsa de transparenta” etc., preluate din Raportul de control, pe care oricum l-am contestat. Dacă acel Raport va fi desființat, de instanță, această HG își va pierde orice fundamentare.

16. Se spune, tot în fundamentare, ca nu atrage modificarea altor acte normative, dar in mod clar presupune modificarea metodologiei de evaluare externa (de exemplu).

17. Unde este vicepreședintele ARACIP? ARACIS are, noul ARACIP nu va mai avea. În locul vicepreședintelui (preluând o parte din atribuții) apare acel Director Administrativ. Deci, o altă prevedere cu dedicație, de data aceasta pentru a scăpa de ”indezirabili”.

E foarte ușor să distrugi o instituție, făcând-o impotentă și dependentă de decizia politică. Până acum, guvernările ultimilor doi ani, doar au distrus instituții. Dar, de construit, mai construim și noi ceva?

Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Șerban Iosifescu, fostul președinte ARACIP: Cum să faci țăndări o instituție

  1. DES

    Cu cât o țară-tampon e mai moale, cu atât mai bine își îndeplinește rolul.
    (Consilierul pe educație al prezidentului ce zice despre această mișcare prin care se va ajunge la o Românie mai puțin spre deloc educată?)

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *