Vă mai amintiți cazul Roxanei Șerban, reprezentanta elevilor din Constanța care a dat în vileag cooperativa părinți-profesori de strângere sistematică a fondului școlii, făcându-i pe membrii asociației de părinți să sară în sus, ca ulterior Avocatul Poporului să intervină și să emită o recomandare care se aplică tuturor cazurilor de acest gen?
Mandatul ei ca elev reprezentant în Consiliul de administrație a ajuns astăzi la final odată cu încheierea anului școlar și a ținut să scrie un mesaj menit să inspire – cel puțin asta ne face pe noi să simțim.
Ziua de 31 august reprezintă sfârșitul anului școlar, dar pentru mine are o dublă semnificație, fiind, totodată, ziua în care îmi închei mandatul de elev reprezentant în Consiliul de Administrație al liceului meu.
Când am candidat, acum un an, nu mă așteptam să fie o responsabilitate ușor de dus la bun sfârșit, dar știam că orice s-ar întâmpla, orice presiune va exista, nu mă voi abate de la principiile mele și nu voi alege să trec cu vederea neregulile pe care le sesizam.
Data de 13 octombrie a reprezentat începutul uneia dintre cele mai marcante experiențe din viața mea, perioada ce a urmat, după publicarea tabelui ce arata modul în care la mine în liceu se strângeau aproape 10.000 de euro pentru “fondul școlii”, făcându-mă să-mi dau seama ce anume încearcă să promoveze școala românească, ce mentalitate se promovează și cum dacă ai o voce și te ridici când vezi abuzuri, se va încerca să ți se închidă gura cu orice preț, să fi făcut să renunți.
Încă din prima zi mi s-a spus că nu voi putea rezolva nimic, că e imposibil ceea ce cer, că cel mai probabil mi se va scădea media la purtare sau nu voi fi băgată în BAC, pentru că am cerut dreptate, asumare și înțelegere. Voiam ca fenomenul strângerilor informale să înceteze și să ne asumăm că vom face tot ce ne e în putere ca lucrurile să treacă în normalitate, paza să nu mai fie plătită de părinți, cum fusese plătită timp de ani de zile, și elevii și părinți să nu mai fie arătați cu degetul, dacă nu au cotizat pentru ceva ce ar fi trebuit nici să nu existe.
Lunile octombrie-decembrie m-au găsit aflându-mă într-o presiune constantă. A fost o perioadă plină de încercări de a fi făcută să renunț, de a fi demisă, chemări în biroul directorului, atacuri din partea reprezentantei părinților, interziceri în a mai participa la ședințe, interogări, acuzații, stresul fiind la cote maxime și așteptându-mă să primesc în orice moment un preaviz de exmatriculare.
Au existat multe momente în care aș fi putut renunța, dar am ales să nu o fac, deși eram un elev de clasa a 12-a care urma să părăsească bancile școlii peste doar câteva luni. Pe zi ce trece descopeream tot mai multe nereguli la mine în liceu, aflam că situația e mult mai gravă decât mă așteptam, și asta îmi dădea putere să continui.
După două luni de zile, după zecile de dăți în care mi s-a spus că nu voi reuși nimic, câștigasem. “Imposibilul” devenise posibil, reușisem să stopez în liceul meu un fenomen atât de întipărit în sistemul de învățământ românesc- fondul școlii. Paza a încetat în a mai fi asigurată din buzunarul părinților, liceul având acum nu unu, ci trei paznici, toți plătiți de la buget, și beneficind de un sistem antiefracție pentru ca aceștia să fie folosiți pe timp de zi, nu pe timp de noapte cum fuseseră folosiți timp de 20 de ani, în neștirea vreunui părinte sau elev.
Dragă elev, implică-te! Tu chiar poți face ceva pentru colegii tăi! Nu va fi un drum deloc ușor, dar nu renunța indiferent de presiunea care e pusă asupra ta. Gândește-te nu la cum te afectează pe tine dacă alegi să te ridici din bancă ca să lupți împotriva abuzurilor din școala ta, ci la cum îi va afecta pe ceilalți dacă nici tu nu o vei face și situația va perpetua. Vocea ta chiar contează, nu lasă pe nimeni să ți-o stingă!
Dragă părinte, nu pleca la drum cu ideea că nu vei putea rezolva nimic și nu merită efortul. Asigură-te că primarul din orașul tău își face treaba și dacă nu o face, pune presiune. Asigură-te că directorul școlii în care învață copilul tău a făcut toate demersurile necesare pentru finanțare, nu urma calea cea mai ușoară, scoțând bani din buzunar pentru a finanța un sistem corupt bazat pe principiul asta.
Dragă profesor, rolul tău e de a forma caractere, asigură-te că lucrurile funcționează în regula în școala în care predai și sprijină inițiativa. Gândește-te la următoarea idee: școala are ca obiectiv fundamental insuflarea de principii și valori esențiale tinerilor, dar oare atunci când transparența și buna guvernarea, pietrele de temelie ale unei societăți democratice, nu sunt principii respectate de către cei care ar trebui să îi îndrume în găsirea propriei esențe și să cultive implicarea civică, este oare școala românească de astăzi cu adevărat făcută pentru cetățenii zilei de mâine?
Dragi elevi, părinți și profesori, cu toții puteți contribui la schimbare. Nu renunțați de la prima ușă închisă, pentru că schimbarea sistemului de învățământ românesc trebuie să pornească de la firul ierbii, din școli și licee, dar asta nu se poate fără abandonarea, deși dificilă, a principiului “capul plecat, sabia nu taie” care este, de fapt, mentalitatea pe care școala românească o promovează și ale cărei efecte se resimt mai târziu, în viața de adult, fiind chiar cea care stă la baza abuzurilor puterii.
Fie că vorbim de guvernanții care preferă să facă educația o prioritate doar în campanie și în discursurile politice, comitând abuzuri, de primarii care nu acordă burse elevilor sau de directorii care preferă să ia bani din buzunarul părinților pentru a nu se pune rău cu superiorii lor, aceste mentalități vor exista atâta timp cât noi, membri societății civile, nu vom milita pentru a schimba starea de fapt. Lucurile se pot mișca, important e să nu cedăm în a ne lupta pentru ceva mai presus de noi.
Eu am fost Roxana Șerban, reprezentant al elevilor în Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic “Traian” Constanța în anul școlar 2019-2020, voluntar implicat din prima până în ultima zi de liceu, absolventă a celor 4 ani de liceu cu media 9.73 și media în BAC 9.10, studentă la buget la Facultatea de Drept a Universității din București, acceptată, în același timp, la facultăți din străinătate din top 50, “derbedeul liceului de care nu trebuie să asculți”, “aia care a pătat imaginea liceului” și “a stricat ceva ce mergea”, “antiexemplul”, dar, în primul rând, persoana care a arătat că acel “imposibil” poate deveni posibil, iar, la finalul zilei, nu regret nimic.
Îi mulțumim Roxanei pentru suportul pe care ni l-a acordat în desfășurarea proiectului Școli curate, ca membru al Asociației Elevilor din Constanța cu care ne-am parteneriat pentru a face învățământul din 5 județe mai bine guvernat și mai bine finanțat.
Așteptăm să vedem ce va face Roxana în continuare în spațiul civic, având în vedere că nu lasă Constanța în spate odată ce pleacă la facultate, preluând responsabilitatea de președinte al Federației Tinerilor din Constanța.
