Sorin Paveliu

Preţurile la medicamente. Ce urmează după?

Ne-am edificat, românii au fost jefuiţi barbar plătind medicamente exagerat de scumpe vreme de mai mulţi ani, duios, gingaş, astfel încât nimeni nu a simţit şi nu a protestat.

Se pare că s-a ajuns la un consens, autorităţile se laudă (culmea tupeului) că vor scădea preţul medicamentelor cu 20%, producătorii internaţionali asociaţi în ARPIM salută şi ei măsura, lăsând să se înţeleagă că ar fi făcut-o de mai mult dacă li s-ar fi cerut (sic!).

Vor scădea preţurile! Ce urmează după?

Să facem o distincite între producătorii internaţionali şi cei interni.

Cei care produc în străinătate îşi fac probabil calcule de următoarea manieră: scădem preţurile în medie cu 20% (ele oricum trebuiau scăzute de mult timp, preţuri cu 700% mai mari pentru un produs, aşa cum se întâmplă încă în România nu se vor găsi niciunde pe mapamond, fiind vorba de un furt făţiş) deci şi piaţa va scădea cu 20%. Clawback-ul (impozitul aplicat pe cifra de afaceri calculat prin nivelul de depăşire a bugetului alocat medicamentelor compensate şi gratuite) va scădea şi el de la 20% la 0! În cifre absolute ministrul sănătăţii evoca o scădere cam de 300 de milioane de euro. Această sumă “disponibilizată” va fi destinată medicamentelor compensate! Realitatea nu stă chiar aşa deoarece suma nu va intra în bugetul CNAS ci va fi echilibrată de taxa clawback care nu va mai fi plătită. Deci medicamentele noi, care musai trebuie băgate în circuitul curativ, vor determina o revenire a creşterii taxei, în timp scurt, la acelaşi nivel de 20%, deoarece efortul bugetar pentru a suporta deschiderea listei este tot de 300 de milioane de euro (500 de milioane euro după alte surse)! Trăgând linie, peste 1-2 trimestre ne vom afla în aceiaşi situaţie însă noile medicamente se vor găsi pe piaţă iar veniturile globale ale producătorilor internaţionali se vor găsi cam la acelaşi nivel ca azi.

În acelaşi timp să vedem ce vor păţi producătorii indigeni, atâți cât mai sunt încă. În practică, la prima aplicare a ordinului de preţ al medicamentelor s-a putut institui regula conform căreia preţul medicamentelor generice nu poate depăşi 65% din valoarea medicamentului inovativ. După scăderea preţului inovativelor (fie şi numai cu 20%) şi pragul de 65% aplicat la acesta va conduce la un preţ al genericelor cel puţin cu 20% mai mic. De aici însă vor începe problemele majore, existenţiale, pentru această categorie de producători. Producătorii de generice nu au sursă pentru depăşirea cifrei de afaceri, deoarece nu au molecule noi, singure pe piaţă, aşa cum au producătorii de inovative. Practic, la fiecare bulină din noile molecule introduse pe piaţă (tratamentele noi ating şi 30-50000 de euro pe luna per pacient tratat) producătorii de generice vor fi nevoiţi să plătească prin clawback din ce în ce mai mult, înregistrând pierderi din ce în ce mai mari!! Un astfel de mecanism, dacă ar fi aplicat, va conduce încă din primele două trimestre la falimentul industriei de medicamente din România!!

În concluzie, de îndată ce preţurile vor fi scăzute, şi nouă listă de medicamente aprobată, toate forţele se vor indrepta către o singură ţintă – taxa clawback. Producătorii internaţionali deoarece, după ce vor fi rezolvat problema noilor medicamente compensate, nu vor concepe să le dea gratuit Românilor (taxa clawback va reflecta exact cheltuielile suplimentare făcute cu aceste noi molecule, principaala sursa de creștere a pieței). Producătorii indigeni se vor fi trimişi direct în faliment dacă aceasta taxă îi va mai viza, faţă de ziua de azi trebuind să suporte reduceri ale veniturilor de 20-30-40%  care nu se pot reflecta în preţul de vânzare. Nu cred că există producător capabil să suporte astfel de taxare!

O primă soluție ar fi introducerea taxei de clawback pe fiecare produs în parte. Ar fi un mecanism mai corect dar în continuare inacceptabil și incorect. Nu exista un motiv real pentru care un producator ar tebui să suporte creșterea consumului. Oamenii aceștia nu vând toxice, țigări sau substanțe interzise! Singura măsură acceptabilă ar fi introducerea concomitentă a contractelor cost-volum-rezultat, chiar și în forma ei cea mai agresivă (banii inapoi în cazul lipsei de efect). Acum 2 ani, in lume erau contabilizate 124 de tipuri de contracte intre finantatorii publici (case de asigurari publice, ministere ale sanatatii etc) si furnizorii de medicamente. Romania aplica unul singur si acela intr-o maniera inexistenta alt undeva  in lume – o taxare a cifrei de afaceri raportat la bugetul national alocat medicamentelor! Această rigiditate (unii i-ar spune incompetență) nu este involuntară. Ea este forma de manifestare a unor interese individuale, a coruptiei ca s-o spunem mai pe sleau, care a permis unora realizarea de beneficii enorme in detrimentrul altora.

Măsura reducerii de preţuri luată singular, ignorând restul cadrului fiscal, este sinucigaşă, împingând la alte dezechilibre uşor de anticipat. Populismul greţos al reducerii preţurilor clamând un ipotetic dar inexistent benefic al pacienţilor, după 5 ani de încălcare a legii, trebuie înlocuit imediat cu o gestionare responsabilă a pieţei de medicamente, dincolo de dorinţa de înavuţire, de corupţie şi de interese politice.

Ceea ce este dureros însă este faptul că exceptând mass-media, nici Primul Ministru Victor Ponta, nici Ministrul Sănătăţii Nicolae Bănicioiu, nici opoziţia şi nici măcar Preşedintele României Klaus Iohannis, nu dau semne că ar dori şi ar susţine o soluţie de evitare a unor turbulenţe previzibile dar grave în domeniul tratării bolnavilor.

 

articol publicat și pe blogul adevarul.ro


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Preţurile la medicamente. Ce urmează după?

  1. barbu brailoiu

    RĂSPUNS LA RĂSPUNS
    Graba pentru ce, domnule dr. Paveliu?! Căci situaţia ţine (inclusiv sub aspect ilegal) de ani de zile. Şi nu pare a fi deranjat pe mulţi dintre cei ocupaţi cu „grija faţă de om”. Mai mult de-atât, după demantelarea, la Sibiu, a unei astfel de reţele plină de „bunăvoinţă” la adresa bolnavilor de cancer, cărora li se furau medicamentele spre a fi revândute, mai scump, altor negustori, un alt grijuliu moralist – dl. Hurezeanu – sărea în sus, strigând în gura mare să nu se mai lupte atât împotriva corupţiei, căci… mor oamenii!?!” Asta apropos de formularea dv. „mai demne sau mai nedemne”…
    Eu nu spun să vă cenzureze, sau să vă dea afară. Dar, dacă lucrurile vor continua în acest fel, se poate – eventual – schimba numele site-ului, din ROMÂNIA CURATĂ în ROMÂNIA IPOCRITĂ / DESCURCĂREAŢĂ / ŞMECHERĂ… şi aşa mai departe. Mult mai departe.
    Apropos: cine împiedică statul român să susţină producătorii autohtoni de medicamente şi vaccinuri? Căci văd (dv. aţi observat?) că vaccinurile de la Cantacuzino au fost „rezolvare”, Vitamina C sau Algocalminul nu se mai găsesc, decât de import, la preţuri net superioare…
    Să fim serioşi, domnule Paveliu: şmecheria nu salvează România!

    Reply
  2. Miclaus George

    Sa știți ca prețul Mirapexinului nu este de 7 ori mai mare ca afară, producătorul Boehringer suporta zeci de procente din prețul lui prin cardul BICARD, pacientul și CNAS NU plătesc prețul produsului asa cum este în CANAMED . Deci este o manipulare acest exemplu al Mirapexinului, cine lucrează în farmacie știe ce spun. Este o metoda eficienta de a stopa reexportul lui către Germania!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *