Cristian Ghingheș

Cum a fost furat patrimoniul UTC în ultimii 30 de ani prin legi cu dedicație și neconstituționale

Dacă în articolele precedente am încercat să arătăm cum acest patrimoniu a atras tot felul de persoane certate cu legea, condamnate penal sau aflate în curs de urmărire penală, vom încerca în acest articol să arătăm istoria acestui patrimoniu, cum a ajuns el la stat și de aici cum s-a pierdut prin legi adoptate cu dedicație.

Patrimoniul UTC în regimul comunist

Pentru început, în special pentru cei mai tineri, trebuie explicat regimul juridic al proprietății în regimul comunist. În principal, în vremea comunismului proprietatea era de 2 tipuri: proprietate socialistă, echivalentul a ceea ce astăzi numim proprietate publică și nu numai, respectiv proprietate personală, ceea ce astăzi numim proprietate privată. Dacă astăzi proprietate privată este regula și proprietatea publică este excepția, în regimul comunist era invers. Astfel, doar anumite bunuri puteau fi în proprietate personală. Arătăm cu titlu de exemplu dispozițiile art. 36 din Constituția Republicii Socialiste România: 

(…) Pot constitui obiect al dreptului de proprietate personala veniturile si economiile provenite din munca, casa de locuit, gospodaria de pe linga ea si terenul pe care ele se afla, precum si bunurile de uz si confort personal.

Ne întoarcem puțin în urmă cu 50 de ani, când în 1968 se emite Legea nr. 33/1968 privind pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Potrivit acestei legi, activitatea de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei are o durată de 2 ani şi cuprinde tinerii – băieţi şi fete – în vârstă de la 18 la 20 de ani. Organizarea şi desfăşurarea acestei activităţi sunt reglementate prin instrucţiuni ale Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist şi Ministerului Forţelor Armate. Comitetele executive ale consiliilor populare, la solicitarea organizaţiilor Uniunii Tineretului Comunist, stabilesc terenurile ce pot fi folosite de centrele de pregătire pentru instruirea practica a tineretului. Aceste terenuri se foloseau fără plată.

În 1970, Nicolae Ceaușescu emite Decretul nr. 149/1970 privind reglementarea transmiterii bunurilor de la și către Uniunea Tineretului Comunist. Prin decretul menționat se reglementează dreptul instituțiilor de stat de a transmite bunuri direct către Uniunea Tineretului Comunist – necesare multiplei sale activități culturale, sportive, turistice și de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei – și se stabilesc modalitățile de procedură la transmiterea și la încetarea folosinței acestor bunuri.

Astfel, Decretul reglementa la articolul 1 că transmiterea bunurilor, mobile sau imobile, proprietatea statului, către Uniunea Tineretului Comunist și organizațiile sale care au personalitate juridică se poate face, la cererea Secretariatului Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, prin ordinul conducătorului organului central al administrației de stat ori prin decizia comitetului executiv al consiliului popular care deține bunurile sau în a cărui subordine se află organizația socialistă deținătoare a bunurilor, după cum urmează:

  • a) terenurile cu sau fără construcții se transmit în folosință gratuită, fără termen sau pe durată determinată;
  • b) orice alte bunuri se transmit cu sau fără plată în folosință fără termen sau pe durată determinată ori în proprietate.

Trebuie observat că în mod obligatoriu terenurile se transmit în folosință gratuită, și nu în proprietate, având în vedere dispozițiile constituționale. La fel și construcțiile, în mod obligatoriu ele se transmit în folosință gratuită.

În 1984 a fost emis un alt decret, Decretul nr. 151 din 7 mai 1984 privind condiţiile de preluare spre execuţie, prin acţiuni de muncă patriotică, a unor lucrări de către organizaţiile Uniunii Tineretului Comunist şi Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comuniști din România.

Acest decret reglementa posibilitatea ca Uniunea Tineretului Comunist să organizeze realizarea unor obiective de investiţii din industrie, agricultură, transporturi, construcţii de locuinţe şi edilitar-gospodăreşti, efectuarea unor lucrări de producţie, cercetare, proiectare şi prestări de servicii, a unor lucrări în domeniul agriculturii şi silviculturii, colectarea şi introducerea în circuitul economic a materialelor refolosibile. Unitățile socialiste care contractau lucrările urmau să plătească UTC contravaloarea acestora.

Veniturile realizate de organizaţiile de tineret prin acţiunile de muncă patriotică aveau să fie utilizate pentru autofinantarea activităţii Uniunii Tineretului Comunist, în special pentru finanţarea organizării santierelor naţionale, judeţene şi locale ale tineretului, a taberelor de muncă patriotică, pentru desfăşurarea unor activităţi politico-educative, culturale, sportive, turistice sau recreative, precum şi pentru stimularea unor tineri prin trimiterea în excursii şi tabere de odihnă potrivit reglementărilor proprii.

Până în acest moment am stabilit originea patrimoniului UTC: terenuri/construcții de la stat, în folosință gratuită și bani de la unitățile socialiste pentru munca prestată.

Patrimoniul UTC în anii ‘90

Cum cum se știe, în decembrie 1989 a căzut regimul comunist. La scurt timp, pe 18 ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvării Naționale a emis Decretul-Lege nr. 30/1990 privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român.

Astfel, întregul patrimoniu care a aparţinut fostului Partid Comunist Român trece în proprietatea statului, ca bunuri ale întregului popor. Patrimoniul ce se preia în proprietatea statului cuprinde unităţile economice, mijloacele de producţie şi de transport, terenurile, indiferent de destinaţie, clădirile şi dotările acestora, bunurile cu caracter cultural şi artistic, instituţiile de învăţămînt, sanitare, muzeistice, bazele sportive, de odihnă şi turism şi altele asemenea, precum şi orice alte bunuri materiale şi fonduri băneşti şi valutare, inclusiv creanţele care au aparţinut fostului Partid Comunist Român, organizaţiilor şi unităţilor din subordinea acestuia, indiferent de data şi de sursa dobândirii lor.

În mod evident, acest decret a vizat și patrimoniul Uniunii Tineretului Comunist, după cum se poate observa în Hotărârea Guvernului nr. 424 din 19 aprilie 1990 privind reglementarea unor probleme în legătură cu aplicarea Decretului-lege nr. 30/1990, care stabilea că termenul de funcţionare a comisiilor de identificare şi preluare în proprietatea statului a patrimoniului care a aparţinut fostului partid comunist român şi fostei uniuni a tineretului comunist se prelungeşte.

Pe data de 16 februarie 1990, Guvernul emite o hotărâre prin care întărește preluarea patrimoniului UTC. Este vorba de HG nr. 149/1990. “Pe data prezentei hotărîri, bunurile aflate în patrimoniul Uniunii Tineretului Comunist trec în proprietatea statului şi vor fi administrate de către organele centrale şi locale (…)” se arată în hotărârea menționată.

Vă amintiți scandalul cu Fundația Națională pentru Tineret și Mavrodin cu privire la sediul din Calea Victoriei?Sediul Asociaţiei tineretului şi studenţilor români pentru Națiunile Unite din Bucureşti, calea Victoriei nr. 120, precum şi mobilierul şi obiectele de inventar din fostul sediu al C.C. al U,T.C., trec la Întreprinderea de Administrare a Clădirilor, iar clădirea din Bucureşti, str. Cristian Tell nr. 10, trece la Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din Capitală.

Disponibilitatile banesti ale Uniunii Tineretului Comunist se virează într-un cont la nivel central, iar după efectuarea plăţilor datorate de U.T.C privind drepturile de salarii, furnizori neachitati, investiții, reparații capitale, reparații curente, extinderi aprobate pentru anul 1990 (conform anexelor nr. 4) şi nr. 5), precum şi alte plăți prevăzute de lege ce se fac venit la bugetul statului.

Dacă vă întrebați cu ce drept a făcut statul această “naționalizare”, cum le place cârcotașilor de la fundații să o numească, arătăm că legislația era cât se poate de clară. Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice la art. 53 stabilește foarte clar că în cazul în care persoana juridică este dizolvată pentru că scopul ei sau mijloacele întrebuințate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori potrivnice regulilor de conviețuire socială, bunurile rămase după lichidare trec la stat.

În acel moment, ca urmare a presiunilor unor “băieți deștepți”, care se proclamau moștenitorii comuniștilor, s-a emis Decretul Lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret.

Conform art. 2 din acest decret, patrimoniul fundațiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse provenite în condițiile legii.

Deși scopul fundațiilor pentru tineret era administrarea patrimoniului propriu în folosul tuturor tinerilor și al organizațiilor de tineret, din prostie crasă sau mai degrabă dintr-o lege făcută cu dedicație, patrimoniul UTC/fundațiilor a fost risipit/vândut/donat, considerându-se că nu există vreo interdicție expresă cu privire la înstrăinarea acestuia.

Statul nu își luase nicio plasă de siguranță pentru a veghea la acest patrimoniu, ceea ce ne confirmă încă o dată că a fost un decret-lege dat cu dedicație pentru niște băieți deja pregătiți.

Patrimoniul UTC în anii 2000

Problemele legate de patrimoniul UTC sunt recunoscute și în expunerea de motive a Legii nr. 146/2002. Însă textul pare mai degrabă unul care să acuze că prea se pune accentul pe aspectele negative ale situației patrimoniului UTC și că ar trebui ca statul să facă mai multe pentru tineri.

Așadar, se adoptă Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, iar ulterior OUG nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret.

Pentru că nu le-au convenit modificările aduse prin OUG nr. 166/2002 prin care s-ar fi realizat în mod real un control asupra administrării acestui patrimoniu, reprezentanții acestor fundații au făcut tot ce au putut să blocheze aprobarea Regulamentului de aplicare a legii, cu prețul de a funcționa în ilegalitate în lipsa acestui regulament.

Nu le-a păsat, mai degrabă le-a convenit posibilitatea a interpreta cum vor legea sau chiar de a inventa chiar ei dispoziții ale legii, prin “regulamente interne”.

Situația patrimoniului UTC am detaliat-o în articolul precedent. Față de acesta, introducem doar câteva elemente noi.

Și acum vine bomba.

Transmiterea patrimoniului UTC către aceste fundații s-a făcut în mod neconstituțional. O spune chiar Curtea Constituțională în două decizii.

În 2007, Fundația Națională pentru Tineret a ridicat o excepție de neconstituționalitate asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2006 pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006 prin care s-a eliminat transmiterea sediului din Calea Victoriei către FNT.

FNT a susținut că această ordonanță de urgență afectează dreptul ei de proprietate privată. Doar că instanța de contencios constituțional i-a trimis la plimbare: “Așa cum rezultă din motivarea ordonanței de urgență criticate, imobilul în litigiu este proprietate publică, or, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituție, „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică”” (Decizia nr. 272/2008 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2006 pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006).

Mai apoi, ca să se scape de asocierea cu Mavrodin, s-a propus o nouă lege, prin care FNT, înființată la notar (cum vine asta nu înțelegem), devenea Consiliul Național al Fundațiilor pentru Tineret.

Mai jos puteți observa textul din propunere referitor la patrimoniul CNFT:

Lege nr. 350/2006 Proiect de modificare Lege nr. 350/2006
Patrimoniul Fundației Naționale pentru Tineret este constituit din imobile – construcții și terenuri -, fonduri bănești și alte active care au aparținut structurilor centrale ale fostei Uniuni a Tineretului Comunist, prevăzute în anexă, precum și din imobile, fonduri materiale și financiare dobândite în timpul funcționării sale. Patrimoniul Consiliului Naţional al Fundaţiilor pentru Tineret este constituit din imobilele – construcţii şi terenuri – care au fost în posesia structurilor centrale ale fostei Uniuni a Tineretului Comunist, respectiv fondurile băneşti şi alte active care au aparţinut acestora la data de 22 decembrie 1989, precum şi din imobilele, fondurile materiale şi financiare dobândite în timpul funcţionării sale. 

Președintele României a atacat legea adoptată de Parlament la Curtea Constituțională. Curtea, prin Decizia nr. 55/2009 asupra sesizării de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006 a statuat: 

“În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006 contravin prevederilor art. 44 din Constituție, Curtea reține că și aceasta este întemeiată, întrucât se transferă în patrimoniul Consiliului Național al Fundațiilor pentru Tineret imobile care s-au aflat în posesia Uniunii Tineretului Comunist, imobile care, anterior anului 1990, au fost folosite pentru „instruirea practică a tineretului pentru apărarea patriei”.

În fine, Curtea reține că modificările propuse prin legea criticată sunt imprecise și inadecvate, întrucât sunt utilizate expresii a căror sferă de cuprindere nu poate fi determinată. De aceea, Curtea constată că, în condițiile în care, prin legea criticată, sunt reglementate măsuri insuficient elaborate, cu efect evident neconstituțional, este necesară înlăturarea acestora.

Potrivit argumentelor expuse, Curtea consideră că prevederile Legii pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006 sunt neconstituționale.”

Mai menționăm noi o decizie a Curții Constituționale, relevantă în acest context. În Decizia nr. 574/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 216/2008 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 1.369.125 de acțiuni deținute de stat la Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime” – S.A. Constanța, reprezentând 20% din capitalul social, către Consiliul Local al Municipiului Constanța, Curtea Constituțională a stabilit că statul nu poate să dea bunuri din proprietatea sa privată pe gratis, mai ales într-un interes comercial.

Cu această decizie se închide și cercul și concluzia e clară, transmiterea patrimoniului UTC de la stat la aceste fundații s-a făcut în mod neconstituțional, indiferent dacă aceste bunuri aveau regim de domeniu public sau de domeniu privat.

În mod evident, singura soluție care se impune este abrogarea acestor legi și întoarcerea patrimoniului la stat, iar cei care au delapidat acest patrimoniu să fie trași la răspundere penală.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Cum a fost furat patrimoniul UTC în ultimii 30 de ani prin legi cu dedicație și neconstituționale

  1. emil

    Misterul disparitiilor uimitoare de bunuri si vieti omenesti din Bermude si Romania inca nu e pe deplin cunoscut.

    Reply
  2. Adrian

    Pentru identitate de raționament (cum spune breasla dumneavoastră) împroprietăririle funciare de după Revoluție sunt lovite de același viciu: decretul de cooperativizare prevedea f clar, pe de o parte întregi categorii de persoane exceptate, iar, pe de altă parte, statua că acțiunea de cooperativizare înseamnă preluarea CU PLATĂ a FOLOSINȚEI (și aceasta, noțiune pseudo-juridică postbelică), sancțiunea pentru împotrivire(cum a fost cazul majorității proprietarilor-agricultori) fiind preluarea gratuită a folosinței. Probabil această sancțiune a ultra-activat după Revoluție !! când păgubiții au contestat acele cartoane galbene samavolnic inscripționate „titlu de proprietate” și-au deschis sute de mii de procese. O rușine națională! Culmea e că legea funciară fusese promovată de PnțCD, de parcă n-ar fi știut fruntașii acelui partid din experiența istoriei la ce duc astfel de „reforme”. În fine, s-a dovedit doar cât de șubred și infiltrat era acel partid.

    Pe scurt, are dreptate emil în comentariul său .

    Reply
  3. Nelu Stiuca

    Dar fondurile si patrimoniul fostelor; U.A.S.C.R (Uniunii Asociatiilor Studentesti din Romania), U.G.S.R (Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania), P.C.R (Partidului Comunist Roman), al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMAIA , etc unde sunt DRAGI ROMANI……..in conturile BANDITILOR SI TICALOSILOR CARE AU CAPTURAT ROMANIA IN DECEMBRIE 1989 in numele DEMOCRATIEI……..

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *