„O adunătură de artiști nebuni“ care conduc o universitate (I)

O conversație între un lector univ., un actual și un fost președinte de Senat universitar, în care aceștia din urmă vorbesc relaxați despre acte, cu efecte concrete asupra altor persoane, semnate în ignorarea legii sau despre cum se rezolvă „problema“ unui post de conferențiar câștigat de altcineva decât cel căruia îi era dedicat: se invalidează concursul și se scot ulterior două posturi la concurs.

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale“ (UNATC) a scos recent la concurs 26 de posturi vacante – o parte din ele la Facultatea de Teatru și o parte la Facultatea de Film. Concursurile s-au desfășurat în septembrie 2015. Două dintre ele au fost ulterior invalidate de Senatul UNATC: un concurs pentru un post de conferențiar universitar la departamentul Regie al Facultății de Film, concurs care fusese câștigat de lect. univ. dr. Napoleon Helmis; și concursul pentru un post de conferențiar universitar la departamentul Teoria Filmului al Facultății de Film, concurs câștigat de lect. univ. dr. Andrei Gorzo. Aceste două posturi aveau ceva în comun: faptul că, după cum știe toată lumea din UNATC, ele fuseseră scoase la concurs „cu dedicație“ pentru alți beneficiari decât Napoleon Helmis, respectiv Andrei Gorzo; postul câștigat de Helmis fusese scos la „concurs“ pentru lect. univ. dr. Ovidiu Georgescu, decan interimar al Facultății de Film (din cauză că acesta le era superior ierarhic tuturor celorlalte cadre didactice din Facultatea de Film, comisia care alesese între el și Helmis fusese alcătuită din cadre didactice din alte facultăți – un profesor de la Facultatea de Teatru a UNATC și patru de la Universitatea Națională de Arte –, iar acestea îl preferaseră pe Helmis), în timp ce postul câștigat de Gorzo fusese scos la „concurs“ pentru Cristian Tudor Popescu (acesta renunțase să se mai prezinte după ce Gorzo îl expusese public ca beneficiar al unui concurs aranjat). De unde știm că postul de la Teoria filmului fusese scos la concurs pentru CTP? Știm, fiindcă lista cursurilor pe care viitorul conferențiar urma să le predea cuprindea exclusiv tematici (extrem de specifice, cum ar fi „Propaganda în cinema“) deja acoperite de cursurile (cu exact același titlu) ținute de Cristian Tudor Popescu.

Într-o ședință desfășurată pe 29 septembrie, Senatul UNATC a invalidat, deci, concursul câștigat de Helmis, fără a-i prezenta acestuia, în hârtia oficială de înștiințare, vreun motiv pentru luarea unei asemenea decizii. Helmis a contestat prompt decizia Senatului. În aceeași ședință de pe 29 septembrie, Senatul a decis prin vot, într-o primă fază, nu invalidarea, ci „suspendarea validării“ (posibilitate neacoperită de lege) a concursului câștigat de Gorzo, pe motiv că, anterior concursului, Gorzo ar fi fost convocat la o audiere de către Comisia de Etică a UNATC și ar fi lăsat neonorată respectiva convocare. La rândul lui, Gorzo a contestat prompt decizia Senatului, arătând prin documente, într-o comunicare scrisă către membrii acestuia, că nu primise din partea Comisiei de Etică nicio convocare, ci doar promisiunea vagă că va fi convocat (dar cândva, după 1 octombrie, adică după încheierea concursului).

Luni, 26 octombrie, Senatul UNATC s-a reunit din nou, în parte și pentru a analiza cele două contestații, a lui Helmis și Gorzo. Vineri, 23 octombrie, Andrei Gorzo a primit un telefon de la prof. univ. dr. Laurențiu Damian – membru al Senatului și fost președinte al acestuia –, care-l invita la o întâlnire cu el (pe post de mediator) și cu prof. univ. dr. Sergiu Anghel, actualul președinte al Senatului. Întâlnirea era programată pentru luni, 26 octombrie, la ora 13.00 – cu o oră înainte de începerea ședinței de Senat. Gorzo i-a cerut lui Damian câteva ore de gîndire și în seara de vineri, 23 octombrie, i-a răspuns printr-un e-mail în care își condiționa participarea la întâlnirea cu el și cu Sergiu Anghel de consimțământul acestora de a se lăsa înregistrați și de a-l lăsa pe Gorzo să facă publică înregistrarea dacă va socoti de cuviință. E-mail–ul lui Gorzo se intitula „Accept pentru întîlnirea de luni, 26 octombrie, în anumite condiții“ și se încheia cu următoarele cuvinte: „Dă-mi un semn dacă întâlnirea de luni se ține sau nu în aceste condiții“. Laurențiu Damian a răspuns, tot prin e-mail, că întâlnirea rămâne fixată pentru luni, ora 13.00. Gorzo i-a forwardat e-mail–ul inițial și lui Sergiu Anghel, ca să fie sigur că acesta va fi pus la curent cu condiția înregistrării, apoi, luni de dimineață, i-a mai trimis lui Damian un SMS, cerându-i să mai confirme o dată că întâlnirea se ține. Damian a confirmat și pe această cale.

Iată transcrierea conversației purtate de cei trei în biroul președintelui Senatului UNATC:

Sergiu Anghel: De ce ajungem noi, oameni inteligenți, în situații de-astea, domnule Gorzo?

Andrei Gorzo: Vreți să reluăm toată istoria? Cred că e laborios.

S.A.: Nu. Nu o să reluăm toată istoria. Vă mulțumesc că ați venit. Eu aș discuta un singur punct cu dvs. Înainte de asta, vreau să vă spun că în ceea ce privește concursul pentru postul cîștigat de dvs., aveți votul meu. Vorbim în termeni reali, nu în termeni ideali.

A.G.: Termenii reali sunt că nu ar trebui să fie la bunul plac al membrilor Senatului – ca grup, ca individualități…

S.A.: Nici nu este și nici nu va fi, domnule Gorzo. Vă spun și de ce. În momentul în care s-a creat în Senat tensiunea asta, între cei care voiau să vă invalideze…

A.G.: Bun, dar acele persoane trebuiau oprite prin invocarea regulamentului și a legii.

S.A.: Oamenii sunt liberi să-și spună punctul de vedere și au și drept de vot. Chestiunea asta nu ai cum să o reglementezi de pe poziția de Președinte al Senatului. Nu sunt nici măcar un fel de spiritus rector. Sunt un funcționar care încearcă să ducă ședințele alea într-un climat de civilitate. E tot ce pot să fac.

A.G.: Da, dar dacă bunul plac sau opiniile unuia sau altuia dintre membri nu sunt îngrădite de regulament și de lege, dacă e vorba de exercițiul bunului plac, nu mai este un Senat universitar, iertați-mă că vă spun. Este o adunătură de brute care au puterea de a-i face rău cuiva și o folosesc, încălcând lege și regulament. Deci nu este că ridicăm mâinile așa, ca și cum n-ar exista lege, ca și cum am fi deasupra unor legi, iertați-mă. E valabil și pentru tine, Laurențiu, că am auzit de o tiradă pe care ai ținut-o la ședința de Consiliu [Profesoral al Facultățiide Film] de joi sau de vineri, nu mai știu când a fost, în care ce încercai să demonstrezi – și nu mi-a venit să cred, o să cer procesul verbal, ca să mă asigur că, într-adevăr, aia a fost, pentru că mi se urcă sângele la cap – era că [prof. univ. dr. Florin] Zamfirescu și cu mine nu suntem egali în fața legilor și regulamentelor. Asta încercai tu să pledezi.

Laurențiu Damian: Eu nu am pledat pentru așa ceva. Întotdeauna ne luăm după coruri. Eu am spus că asta este, din nefericire, situația. Nu că unul sau altul, ci că Zamfirescu va fi întotdeauna apărat de școală și Gorzo nu.

A.G.: Păi asta nu se poate. Uită-te la scandalul cu generalul Oprea, uită-te la lucrurile astea. Nu există așa ceva! Tu susții că unii oameni ar fi deasupra legii.

L.D.: Nu e vorba. Ascultă-mă.

S.A.: Distorsiunile astea…

A.G.: Ce distorsiuni? A pornit vreo investigație a Comisiei de Etică în cazul lui Zamfirescu?

S.A.: Păi în legătură cu ce?

A.G.: În legătură cu declarațiile lui. Există o reclamație [depusă pe 12 iunie], care, spre deosebire de reclamația Senatului din aprilie împotriva lui [Andrei] Rus și a mea, pe care ați semnat-o, îmi place să cred, fără a ști prea bine ce faceți, și care nu respecta punctul din Cartă despre cum ar trebui să fie o asemenea sesizare, pentru că era foarte vagă…

S.A.: Ați spus că nu vreți să o luăm de la început. Acum văd că o luăm de la început.

A.G.: Probabil că nu e o idee bună. Dar există o declarație împotriva lui Zamfirescu. Știați de existența ei?

S.A.: Nu, nu știam.

A.G.: Dl Damian știa de existența ei. Cum să vă spun? S-a renunțat pînă și la păstrarea aparențelor [de egalitate a angajaților acestei instituții în fața legilor și a procedurilor].

S.A.: O declarație în ce sens?

A.G.: O sesizare. O sesizare către Comisia de Etică, făcută așa cum se fac aceste lucruri. Conform Cartei, orice persoană – și din afara universității – poate, în cazul în care i se pare că comportamentul unui profesor al acelei universități este necorespunzător, să-l reclame. Erau date, erau citate în reclamație, erau pagini întregi, spre deosebire, repet, de cealaltă reclamație, cea semnată de dvs. împotriva lui Rus și a mea, care ne acuza în termeni foarte generali că am fi răspîndit neadevăruri – care or fi fost acelea?

Pe data de 27 aprilie 2015, Sergiu Anghel, proaspăt numit președinte al Senatului UNATC după demisia lui Laurențiu Damian, a semnat o hotărâre a Senatului prin care cerea Comisiei de Etică să-i convoace la audieri pe profesorii Andrei Gorzo și Andrei Rus, care ar fi „folosit platforma electronică a UNATC, precum și alte medii de socializare, pentru a vehicula informații neadevărate menite să creeze un curent de opinie defavorabil instituției, entităților de conducere sau persoanelor aflate în funcții de conducere“. Prin „platforma electronică a UNATC“, documentul se referea destul de imprecis la blogul unei reviste, Film Menu, scrisă de o parte din studenții UNATC și finanțată de instituție. Prin „alte medii de socializare“, documentul se referea la Facebook. Prin omisiunea de a da exemple concrete de „informații neadevărate“ pe care Rus și Gorzo le-ar fi vehiculat pe Facebook sau pe blogul Film Menu, reclamația semnată de Sergiu Anghel încălca alin. (3) din art. 2 al capitolului 1 din Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică, articol care subliniază că o sesizare adresată Comisiei trebuie să conțină „cât mai multe detalii“ cu privire la „faptele imputate“, cum ar fi data sau datele exacte ale comiterii faptelor respective ș.a.

Printre „informațiile“ „vehiculate“ de Gorzo și Rus la adresa „persoanelor din conducere“ se număra faptul că președintele Senatului, Sergiu Anghel, postează pe pagina personală de Facebook afirmații suspecte de rasism și antisemitism. Pe 21 octombrie 2015, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a sancționat pe Sergiu Anghel pentru discriminare la adresa romilor și a evreilor.

S.A.: Să facem un plan de discuții, pentru că nu avem decât o oră.

A.G.: Asta-i adevărat.

S.A.: Poate că e bine [să luăm discuția de acolo] că de acolo, practic, au început toate lucrurile.

A.G.: Nu, nu au început de atunci. Au început de dinainte.

S.A.: Au început de dinainte, dar acolo, după părerea mea, a fost un val de ordinul unui tsunami care le-a depășit pe celelalte, care erau…

A.G.: Pentru că din întâia dvs. zi la președinția Senatului ați făcut un abuz.

S.A.: În primul rând – aici îmi este martor și Laurențiu –, eu am respins de două ori ideea de a fi împins în această funcție, pentru că nimeni nu voia s-o asume. În mod normal, întrucât conflictul ăsta a început de la [Facultatea de] Film, ar fi trebuit ca cineva de la Film să-și asume postul de Președinte al Senatului, pentru că putea să gestioneze, probabil, mult mai coerent decât am făcut-o eu. Bun, îmi asum această chestie. Îmbrâncit fiind, efectiv, în acest post, după nici o săptămână, peste o jumătate de săptămână, m-am trezit cu această hârtie, pe care vă mărturisesc că am semnat-o, dar ea era deja formulată, dați-mi voie să zic, eu fiind o persoană nulă, de drept, în materie de acte administrative și de competențe administrative. De-asta nici n-am vrut să asum această funcție. Sunt zero la capitolul acesta.

A.G.: Reticența de a primi funcția vă face cinste.

S.A.: Da. Am avut reticența pe care mi-am exprimat-o de două ori, dar în momentul în care s-a pus problema unui blocaj instituțional, în momentul în care tot Senatul…

A.G.: Era preferabil. Era preferabilă dizolvarea Senatului în momentul ăla.

S.A.: Poate că da. Eu fiind un ardelean de bună credință și pornind de la premisa că departamentul pe care îl reprezint este minuscul, insignifiant în economia instituției [Sergiu Anghel este directorul departamentului de Coregrafie din Facultatea de Teatru], că nu poate să fie sub nicio formă perceput ca un departament care avea interese în această dispută, ăsta a fost gândul care m-a împins să accept chestiunea asta, după ce am primit asigurări – pentru că aveam dubii – că nu se vor cumula cele două funcții. Dna Lidia Chiran [avocata UNATC], care era de față, mi-a zis „Nu-i adevărat, domn’ profesor, este vorba de un ad-interim, e vorba de câteva luni“. Atunci am zis O.K. și rău îmi pare. De ce îmi pare rău? Pentru că, neavând uzanța actelor administrative, eu am semnat acea sesizare care era gata formulată.

A.G.: De dl [Nicolae] Mandea [prorectorul UNATC].

S.A.: Nu știu cine a formulat-o.

A.G.: Laurențiu, era formulată de Mandea.

S.A.: Nici nu are importanță. Nu a fost a mea, dar am semnat-o. Eu în mod normal, dacă eram un om rusé în ale administrației, trebuia să mă duc la Cartă, trebuia să citesc legea înainte de a pune prima semnătură ca primarul, să văd că într-adevăr…

L.D.: Sau să-ți consulți un jurist de-al tău.

A.G.: Dar i-a cerut cineva socoteală lui Mandea pentru ilegalitățile astea pe care le face și pe care, dacă ați observat, încearcă întotdeauna să le facă cu mâna altcuiva?

(…)

S.A.: Haideți să analizăm la rece. Pe cât de eronat a fost momentul în care eu am semnat chestia aia ca primarul, acum o să-mi permiteți să vă critic și eu să vă spun că la fel de exagerată a fost și afirmația dvs., conform căreia eu v-am trimis în fața Comisiei de Etică gata judecat; aia nu era o judecată, dovadă e faptul că judecata respectivă nu a produs imediat niște efecte care ar fi trebuit să se producă dacă era, într-adevăr, un act ultim al…

A.G.: Dar era o formulare foarte neregulamentară.

S.A.: Sunt de acord cu dvs.

A.G.: [Formulare] care nu vă aparținea, acum înțeleg, îi aparținea lui Mandea…

S.A.: Sunt de acord cu dvs.

A.G.: … dar era o formulare neregulamentară. Ce i s-a întâmplat lui Andrei Rus este halucinant. Regulamentul de funcționare a Comisiei de Etică a fost violat punct cu punct, practic de dinainte de a intra Comisia de Etică propriu-zis în joc. Primul pas a fost momentul cu sesizarea. Sesizarea întocmită de Mandea în numele Senatului…

S.A.: Nu știu dacă a întocmit-o Mandea. Mie mi-a fost pusă în față…

A.G.: Hai să zicem că a fost întocmită de Mandea, pentru că toate turpitudinile astea vin de la Mandea.

S.A.: Secretara mi-a spus: „Domnule președinte, aveți hârtia asta pe care trebuie să o semnați ca să fie trimisă la Comisia de Etică, că numai în felul ăsta Comisia de Etică se poate pune în funcțiune“. Eu m-am uitat – întotdeauna, primul lucru la care mă uit – ca textul să fie scris corect gramatical.

A.G.: O raritate în această instituție…

S.A.: Sunt de acord cu dvs.

A.G.: …după cum ați avut, probabil, ocazia, fără bucurie, să tot constatați.

S.A.: Stăm prost la capitolul ăsta. Nu toată lumea are…

A.G.: Inclusiv în Senat.

S.A.: Nu toată lumea are…

A.G.: Vorbim de deținători de doctorate științifice. Ne apropiem de o mică discuție despre impostură.

S.A.: Nu. Nu este vorba de impostură, după părerea mea, pentru că sunt mai multe tipuri de inteligență. Noi, ăștia care am făcut Filologia…

A.G.: Eu nu am făcut Filologia, am făcut instituția aceasta, și nici Laurențiu nu a făcut Filologia.

S.A.: Se scrie oribil în UNATC. Eu, în calitate de membru al unei comisii care trebuia să pună semnătura pe [inaudibil] unui lector universitar doctor, am citit și mi-a rămas în minte că omul scria așa, expressis verbis: „În ultima perioadă, investițiile în teatrul modern au fost atât de mici, încât putem spune că au fost subliminale“. Și l-am chemat pe domn și i-am spus: „Măi, băiatule, tu nu ai proprietatea termenilor. Nu se poate. Uite cum facem. Du-te și mai scri-o o dată și vino cu ea“.

A.G.: Sunt de acord cu dvs. că există mai multe tipuri de inteligență. Nici mie nu mi-ar trece [prin cap] să-i admonestez pe tema asta dacă n-ar fi cu toții deținători de doctorate științifice.

S.A.: Să mergem la Bologna să spunem că pentru universitățile vocaționale este o prostie teza de doctorat.

A.G.: Da. Rădăcina problemei e acolo.

S.A.: Și atunci, ce facem cu oamenii ăștia? Îi facem filologi? N-ai cum! Scrisul se învață în opt ani de studii, câte opt ore pe zi la Biblioteca Academiei.

A.G.: Da, dar știți cum e, din păcate? Odată deschisă ușa spre impostură, odată doctoratul științific obținut, e doar o chestiune de timp până când beneficiarii încep să creadă că au cu adevărat abilitățile respective

S.A.: Nu au cum să le aibă. Ils ont fait semblant de les avoir. Nu au cum să le aibă. Pe de altă parte, nu poți să nu admiri inteligența unui actor – care are un alt tip de inteligență, pe care eu nu o s-o am niciodată, sau inteligența unui regizor, care vede cu o altă parte a creierului. Doamne, iartă-mă! Haideți să nu absolutizăm.

A.G.: Nu l-am contestat pe niciunul dintre numeroșii profesioniști din instituție pe acel front extraacademic. În afară de actualul decan interimar al Facultății de Film [Ovidiu Georgescu], care mi se pare o nulitate [inclusiv ca regizor de film] și pe care Laurențiu – care știe ce face, nu e inocent – l-a luat sub aripa lui în momentul ăsta.

S.A.: Domnule Gorzo, lăsați [inaudibil].

A.G.: Nu, aici e o altă problemă, pentru că un alt abuz care s-a produs în ședința de pe 29 septembrie e împotriva lui [Napoleon] Helmis, a cărui greșeală a fost să candideze împotriva lui Ovidiu Georgescu, pentru care postul fusese scos la concurs. L-a apucat pe Helmis că vrea și el și a câștigat cu un dosar acceptat juridic, cu o comisie acceptată de Senatul UNATC.

S.A.: Vreau să spun că în Senat, noi, cei de la Teatru, habar nu avem cum s-au făcut comisiile astea. Dar cei mai vocali au fost cei de la Film, vreau să vă spun. Deci nu luați Senatul ca pe o entitate omogenă.

A.G.: Nu, dar nu cred că ar trebui să se voteze în anumite cazuri înainte de a fi consultate regulamentele.

S.A.: Ce să fac eu, domnule, dacă ăștia de la Film au spus că, într-adevăr, comisia respectivă este ilegitimă, că nu este normal să fie compusă dintr-un număr foarte mare de oameni din exterior și unul singur din interior, care nici măcar nu este de la Film!

Dimpotrivă, legislația privind ocuparea posturilor vacante în universități controlează restrictiv,  în alcătuirea comisiilor pentru poziții de conferențiar sau profesor, numărul de membri provenind din instituția care organizează concursul, și nu pe cel al „externilor“.

 A.G.: Bine, dar nu trebuie chemată pe loc jurista?

S.A.: Care juristă? Dvs. știți cine este juristul nostru?

L.D.: Știe foarte bine.

A.G.: Nu știu. Știu doar că e incompetentă, pentru că i-am văzut activitatea. Despre cum a ajuns în instituție zicea Laurențiu că o să-mi spună.

S.A.: Ea, în mod normal, ar trebui să fie nedezlipită de scaunul prezidiului Senatului la fiecare ședință de Senat. Pentru că noi, acolo, suntem niște artiști nebuni, care habar n-avem de legi și dăm cu bățul în baltă de câte ori avem ocazia, nu pentru că există vreo intenție rea în spatele actului, ci pentru că nu avem consultanță de specialitate. Eu sunt de vină? N-am adus-o eu pe fata asta.

A.G.: Comisia lui Helmis fusese în regulă. Ca dovadă, Mandea, care e aproape nebun, dar n-a înnebunit chiar de tot, n-a mers până la a pune în înștiințarea care i s-a dat lui Helmis vreo motivație de felul ăsta, pentru că cineva i-o fi zis în momentul ăla: „Băi, nu băgați prostia asta, pentru că e o prostie“. Dar l-ați lezat pe acel om, Laurențiu.

L.D.: În momentul în care eu îți spun niște lucruri, eu mi le asum. Și că el nu a știut ce semnează, sau că nu știu ce, ne asumăm.

S.A.: Eu, în momentul în care mi-am pus semnătura acolo, gata, mi-am asumat actul ăla. Eu nu vreau să mă scuz. Îmi asum greșeala.

L.D.: Viciile la concursul ăla au fost următoarele…

A.G.: Dacă ai început să spui asta, ia-o de la început. Viciile începeau de la însăși metodologia concursului, care, din cauza incompetenței lui Mandea și a juristei…

L.D.: Bun, stai.

Metodologia UNATC a concursului le punea la dispoziție candidaților două fișe – o „fișă de îndeplinire a standardelor universității“ (anexa 1 la metodologia de concurs a UNATC) și o „fișă de evaluare”. Aceste fișe nu aveau legătură nici una, nici cealaltă, nici separat, nici împreună, cu grila impusă de Ministerul Educației, prin Ordinul 4204/2013 (sau oricare Ordin din 2011 încoace), pentru calcularea îndeplinirii standardelor minimale necesare ocupării posturilor din categoria „Artelor spectacolului“ – singura care asigură validitatea concursului, legea interzicând universităților să-și alcătuiască standarde minimale înlocuindu-le pe cele ale Ministerului. Invaliditatea legală a dosarelor de concurs (practic, a tuturor dosarelor – una dintre puținele excepții, dacă nu singura, constituind-o dosarul lui Andrei Gorzo) a fost descoperită, în timpul concursului, de membrii uneia dintre comisiile de examinare. Ca urmare a acestei descoperiri, unele concursuri (printre care cel câștigat pînă la urmă de Napoleon Helmis) au fost întrerupte și amânate pentru o altă zi, iar candidații au fost invitați să-și completeze post-factum fișele cerute de Minister.

A.G.: Spune-mi, Laurențiu, cum ai putut ca la ședința de Consiliu de vineri sau de joi să-l anunți pe Mandea ca potențial rector al Universității?

L.D.:Nu, [eu doar] am anunțat Facultatea de Film care sunt propunerile Facultății de Teatru și i-am rugat pe cei de la Film să se gândească dacă au vreo propunere. Atâta tot.

A.G.: Combinația lui de incompetență, malevolență, insanitate și corupție…

L.D.: N-ai văzut tu multe la viața ta. Noi am văzut, din păcate.

A.G.: Le descopăr. Recuperez repede.

L.D.: Vrei să-ți explic raționamentul invalidării la Helmis? Comisia a venit luni și i-a audiat pe cei doi – interviurile. După care, comisia s-a trezit că nu are acea anexă 2.

A.G.: Din cauza lui Mandea!

L.D.: Din cauză de incompetență. Și jumătate din comisie a dorit să se recuze. Cealaltă jumătate a tras de jumătatea respectivă și au spus „Stați, domne, liniștiți. O să le completeze“.

A.G.: Pauză. Ce caută Mandea în funcție după acest dezastru?

L.D.: Lasă-mă cu Mandea acum!

A.G.: Ce caută Mandea în funcție după acest Waterloo, continuînd să comită abuzuri? Nu se poate! Ce caută oameni care ar trebui sa zboare din funcții? Și, iertați-mă, nu vreau să spun că nu ar trebui să mai fie profesor. Nu cunosc foarte multe despre teatru, dar există tot felul de oameni, cel puțin dintr-o anumită zonă de teatru, care îi sunt recunoscători lui Mandea și au motive, probabil. Nu zic altceva decât să rămână în continuare profesor, unde poate să facă lucruri bune, dar e clar că puterea și posibilitatea de a face și desface scot ce e mai rău din el. Ar trebui să i se dea o cămăruță și un set de soldăței de plumb, să se joace cu aceia până iese la pensie.

L.D. [despre A.G.]: Nu s-ar zice că nu e bun. E bun! Dacă e bun, e bun! Bun, revenind. Deci, după acest episod comisia a plecat o săptămână, s-a întors după o săptămână și nu a luat examenul de la capăt, cum era normal. Pentru că eu dacă te-am intervievat pe tine astăzi și revin peste o săptămână, s-ar putea să nu știu ce mi-ai spus tu mie astăzi, când examenul este de două zile. S-a amânat cu o săptămână și au venit cu notele pregătite toți profesorii de la UNArte prezenți în comisie. Poți să ai suspiciuni și în legătură cu UNArte? Dacă discutăm așa, poți să ai suspiciuni în legătură cu efectul [Copel] Moscu la UNArte, unde e angajat? Poți. Dar nu intră în formula de calcul. În formula de calcul a fost asta: concursul nu a avut bazele pe care le-a propus. A lipsit asta [anexa 2] și doi: nu s-a reluat interviul, și trei: scoatem două locuri. Am scos două locuri pentru semestrul II: un loc pentru [Napoleon Helmis], un loc pentru [Ovidiu Georgescu] și am terminat bâlciul. Principalul vinovat sunt eu, pentru că am tăiat un loc. Eu am tăiat un loc, pentru că în momentul în care ni s-a spus că n-avem buget, am zis „Hai să tăiem“ și am tăiat peliculă, am tăiat, din 3.000 de exemplare [ale revistei Film Menu], 1.500, că am zis că n-o să fie nicio dramă, și am tăiat posturi. Și vizavi de mine, Mandea tăia și el posturi, că îl urmăream și pe el, ca să nu tai numai eu. Acum, în Senatul ăsta, să-ți arăt, sunt 20 și ceva de posturi în plus. Eu întreb: rezerva bugetară va fi, vom avea bani pentru aceste posturi? Eu îți spun ce am făcut. Tu poate ești un judecător mai tânăr, mai deștept.

A.G.: Înțeleg ce spui, Laurențiu, că oprirea concursului și reluarea lui constituiau o abatere de la regulament…

L.D.: Era o abatere. Și nu am spus „Bun, îi dăm lui Georgescu“, pentru că, din reclamația lui Georgescu, reieșea că lui i se cuvine postul. Eu am zis „Ba, pardon!“ [și concursul a fost anulat cu totul].

A.G.: Știi ce lipsește din ce spui? Demiterea lui Mandea și concedierea juristei.

L.D.: Cum să-l demit eu pe Mandea, care este cabinierul…?

A.G.: Nu tu, ci Senatul!

L.D.: Ai văzut filmul Cabinierul? În momentul în care pleacă cabinierul, ce se întîmplă? Începe să uite ăla unde-i sînt ciorapii, unde…

A.G.: De-asta există legi și regulamente. Tu nu înțelegi că nu poți să susții inamovibilitatea lui Mandea sau impunitatea lui Zamfirescu fără să susții că unii oameni sunt deasupra legii? Pentru că asta susții, dar cu cu alte cuvinte. De-aia există Senatul, ca să-l oprească dacă… Și Mandea a devenit periculos: pe lîngă incompetența lui, numai dorința lui de a se răzbuna pe mine îl face să îngroape Universitatea.

L.D.: Nu e vorba de răzbunare. Este vorba de ceea ce susține el și [de ceea ce] a susținut în Senat, cu martori. Că nu îi punem în cârcă ce nu [a spus]. A spus: Dom’le, omul ăsta trebuia să se prezinte la o Comisie de disciplină și de Etică, așa cum s-a prezentat și colegul lui [Andrei Rus].

A.G.: Este fals.

L.D.: A reușit să scape…

A.G.: Este fals, nu trebuia să mă prezint! Nu v-ați uitat pe hârtii. Nu v-ați uitat peste dialogul [prin e-mail] dintre mine și Comisia de Etică.

L.D.: Asta este componenta morală, nu e componenta…

A.G.: Nu mă interesează opiniile personale ale lui Mandea despre morală. Nu mă interesează. De-asta avem regulamente. Discuțiile despre morală, nesusținute cu regulamente și prin legi, ne duc în zone foarte nebuloase. Pe lângă faptul că-mi întoarce stomacul pe dos ideea că Mandea îmi comentează moralitatea.

S.A.: [Inaudibil] la nivelul Senatului că, dacă dl Gorzo nu trece pe la Comisia de Etică înainte de a i se valida concursul, s-ar comite o inechitate. În sensul în care, pentru fapte pentru care a fost incriminat inițial, din aceeași linie de start, dl Rus a ajuns să fie pedepsit destul de grav, printr-o pedeapsă…

L.D.: Aberantă.

S.A.: … iar dl Andrei Gorzo ajunge să fenteze sistemul, invocând vicii de procedură, erori materiale la nivelul actelor. După care într-adevăr, eu am citit acele acte – să știți că eu am citit cu foarte mare atenție tot ce ați scris – și, într-adevăr, s-au dat date greșite, s-au depășit termene. Deci, administrativ, Universitatea nu funcționează corect. Nu funcționează corect din motive pe care nici măcar nu trebuie să le mai dezvolt. Suntem o adunătură de artiști nebuni care habar nu avem ce înseamnă administrație.

(Va urma)