Pădurea seculară Zamostea Luncă, unică în România, riscă să fie distrusă de ambițiile unui baron local, care are o uriașă casă de vacanță în zonă Credit foto: Călin Dejeu
În ziua în care a fost eliberat din funcția de secretar de stat de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Bogdan Balanișcu a dat o ultimă lovitură: s-a prezentat la ședința Comisiei pentru Agricultură și Silvicultură din Camera Deputaților pentru a se asigura că legea de aprobare a Ordonanței de Urgență (OUG) 144/2024 va primi raport favorabil. E ordonanța făcută cadou președintelui Consiliului Județean Botoșani, .Valeriu Iftime, să-și facă lac de acumulare lângă vila de vacanță, cu prețul distrugerii unei păduri unice, Zamostea Luncă.
Biologul Călin Dejeu, a analizat potopul de dezinformări transmise de Bogdan Balanișcu în fața membrilor comisiei, și le-a demistificat. Dezinformările și demistificările lor, transmise și membrilor Comisiei pentru Agricultură și Silvicultură, le puteți citi și pe România Curată.
De ce e unică pădurea Zamostea-Luncă
Ordonanța anti-natură 144/2024 este ordonanța emisă pentru distrugerea unicei păduri Zamostea-Luncă, rezervație științifică, și a sectorului de curgere liberă de pe Siret, care corespunde corpului de apă RORW12-1_B2, corp de apă în lungime de 33 de kilometri. Dar mai grav este faptul că, așa cum a subliniat Academia Română, ea creează un precedent foarte grav pentru toate rezervațiile din România.
Rezervațiile nu sunt situri Natura 2000, ele ocupă un procent absolut infim din suprafața României, și includ elemente esențiale ale patrimoniului nostru natural. Distrugerea unei rezervații emblematice precum pădurea Zamostea-Luncă înseamnă pierderea integrității cadrului natural al României. Fiind o pădure cvasi-virgină de luncă, este unică în Europa.
Este rezervație din 1973! A supraviețuit raptului Bucovinei, a supraviețuit Sovromlemn, tranziției și mafiei lemnului, dar nu supraviețuiește imposturii de la Ministerul Mediului, cel mai de-naturat minister din România, un minister care ar trebui desființat.
Orice infrastructură gri ar avea de făcut autoritățile, ea se poate face ocolind rezervațiile. Iar în acest caz este vorba chiar de un baraj inutil, așa că situația este absolut revoltătoare. Este ceva mai în amonte un baraj nefolosit, tot pe Siret, la Rogojești, care se poate folosi pentru captare de apă.
Pădurea Zamostea este printre cele mai iubite din țară, este plin internetul cu poze cu paradisul floristic din ea, mai ales acum, când au înflorit ghioceii bogați și urmează să înflorească lalelele pestrițe. Faptul că deputații dintr-o comisie care este și pentru silvicultură nu-i cunosc valoarea este trist și îngrijorător.
Dar faptul că ei au votat distrugerea ei este deja un abuz intolerabil, care ne amintește dureros de impostura care marchează instituțiile statului român, ajunsă în 2025 la un nivel fără precedent. De aici cu siguranță și masiva neîncredere în instituțiile din România.
Dar cel mai siderant este faptul că deputații au votat pe baza dezinformărilor la foc automat ale domnului Bogdan Balanișcu, eliberat din funcția de secretar de stat de la Ministerul Mediului, chiar în acea zi (!), pe 11 martie 2025. Începând cu 13 martie au început să curgă mesajele petiționarilor către comisie, prin care se sesiza și faptul că este trecut greșit numărul de voturi împotrivă din raportul preliminar asupra PLx. 45/2025. Și, totuși, am verificat în 23 martie și falsul din raport este menținut, chiar dacă înregistrarea video este pe site și oricine poate verifica.
Oricum, de la început atitudinea președintelui comisiei, domnul Ionel Ciunt, de minimalizare a impactului ordonanței și de de manipulare a colegilor, mi-a ridicat suspiciuni, și mi-a amintit de atitudinea doamnei Vicol când a ajuns la ea la comisie Ordonanța Ecocidelor (OUG 175/2022). Este greu de înțeles ce caută un deputat care nu are niciun fel de considerație față de rezervațiile forestiere în poziția de președinte al unei comisii care este și pentru silvicultură. Foarte ciudat este și faptul că domnul Ciunt, fost primar al Zalăului, nu pare în stare să se informeze despre alternativa la baraj, care ar fi o sursă de apă net superioară din toate punctele de vedere, pe modelul celei deținute de Compania de Apă Someș la Florești, iar Compania de Apă Someș are sucursală în Zalău din 2006!
Domnul Balanișcu, în intervențiile sale largi, a reușit (dacă vă puteți închipui) să nu amintească pădurea Zamostea. Mai rar un lobby atât de iscusit pentru un proiect atât de distructiv în ziua în care taman fusese eliberat din funcție. Aveți mai jos dezinformările din ședința din 11 martie și clarificări aferente, care au fost trimise Comisiei pentru Agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, în 18 martie, în zadar.
Aceasta nu este democrație, nici măcar mascaradă de democrație. Credeam că se votează toate dezastrele din Parlament pentru că românii nu au exercițiul democrației și nu-și trag de mânecă reprezentanții, dar iată că și dacă le dăm mură-n gură, încă de la faza comisiilor, este ca și cum ai vorbi cu un perete.
Dezinformările domnului Balanișcu și răspunsul la acestea
Dezinformare: ”Aceasta inițiativă legislativă este una foarte importantă pentru locuitorii din zona județelor Suceava și Botoșani din perspectiva posibilității de alimentare cu apă potabilă”
Clarificare: În realitate, menținerea în ”portofoliul” desuet al Apelor Române a acestui proiect anacronic, primitiv, face imposibilă inițierea unui proiect sustenabil, contemporan, de alimentare cu apă potabilă de calitate.
Cea mai bună alternativă ar fi o sursă subterană cu puțuri, riverană. O astfel de sursă presupune puțuri în apropierea Siretului, care ar asigura alimentare tot cu apă din Siret, obținută indirect, dar de o calitate net superioară. Apa din lacul de acumulare înseamnă apă poluată prin înmulțirea algelor (care nu are loc în râu), apă cu încărcătură organică ridicată. Am întrebat un specialist de la Institutul pentru Ecologia Apelor Dulci și Piscicultură Interioară Leibniz din Berlin cu privire la proiectul Barajului de la Vârfu Câmpului, și a răspuns că este un proiect anacronic, că acum nu se mai fac baraje pe râuri pentru alimentare cu apă ci se folosesc surse subterane cu puțuri lângă râu, care au impact de mediu incomparabil mai mic, sunt mai ieftine și furnizează apă de calitate net superioară. A mai adăugat că apa din lacul de acumulare va fi încărcată cu substanțe organice din cauza înmulțirii algelor, iar prin clorinare vor rezulta compuși cancerigeni.
Și alte surse confirmă acest aspect: ”When chlorine breaks down bacteria and other biological substances in the water, as it is supposed to do, the residue is a family of chlorinated carbohydrates called trihalomethanes which are strongly cancerogenic.”
Proiectul barajului de la Vârfu Câmpului nu este pentru județele Suceava și Botoșani, ci doar pentru Dorohoi, care este în Botoșani.
Trebuie conștientizat că avem două categorii de populație afectată. Este pe de-o parte populația din Dorohoi, care este dezinformată cu privire la o sursă de apă mai bună decât cea actuală, și este populația din zona proiectului, de pe valea Siretului, care va avea doar de suferit prin distrugerea completă a cadrului natural actual. Un localnic chestionat spunea că dacă întrebi 10 oameni din zonă care este poziția lor cu privire la acest proiect de baraj toți 10 vor spune că sunt revoltați de acest proiect.
Dezinformare: ”Este vorba de o investiție pornită în 1987, care apoi în 1994 a intrat într-un stadiu de conservare.”
Clarificare: În realitate este vorba de un proiect pornit în 1989. În reportajul jurnaliștilor de la Recorder, la momentul 7:36, se vede că s-a lucrat ”în baza Autorizației de construire nr. 209 din decembrie 1989 emisă de Consiliul Popular al Județului Botoșani și Autorizației de construire nr. 126 din 10 noiembrie 1989 emisă de Consiliul Popular al Județului Suceava”.
S-a lucrat ilegal, fără acord de mediu, și după 1994. Chiar și în 2021 jurnaliștii au surprins lucrări ilegale la proiectul barajului. Probabil că principalul mobil al insistențelor cu privire la acest proiect inutil este să acopere cheltuirea ilegală a zeci de milioane de lei, bani publici.
Dezinformare: ”Ce se realizează prin această investiție? Se asigură apa potabilă pentru peste 24 de mii de români din acel areal geografic, pe de o parte, iar pe de altă parte se asigură și protecția la inundații, și ne aducem aminte ce s-a întâmplat și vara trecută în zona județelor Galați dar și în Zona Dorohoiului acu mai mulți ani, în urmă. Acestea ar fi principalele avantaje pe care le aduce această investiție.”
Clarificare: Se referă desigur la populația Dorohoiului, care la recensământul din 2011 avea, oficial, 24.309 locuitori. Dar ar trebui să se meargă pe date reale, populația actuală a Dorohoiului este estimată la doar 16,593 de locuitori!
Există trei alternative incomparabil mai bune, din toate punctele de vedere (ecologic, financiar, timp de implementare), la alimentarea cu apă a Dorohoiului dintr-un baraj la Vârfu Câmpului.
- O sursă subterană cu puțuri în proximitatea malului stâng al Siretului, chiar amonte de ruina barajului în construcție. Dacă se consideră necesar, pentru augmentarea sursei, se pot plasa în zonă mici lacuri de infiltrație, alimentate prin priză de mal, ca la sursa de apă Florești a Companiei de Apă Someș. Orașul Budapesta este alimentat cu apă din puțuri similare, 700 de puțuri sunt suficiente penturu o aglomerare urbană de 1,7 milioane de locuitori. Așadar, cam 7 puțuri ar fi suficiente pentru alimentarea orașului Dorohoi. După cum reiese de mai sus, nu trebuie să preluăm ”know-how” din străinătate, avem și în țară o astfel de soluție tehnică implementată. Nu este ceva ce ar putea să depășească capacitatea administrativă actuală din zonă, din moment ce sursa de apă Florești este chiar din secolul 19! Dacă este așa, atunci să-și dea cu toții demisia, până la ministrul mediului.
- Întreținerea și folosirea în continuare a sursei de apă Bucecea. Este o sursă pe Siret, analoagă cu cea care s-ar obține prin construirea unui baraj la Vârfu Câmpului. Ea trebuie oricum întreținută prin decolmatare, orice instituție are obligația să întrețină bunurile pe care le are în administrare. Cum întreținerea trebuie făcută oricum, putem spune că este o alternativă cu costuri zero și impact nou de mediu zero.
- Folosirea acumulării Rogojești, situată puțin mai în amonte, care este finalizată și nu este folosită! Folosirea acesteia presupune doar o aducțiune mai lungă cu mai puțin de 10 kilometri. Mai puțin de 10 kilometri de aducțiune în plus, în loc de finalizarea barajului Vârfu Câmpului, înseamnă o finalizare incomparabil mai rapidă (la baraj se declară în Raportul privind impactul asupra mediului că mai este de lucrat 5 ani) și mai mai puțin costisitoare a noii alimentări cu apă. Calitatea apei este similară, fiind tot o acumulare pe Siret, iar costurile de mediu tind spre zero.
În ceea ce privește protecția la inundații, și aceasta este doar o minciună propagandistică inventată recent. Ca dovadă, în memoriul de prezentare depus în 2019 la A.N.P.M., la secțiunea ”Justificarea necesității proiectului”, nu este niciun cuvânt despre inundații!
Un baraj trebuie să aibă anumite caracteristici ca să poată avea un rol în protecția împotriva inundațiilor. La noi practica a arătat că barajele administrate de Apele Române doar au crescut pagubele la inundații. Cum a fost în 2020 la Valea de Pești, când angajații de la Apele Române s-au trezit dimineața cu lacul de acumulare plin, au eliberat brusc o cantitate mare de apă și au rupt complet drumul național DN 66A. Cum barajul de la Vârfu Câmpului este foarte aproape de graniță, și nu există sisteme de avertizare dinspre Ucraina, la fel s-ar întâmpla și aici.
Barajul de la Vârfu Câmpului este un baraj de pământ, și un baraj similar a cedat recent chiar în Statele Unite: Astfel, barajul de la Vârfu Câmpului doar ar crește riscul la inundații.
Argumentul cu protecția împotriva inundațiilor cade și pentru că un raport din 2017 al Agenției Europene pentru Protecția Mediului concluziona că infrastructura gri împotriva inundațiilor nu este doar o problemă de distrugere ireversibilă a mediului, ci și o problemă de finanțe publice, pentru că infrastructura verde pentru reducerea riscului la inundații este superioară celei gri și în termeni de eficiență a costurilor.
Dezinformare: ”Totodată mai subliniez faptul și că bazinul hidrografic de acolo este unul dintre cele mai sărace la nivel național și de aceea în sezonul călduros se ajunge inclusiv în situația în care o parte din cetățenii de pe acel areal geografic nu au acces facil la apa potabilă. În acest moment pentru o parte dintre UAT-urile de pe acea regiune, de pe acea zonă geografică, apa este adusă de la 25 de kilometri din zona Bucecea, unde și acolo sunt câteva chestiuni de ordin tehnic, în sensul în care acel lac de acumulare de pe zona Bucecea este colmatat în proporție de peste 60%. Cam asta ar fi pe scurt …”
Clarificare: Se referă desigur la bazinul Jijiei. De remarcat mai întâi că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu are în zonă deloc proiecte privind riscul de secetă. Ar trebui să replanteze pădurile dispărute și să refacă zonele umede care au fost distruse în acel bazin hidrografic. Iar prezentarea aducerii apei de la 25 de km ca pe o problemă este aberantă, este absolut normal ca alimentarea cu apă a unui oraș să fie de la zeci de kilometri distanță. De exemplu Craiova are o sursă de apă în Valea Gioroc, sursă subterană (nu apă din Jiu) situată la 40 de kilometri și construită în 1909!
Dezinformare: ”Spuneam că este vorba de o investiție pornită în 1987 care este realizată în proporție de peste 75%. Deci, din această perspectivă, gradul mare de realizare al investiției și inclusiv impactul asupra mediului au fost create la momentul respectiv până în această etapă, rămânând cei 25% de realizat cu implicațiile respective.”
Clarificare: Situația este cu totul alta. La un astfel de proiect, al unui baraj care presupune alterarea totală a cadrului natural al unei văi, majoritatea absolută a impactului are loc la închiderea barajului și inundarea văii. În cazul unui proiect cu pădure în așa-zisa cuvetă a lacului, primul mare impact se resimte mai repede, la defrișarea pădurii pentru a face loc acumulării.
În cazul proiectului de la ”Vârfu Câmpului” nici măcar defrișare nu a avut loc deloc. Impactul de mediu al lucrărilor de până acum este de sub 1% din cât va fi impactul final.
Dezinformare: ”Nu știu dacă discuția între decolmatare versus finalizare de baraj este neapărat cea mai bună, pentru că discutăm de barajul de la Bucecea care asigură în acest moment dar doar pentru o parte dintre locuitorii din acea zonă, pentru că rețelele nu sunt extinse pe toate comunele și toate satele din zona respectivă, cu atât mai mult este nevoie de mai multă apă potabilă și subliniez încă o dată faptul că în sezonul cald sunt probleme cu apa potabilă și cu cantitatea ei.”
Clarificare: Exact același debit care se declară că se vrea a fi preluat de la Vârfu Câmpului dintr-o acumulare cu baraj se poate asigura de la Vârfu Câmpului din puțuri sau se poate asigura din acumulările Rogojești sau Bucecea. Se observă o tendință de scădere demografică în zonă și oricum gospodăriile, pe măsură ce se modernizează, consumă apă mai eficient, așa că nici nu este cert că extinderea rețelei implică un consum mai mare.
Dezinformare: ”Dacă e să ne uităm un pic pe cifre o să vedem că analizele pe care le-au făcut colegii care sunt abilitați să facă aceste analize vedem că în ultimii zece ani și dacă nu mă corectează colegii de la ape dacă greșesc, în ultimii 10 ani au scăzut debitele din acea zonă cu peste 40% … suntem într-o scădere de debite. Deci de-asta este nevoie de o resursă de apă potabilă mai mare, mai semnificativă.”
Clarificare: Formarea unui nou lac de acumulare este total contraindicată în condiții de secetă, pentru că presupune pierderi enorme de apă. Ultimele cercetări au concluzionat astfel: ”Cantitatea de apă pierdută prin evaporare din lacurile de acumulare este echivalentă cu 20% din consumul anual global de apă. În ultimii 33 de ani, pierderile de apă prin evaporare din lacurile de acumulare au crescut cu o rată de 5,4% pe an, depășind tendința globală de 2,1% pentru toate lacurile.”
Chiar dacă la Ministerul Mediului și la Apele Române domină deprofesionalizarea, chiar anti-profesionalizarea, dacă ar exista măcar un minim de bunăvoință s-ar putea asimila rezultatele proiectelor desfășurate de specialiști internaționali. Foarte relevantă este fișa informativă care reprezintă un rezultat al proiectului ”Scaling up dam removal: implementation plan for Southeastern Europe”, finanțat prin ”European Open River Programme”.
Pentru că demontează povestea cu ”stocarea” apei în lacuri de acumulare: ”Apa trebuie să fie menținută în mod natural în peisaj: în bazine hidrografice sănătoase, zone umede, păduri și lunci inundabile, completând în cele din urmă acviferele și hrănind ecosistemele de apă dulce”.
Dezinformare: ”În egală măsură (…) a aduce apa de la Bucecea spre Dorohoi și spre zona respectivă înseamnă 25 de km, care înseamnă costuri și inclusiv implicații asupra mediului, pentru că acea apă trebuie pompată și este întreg procesul tehnologic, să spun așa, din această perspectivă.”
Clarificare: Nu se poate justifica devastarea văii Siretului și a ariilor protejate prin o infimă economie energetică, energia se poate obține și sustenabil. Iar varianta cu alimentare din acumularea existentă de la Rogojești nu presupune nicio pompare, aceasta este chiar mai sus decât Vârfu Câmpului.
Dezinformare: ”Atunci când discutăm de decolmatarea unui lac, indiferent unde se află el, intrăm automat într-o perioadă de timp în care, din punct de vedere tehnic, acea acumulare nu poate să mai asigure necesarul. Pentru că se fac niște dragări acolo, sunt niște chestiuni specifice, și atunci automat nu va mai fi disponibilă, pe acea perioadă, nici măcar cantitatea de apă potabilă pe care o avem astăzi disponibilă în acumularea de al Bucecea.”
Clarificare: Acesta nu este un argument valid, pentru că această decolmatare oricum trebuie făcută periodic la Bucecea, indiferent dacă se face și un baraj la Vârfu Câmpului sau nu. Teoria prezintă astfel schema variantelor: Sursa: Kondolf, G. M. et al. (2014), Sustainable sediment management in reservoir sand regulated rivers: Experiences from five continents, Earth’s Future, 2, 256–280
Dezinformare: ”Mai mult decât atât, tot din punct de vedere tehnic, în momentul în care se vor începe … să avem aceste lucrări de decolmatare și de menținere a acumulărilor de apă, deci în afară de faptul că nu vom putea să deservim pe acea perioadă de timp trebuie să ne uităm și la ceea ce înseamnă riscurile microbiologice în procesul de decolmatare pentru că acel proces de decolmatare va necesita o perioadă de timp când tot mâlul va fi luat de acolo și automat tot ceea ce este stocat în mâlul respectiv din punct de vedere microbiologic poate să prezinte un risc.”
Clarificare: Apa captată oricum este tratată, de aceea există stații de tratare. Dacă sunt tulpini patogene periculoase în sedimentul din Bucecea, cum se face că de zeci de ani sunt alimentate localități din această acumulare?
Dezinformare: ”Raportat la, cred că mai era o chestiune legată de excepție. Această, noi discutăm de o ordonanță de guvern care a fost dată și a început să producă efectele, și acuma este în faza în care devine proiect de lege. Prin această ordonanță practic ajutăm ca întreg procesul inclusiv să fie în regulă din punct de vedere legal cu privire la zona de arii protejate și aici sunt mai mulți pași care urmează să fie făcuți: de compensare, de relocare și așa mai departe.”
Clarificare: Ministerul Mediului ajută un proiect ilegal, care cumulează zeci de ilegalități stricte, insurmontabile, să ocolească legea.
Dezinformare: ”Deci de-asta avem nevoie de această chestiune și bineînțeles, gândiți-vă că discutăm din perspectiva Ministerului Mediului, principala noastră prioritate este aceea de a proteja mediul și de a ține cont de ceea ce înseamnă definiția dezvoltării durabile, adică să ne satisfacem nevoile prezentului fără a periclita bunăstarea generațiilor viitoare.”
Clarificare: Ministerul Mediului a ajuns simbolul imposturii instituționale, este o instituție complet compromisă, care se ocupă sistematic și premeditat cu degradarea cât mai gravă a mediului înconjurător, este o instituție care a ajuns să aibă ca activitate de bază să ajute proiectele ilegale să obțină autorizare de mediu. Iar acest OUG pentru barajul devastator de la Vârfu Câmpului este cel mai bun exemplu!
Dezinformare: ”Asta înseamnă că și eu în calitate de tată, am o fetiță de 9 ani, îmi doresc ca a mea fetiță, când va avea vârsta mea, a maturității să spunem așa, să beneficieze de același cadru natural, de același mediu de care beneficiez eu astăzi.”
Clarificare: Trecând peste demagogia deșănțată, se impune o întrebare retorică: Cum va putea fata domnului Balanișcu să beneficieze de același cadru natural, dacă proiectul promovat de tatăl dânsei, care este exact un proiect de distrugere masivă și ireversibilă a cadrului natural, de înlocuire a acestuia cu mediul antropic al acumulării, este implementat?
Dezinformare: ”Și cred că împărtășim cu toții această preocupare pentru mediu, și cred că focusul trebuie să fie acolo, în zona în care găsim echilibru între cum ne satisfacem nevoile prezentului, cum ducem apă potabilă pentru oamenii din zona respectivă, cum asigurăm apă pentru irigații pentru 34 de mii de hectare, dacă îmi aduc bine aminte cifrele. Deci, acea apă de acolo va fi folosită și pentru irigații. Și lucrarea, și pentru apă potabilă, pentru irigații și pentru prevenția inundațiilor.”
Clarificare: În momentul în care ajungem să distrugem o rezervație emblematică, veche de mai mult de jumătate de secol, ca să ne satisfacem nesustenabil și irațional nevoile prezentului, înseamnă că am ajuns în cel mai grav dezechilibru! Pentru irigații este suficientă o priză de apă fără baraj, nu este nevoie de barajul de la Vârfu Câmpului. Barajul, prin evaporarea enormă, înseamnă doar pierdere de apă. Iar pierderea de apă de pe acesta, și de pe cele din aval de pe Siret, va periclita sursa de apă pentru irigații pe cursul inferior al Siretului.
Dezinformare: ”De asemenea această lucrare face parte și din planul național de prevenire a inundațiilor, acel plan adoptat în 2023.”
Clarificare: ”Avem principiul ierarhiei actelor normative. Planul în cauză este aprobat prin o simplă hotărâre de Guvern. Iar Directiva Cadru privind Apa ne obligă să respectăm ”Planul de management a bazinului hidrografic al Dunării”, întocmit de ICPDR, care nu include această nouă deteriorare a cursului Siretului.”
Dezinformare: ”Raportat la chestiunea legată de studiul de fezabilitate, nu se merge pe documentația din 1987 ci, așa cum este prezentat și în expunerea de motive pe care o avem la mapă, discutăm de un studiu de fezabilitate din 2017.”
Clarificare: Chiar în 2017 ANPM a respins solicitarea de acord de mediu pentru proiectul în cauză, atât de fezabil a fost proiectul!
Dezinformare: ”Spuneam și mai devreme că interesul nostru, al ministerului mediului, este să protejăm natura, și să avem grijă din această perspectivă. De aceea, ceea ce înseamnă acest proiect și dacă discutăm strict de zona din sit Natura 2000, sunt câteva chestiuni care sunt prevăzute ca pași ulteriori, așa cum spuneam și mai devreme. Adică, ca să detaliez aceste chestiuni. Va fi supus procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, incluzând studii hidrologice și ecologice detaliate.”
Clarificare: Proiectul a fost deja supus evaluării impactului asupra mediului, începând cu 2019. Și chiar studiile plătite de Apele Române au recunoscut impactul negativ semnificativ al acestuia. Dar presiunile politice nu permit A.N.P.M. să emită o nouă decizie de respingere a solicitării de emitere a acordului de mediu.
Dezinformare: ”Va include măsuri de compensare ecologică. Va implementa soluții tehnice pentru a reduce la minim intervențiile în habitatele naturale și pentru a proteja biodiversitatea locală. În egală măsură, discutăm de acele zone care pot fi afectate de luciul de apă, de noul luciu de apă, de strămutarea lor, deci nu de desființare și de dispariție integrală a zonei respective. Ci doar de strămutarea lor.”
Clarificare: Este vorba de distrugerea unui element de patrimoniu natural cu valoare de unicat. Pădurea Zamostea este singura pădure cvasi-virgină de luncă din Europa. O asemnea distrugere este imposibil de compensat.
Natura nu se poate strămuta, chiar și propaganda deșănțată ar trebui să aibă niște limite! Un ecosistem înseamnă biocenoză dar și biotop. Nu înseamnă doar biodiversite, ci și sol, subsol, geomorfologie, locație. Cum poți să strămuți un braț mort? Dacă ar putea strămuta cursul Siretului, alimentarea cu apă ar rămâne fără apă!
Dezinformare: Adică păstrăm proporțiile din această perspectivă, dar în egală măsură reușim să facem și această investiție importantă pentru locuitorii din cele două județe, din Suceava și din Botoșani.”
Clarificare: Proiectul în cauză are o importanță negativă pentru locuitorii din Suceava și din Botoșani. Adevărații localnici, cei din satele din zona proiectului, declară că dacă întrebi zece oameni despre acest proiect toți cei zece sunt revoltați.
Mai mult, 30% dintre semnatarii petiției la nivel național împotriva acestui proiect nociv sunt din județele Suceava și Botoșani, fapt ce arată clar opoziția din cele două județe.
