Alina Mungiu-Pippidi

Memoriile lui Morar, episodul 2. Confruntarea cu serviciile secrete

Cum s-a ajuns la Morar vs SRI?

Din toate revelațiile din memoriile judecătorului Morar cele mai impresionante sunt cele privitoare la serviciile secrete (SS, pp 486-534 și urm.). Evident, pentru că în jurul problemei dată de captura statului de către aceste structuri domnește o tăcere absolută. Mulți lideri de opinie, inclusiv în gazete intelectuale, sunt patronați de ei (generalul Pahonțu de la SPP ne-a dat exemplul lui Daniel Funeriu, dar nu e singurul, intelectualii pedeliști erau aproape toți clienți ai SS). Cine nu e al lor, se teme, că au gheare lungi. De asta memoriile lui Morar sunt prima mărturie directă și merită atenția noastră. Nimeni, dar absolut nimeni, nu are nimic de câștigat din a se pune rău cu SS în România, care pot nu doar bloca accesul în orice funcție oficială al cuiva, drept pe care nu îl au constituțional, dar și l-au asumat și nu li-l mai contestă nimeni, dar pot organiza compromiterea vieții publice și private a oricărei persoane. Morar trece deci prima probă a credibilității: nu are nimic de câștigat din a dedica o parte importantă din carte acestui subiect incomod, unde până și Comisia Europeană, prin ultimii autori ai MCV (primii erau parcă mai deștepți), s-a spălat pa mâini și ne-a transmis să ne descurcăm singuri, că nu e treaba lor, chiar dacă e adevărat.

Dar, evident, era treaba lor de două ori, o dată că nu se poate vorbi de rule of law acolo unde ai actori deasupra legii și a procesului democratic care încalcă drepturi fundamentale și a doua oară pentru că problema a devenit mai mare sub mandatul doi al lui Băsescu și cele două mandate ale lui Iohannis, deși era mai veche, datorită anticorupției. SS au profitat – unele mai mult ca altele- de agenda politică și au sărit în trenul anticorupției cu mult succes. Morar arată, just, că rădăcinile problemei sunt în incompleta rezolvare a moștenirii Securității printr-o lege adecvată și că Adrian Năstase e primul sub care s-a trecut o decizie CSAT prin care SS au căpătat monopolul interceptărilor. Și nu e vorba doar de SRI. În cele cinci zile de vacanță la București, în decembrie, am căzut din ziua unu pe o halucinantă transmisie în direct la mai multe televiziuni, unde Klaus Iohannis și Alina Gorghiu (după ei am închis) se întreceau în a lustrui cu limba Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), la aniversarea sa de 30 de ani.

Evident, omiteau să spună (și la fel și site-ul aniversaților) că originea STS este fosta unitate „R” din cadrul Departamentului Securității Statului (DSS), iar șeful său până în 2017, generalul Marcel Opriș a avut legături cu instituția represivă a regimului comunist, după cum a arătat Marius Oprea. Omiteau să spună că nu există vreun SS similar în UE, care să dezvolte și să controleze toate softurile semnificative, ca alegerile sau vaccinarea, și să se lupte pe datele noastre așa zis private doar cu SRI.

Nu mai spun că nicăieri nu ar transmite vreo televiziune, nici măcar una publică, în direct așa niște ”news” extraordinare. Dar, cum spune Morar, până când Curtea Constituțională, cu el raportor principal, nu a îngropat legea Big Brother, la datele din interceptări (niciodată refuzate de instanțele ”independente”, prin proceduri secrete, lipsite de veritabil control judiciar și pe care ministrul Predoiu le vrea reintroduse, de altfel), aveau acces toate cele șase servicii secrete, nu numai SRI și STS. Când Morar roagă un serviciu secret (presupunem STS) să verifice biroul unei procuroare DNA din provincie (care remarcase că se scurgeau lucruri confidențiale din biroul ei) și bănuia SRI (care o asculta, presupunem, ilegal, că nu ar fi existat vreun judecător să dea mandat să fie ascultați pe motiv de securitate națională procurorii șefi ai DNA), respectivul SS raportează că nu a găsit nimic. În schimb, Coldea îl sună furibund pe Morar să îi facă scandal că i-a deconspirat operațiunea chiar a doua zi, deci serviciu la serviciu nu își scoate ochii.

Ciocnirea dintre Morar și SRI are la bază, așadar, niște conflicte profesionale. Morar nu pornește deliberat vreo cruciadă contra serviciilor, dar se convinge repede, că în vreme ce politicienii păreau amenințarea imediată pentru independența DNA, că SS sunt la rândul lor o problemă. Primul caz semnalat este al unui procuror militar din subordinea DNA care ancheta corupția unor sereiști (militarii sunt anchetați doar de militari, dar sub acoperiș civil, formula noastră de compromis constituțional imperfect). SRI-ului nu îi convine și îl sapă la Morar prin aluzii și alte procedee fără temei. Când Morar le spune că ori vin cu ceva serios contra lui, ori să-și vadă de treabă, se duc și îl toarnă și pe subordonat, și pe șef (Morar) la Băsescu. Acest gen de bârfe sunt tipice și pentru contribuțiile lor la dosare în primul stadiu, de asta Morar se plânge de calitatea lor în interviul din acea vreme dat lui Tapalagă. Pe urmă, dau informații selectiv, când le convine lor, iar când nu le mai convine retrag chiar informații deja semnalate către DNA. Morar (și Kovesi) iau parte la o ședință la Băsescu în care SRI (Maior și Coldea) pretind că au șters din greșeală informații deja arătate poliției judiciare din DNA, pentru că de fapt devenise mai avantajos pentru ei să nu fie trimisă în judecată acea persoană (modus operandi frecvent pare a fi controlul prin șantaj și recrutare a celor vulnerabili, nu justiția). Morar le spune, în prezența lui Băsescu, că nu ei decid cine este trimis în judecată și că nu e legal ce fac.

Cum se amestecă serviciile în justiție

Kovesi (deși la acea ședință e de partea lui Morar) are în general relații mai bune cu ei, nu doar cu SRI, dar și cu alte servicii sau controlorii lor (nu doar cu Coldea, ci și cu generalul ”Gabi” Oprea). Morar semnalează, și asta e important, că gradele date de Oprea erau reale (cu privilegii aferente), că i se propusese și lui, iar pe lista publică figurează Kovesi și mai mulți oameni politici și ziariști (Kovesi spune că Oprea i-a dat grad fără știrea ei). Un alt procuror, Codruț Olaru, devine din caporal, colonel (aici, lista integrală). Nu era nevoie să fi făcut armata ca să te avanseze generalul Oprea. Nici un fel de anchetă parlamentară nu are loc privitor la coloneii lui Oprea.

Morar are ocazia să se lămurească mai bine cum funcționează SS și să și acționeze pe baza a ce știe când devine procuror general interimar la Parchetul General (2013-2014) și apoi judecător la Curtea Constituțională. Partea asta din carte e și mai spectaculoasă, pentru că un concert de împrejurări și acțiuni umane diverse și necoordonate (prin procese diferite care ridică excepții de neconstituționalitate, de exemplu) creează ocazia extraordinară pentru judecătorul Morar de a face primii pași concreți pentru controlul SS, el fiind raportor la toate cazurile importante privitoare la SRI care ajung la CCR. Morar relatează că primii experți străini de la DNA își exprimaseră deja mirarea că SRI, și doar el, făcea ascultările: țările din UE au fie agenții civile specializate, fie poliția însăși are dotări pentru acest lucru. Dar pas cu pas, și pentru că tehnologia creează dependență de trecut (nu poți antrena peste noapte cadre specializate, echipamentele sunt scumpe), SRI devine monopolist pe domeniu și luptă să păstreze monopolul, iar mandatele de ascultare cresc exponențial, cele de securitate, care merg la puținii judecători cu clarificare ORNISS fiind mult mai numeroase decât cele pe corupție (care merg la judecători obișnuiți).

Nu mai reiau povestea, știm adevărul datorită unui avocat din Cluj care a trimis cereri la toate instanțele și din rapoartele SRI dinainte de 2015, când încă le mai publicau. Ascultările sunt indispensabile anticorupției, dar ele trebuie făcute sub un control judiciar clar, în toate fazele lor. SRI nu e organizația potrivită pentru că nu funcționează sub controlul judiciar adecvat și nu a funcționat niciodată, asta e problema. Mandatele de ascultare pe siguranță națională ale SRI erau mai multe ca ale FBI, la o populație românească de 15 ori mai mică decât cea a SUA și mai ales în condiții de pace. Așa cum am scris la vremea respectivă, e de necrezut că în localitatea Titu pot fi sute de persoane care amenință siguranța națională. O explicație este că iau aprobări pe stoc de la magistrații care le dau pe bandă rulantă pentru a fi folosite discreționar, pe nume la întâmplare, și se folosesc oriunde e nevoie (X e ascultat cu mandat pe numele lui Y).

Morar discută cu Kovesi chestiunea, mai ales că motivațiile cererilor de ascultare care vin la procurorul general – 10-15 pe zi – sunt slabe sau lipsesc cu desăvârșire, iar Kovesi admite că nu a respins niciodată vreuna în cei șase ani de mandat al său la PG. Are discuții similare și cu Livia Stanciu, președinta ICCJ, și începe să le refuze mandate, cerându-le să prezinte măcar o brumă de dovadă că o persoană este un risc de securitate națională și trebuie urmărită, și asta în scris, nu oral. Cu alte cuvinte, Morar a încercat să educe SRI să se comporte ca într-un stat de drept.

Ca să știm dacă a reușit ar trebui ca azi PG și ICCJ să publice – datele în sine sunt informații publice – numărul de mandate ascultate anual (acum cu războiul din Ucraina a căzut și cea mai mică necesitate de a proba ceva și poate fi toată lumea ascultată că are gânduri contrarii siguranței naționale). Morar și CCR încearcă să educe și politicienii: în decizia din 2019 despre faimosul protocol PG-SRI, CCR a lăsat la aprecierea instanțelor să stabilească dacă probele obținute în baza protocoalelor semnate cu SRI au fost obținute conform dispozițiilor legale, dar a subliniat că și Parlamentul României are partea lui de vină în funcționarea justiției pe bază de protocoale, constatând exercitarea în mod necorespunzător a controlului civil asupra Serviciului Român de Informații atât în februarie 2009, cât și decembrie 2016.

Cine controlează pe cine?

Finalmente, ca judecător al CCR în 2016, datorită unei excepții sesizate într-un proces, Morar are o contribuție decisivă la curmarea intervenției SRI în procese penale prin asemenea proceduri discreționare. Și aceasta e ocazia – suntem în 2016 – în care Morar merge la Iohannis (cu Oana Hăineală, atunci în MJ) să explice necesitatea ca tehnica de ascultare să treacă la DNA, pentru că CCR e pe cale să decidă că nu e constituțional ca SRI să facă ascultările și să nu existe o întrerupere în anchetele în curs. Morar și colega sa încearcă astfel să îl sensibilizeze pe noul președinte la o problemă logistică, necesitând voință politică la cel mai înalt nivel, ca anticorupția să nu sufere din cauza restabilirii statului de drept. Iohannis întreabă de ce nu a rezolvat Băsescu problema (și i-a pasat-o lui) și după aceea spune că i-ar displace profund dacă CCR ar lua această decizie (și deci el ar fi obligat să facă ceva contra SRI). Anunțarea deciziei anticipate a CCR a fost un gest de curtoazie a lui Morar față de președinte, e evident că CCR nu cere aprobarea unei decizii de la executiv, tot conceptul de judicial review nu ar mai avea nici un sens altfel, și deci răspunsul lui Iohannis este de două ori inadecvat, dă indicații CCR și se derobează de sarcina de a sprijini DNA. Urmează ordonanțele Ralucăi Prună sub Guvernul Cioloș.

Al doilea capitol, și mai însemnat, privește legile Big Brother, pornite de la o directivă europeană antiterorism care a căzut între timp la Curtea din Luxemburg, prin care serviciile solicită un întreg pachet de supraveghere a societății. Ceea ce în Occident pornește de la necesitatea de a supraveghea potențiali teroriști din rândurile populației imigrante sau naturalizate musulmane în urma unor atentate sau veritabile rebeliuni în suburbii (Franța sau Belgia) e o mare ocazie pentru serviciile din România să legalizeze o supraveghere extinsă și discreționară care în practică exista deja.

Sunt prea multe detalii (citiți cartea) ca să le dau eu aici, dar, pe scurt, Morar reușește, cu colegii săi din CCR (Livia Stanciu e excepția) să le trântească pachetul lor legislativ de două ori, iar între timp și directiva europeană de la originea acestei legi e îngropată de Curtea de la Luxemburg (Curtea Europeană de Justiție). SRI reacționează de-a dreptul autocratic, arestând un membru al CCR, pe judecătorul Toni Greblă, cel mai vulnerabil dintre membrii Curții, pe pretextul ridicol că ar încălca embargoul contra Rusiei (vânzând niște capre, am scris la vremea respectivă). Arestarea unui judecător constituțional este extrem de gravă într-un stat de drept (mai târziu Greblă a fost achitat, este, astăzi, prefectul Bucureștiului), dar persoana implicată fiind controversată, reacția din societate și la Bruxelles e zero.

Morar le-a spus celor doi președinți, la finele mandatului lui Băsescu și în perioada în care are de a face cu Iohannis, că Maior și Coldea trebuie înlocuiți, au stat prea mult la conducerea SRI și metodele lor nu sunt legale. Băsescu nu a făcut nimic, azi știm de ce, Coldea și Udrea fuseseră o vreme mână în mână. Iohannis – pe fondul scandalului cu Sebastian Ghiță și pozele din Toscana cu vacanțele lui cu Coldea – l-a trecut în rezervă pe Coldea și l-a trimis pe Maior ambasador.

A dus asta la o trecere în legalitate a SRI, condus direct de un apropiat al președintelui, Eduard Hellvig, care a și recunoscut, într-un discurs ținut în acest an la UBB, că relațiile politicienilor cu serviciile nu mai sunt firești? Toate indicațiile arată că nu, deși declararea (tardivă) a Securității ca organ represiv e o încercare de normalizare. Cum am văzut în procesul nostru (România Curată) cu SRI care durează de ani de zile, serviciul, chiar sub Hellvig, s-a luptat cu ghearele și cu dinții pentru dreptul său de a acționa discreționar și în materii pur civile (nu poți clasifica date despre eficacitatea antisepticelor din spitale sau despre achiziții publice), și o succesiune de curți au fost intimidate și au încercat să scape trimițând la altele.

Realitatea justiției din România de azi e aceasta, SRI e deasupra legii și magistrații se tem de el, mai ales că intervine în alegerile pentru conducerea lor și are proprii candidați și agenți de influență pe care îi împinge în funcții ca să își păstreze acest statut. Așa cum reiese și din acest studiu, reforma serviciilor secrete ca parte a admiterii României în NATO a fost deci doar parțială, iar aducerea lor în sfera statului de drept rămâne o sarcină colosală pentru viitor.

Citește și:

Alina Mungiu-Pippidi: Memoriile lui Daniel Morar, un plauzibil candidat la președinție (1)

 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

20 thoughts on “Memoriile lui Morar, episodul 2. Confruntarea cu serviciile secrete

  1. CMC

    Intrebarea e ce face vajnica Romania Curata impotriva prezentei lui Petrov in Parlamentul UE ? O interpelare pe undeva? Sau tace malc…?
    Intreb si ei pe feministele din Parlamentul UE care se dadeau de ceasul mortii sa o puna pe Kovesi in pozitie, ca un exemplu de lupta pentru cinste si adevar.

    Reply
  2. Neo

    -Pentru că toată lumea e de acord că țara e condusă de fantomele unui stat paralel.
    -Pentru că nu e scoasă nici una în fața clasei să-o vadă fraierii care se lasă conduși.
    -Pentru că țara pare totuși condusă de cineva deși statul oficial face doar figurație.
    -Pentru că serviciile secrete au jurat credință cuiva dar nu e clar cui.
    Există o rezolvare simplă la toate problemele trecute și viitoare pe care o poate înțelege oricine.
    -Greva generală.
    Într-o săptămână se vor deconspira toți ticăloșii.
    -Pentru că vor începe să piardă bani.
    -Nu ei.
    -Stăpânii lor.
    Noi mai avem ceva de pierdut ?

    Reply
  3. Popa F.

    Până nu se va publica o carte neagră a Securității, din care să reiasă: 1) averile foștilor securiști-sereiști și 2) relațiile de rudenie dintre membrii secu ante-1989 și membrii secu post 1989, nu vom înțelege nimic.
    SRI e un prestator de servicii pentru cine deține puterea, iar ambasadorii americani în RO nu prea par deranjați de faptul că SRI anulează statutul de stat de drept României. Pe undeva e normal: ei apără interesele țării lor, nu pe-ale țării noastre. Pe undeva. Pe altundeva, toți din Occident știu că țări ca România vor „emerge” la paștele cailor.
    Sluga Helvig, dacă vrea să arate deschidere, să propună dracului un mecanism de control al SRI. Cred că poate avea, dacă vrea, mâine dimineață pe masă un studiu comparativ al modului în care se petrec astfel de lucruri în Occident. Pentru inspirație (că la SRI nu plagiază nimeni). Speranța noastră rezonabilă rămâne o nouă mare defectare (a la Pacepa), care să reveleze ridicolul unor personaje precum Helvig sau Iohannis. Până atunci, securitatea (cea mai mare parte a ei) se dovedește structura cea mai autopoietică a societății, cu o capacitate de regenerare și adaptare capabile să înfrângă și idealismul unora (puțini) cu mințile deschise spre umanism și libertate. Pentru că aici e hiba: ei sunt niște cavaleri ai umbrei și ai minciunii. Adevărata măsură a activității lor nu sunt palavrele lui Helvig sau Morar (care probabil își publică cu un scop precis cartea acum, în pre-an electoral), nici rapoartele unor afară-din-realitate de la Bruxelles, ci oceanul de rahat în care trăim și care nu pare a da înapoi, dimpotrivă.

    Reply
    • CMC

      „Speranța noastră rezonabilă rămâne o nouă mare defectare (a la Pacepa)” ?
      Unde aceasta defectare? La stapanii straini ai serviciilor ?
      Ce interes ar avea strainii sa strice ceva ce functioneaza perfect pentru ei?
      Si la care straini? La aia de la care a plecat Snowden, sau aia la care a ajuns Snowden?
      Nu vedeti cum a fost lichidat Assange tocmai de „lumea buna”?

      Reply
  4. ionas

    O continuare oarecum logica a rolulului „SS” care sunt aproape egale cu justitia , au o pozitie de stat in stat sau chiar deasupra statului ar fi ca organizatii obscure si-a acaparat statul miza principala fiind economica. Cam ca si in sudul Italiei Mafia. Pozitia lor se vrea a fi eterna.
    Interesant este modul prin care protagonistii se cufunda in ilegalitati , lasati sa zburde si apoi santajati .

    Reply
  5. Gabriel Radeanu

    Toată distopia asta este datorată paradigmei limitate și asimetrice în care funcționează Justiția din România.
    Justiția română este în mod exclusiv gardianul intereselor statului român…”asediate” în permanentă de indivizi sau grupări de indivizi cu interese „particulare”.Dacă este invocată vreodată societatea românească in justiție e doar pentru finalitate sau „execuție”politica.
    Nimeni nu pare a înțelege că în ecuația asta își dispută drepturile și obligațiile trei elemente de valoare egala:cetățeanul(individul),societatea și „contractul” dintre primele două… adică „statul”… cu mențiunea specială că statul ar trebui să fie monitorizat cu foarte mare atenție datorită abuzurilor pe care le-a făcut în comunism…
    Justiția din România se suprapune cu statul, cel de-al treilea element,”dreptuind” sau obligând „după cum îi vine societatea sau individul și în felul acesta drepturile și obligațiile statului rămân nedefinite,echivoce și imposibil de cenzurat.
    Din acest motiv e posibil și „normal” statutul „nesanatos”de egalitate și „colegialitate”între judecători și procurori și indiferența suverană a acestora față de avocați sau inculpați…cu rezultanta generală că nu mai există drepturi ci doar obligații…și primul drept care se pierde în mod automat e dreptul la justiție…la adevărată justiție…
    Restul e „can-can”,preconcepție și subversiv „presupus” cultivat de către „demnitari” cu atitudini și personalitate de functionarasi înghițiți de mecanismul ruginit al sistemului…un fel de Emil Bobu de rit nou care parazitează lideri la fel de mizerabili ca ei…
    P.S.Adevarata preocupare a instituțiilor astea de forță e să existe continuitate a salariilor și pensiilor nesimțite!

    Reply
  6. Open Society Foundation

    Iarasi ati uitat sa mentionati Ungaria cat de corupta este. Cand exemplificam ceva trebuie mentionat ca „este ca si in dictatura ui Orban, unde (…)”.

    Reply
  7. Drinceanu Dumitru

    Rezumatul cărții lui Morar prezentat de AMP este unul pe cât de incomod structurilor de putere bicefale probabil din România pe atât de interesant și documentat. Percepția publică este probabil aceea că România, după ce și-a scurtcircuitat întregul parcurs admițând confiscarea puterii în 1989, a ratat după 2005 realizarea statului de drept, acceptând statul paralel al serviciilor. Morar devoalează mecanismele amplu în cartea sa. Centrul de putere paralel din subteranele serviciilor sub vechea conducere a reușit să subsidiarizeze instituțiile la vedere, așa-zise ale statului de drept, compromițându-le și generând neîncredere și izolare în culisele europene. O filă neagră, un aplomb nedemocratic, atipic și contraproductiv pentru o democrație autentică, ceea ce explică și marea corupție, privatizarea haotică și clientelară, devalizarea fără precedent a sistemului bancar privat autohton, pensiile speciale și alte „desincronizări”. Morar a concretizat juridic incontestabil, fără tăgadă, ceea ce am prezentat în cele două eseuri ale mele, efort depus ca o datorie pentru adevăr și reconstrucție reală a României.

    Reply
  8. Lucian Nicolescu

    După cum în 1945 și după, DSS a depășit în zel KGB, tot astfel azi noul DSS poate fi ușor asemănat cu un conglomerat Mafie italiana-Comunism chinez atroce-FSB.
    Am evoluat? Am involuat?
    Ca popor am pierdut alți 33 de ani. O viață.
    Și după miros se pare că tot n-am înțeles ce ni se-ntâmplă.
    Curat democrație! N’așa?

    Reply
  9. Dumitru

    Eu am mai scris pe-aici pe forum ca Romania poate fi scoasa din UE oricand pentru nerespectul evident al criteriilor de la Copenhaga. Nu-i nevoie de nici o interpretare trasa de par, ca in cazul Poloniei si Ungariei. Iar faptul ca Romania nu e scoasa, ba mai mult, Kovesi este procuror-sef european, arata cam cat de democrata este UE.

    Reply
  10. Alina

    Securitatea era odioasa in trecut pentru ca avea toate depturile, putea omori oameni, ii putea aresta, ii putea da afara din case sau din serviciu, ii putea persecuta in fel si chip pe opozantii regimului.
    Astazi, Serviciile Secrete culeg doar informatii.
    Nu pot face rau decat infractorilor, predand informatiile procurorilor, care ii pot trimite in judecata.
    Sustinatorii mafiei psd sa renunte la catalogarea adversarilor ca securisti.
    Coruptia a fost reala, iar lupta impotriva coruptiei a fost pefect indreptatita. A fost corect si absolut normal ca Seviciile Secrete sa ii sprijine cu informatii pe procurori.
    Mafia nu s-a lasat intimidata si si-a infiltrat oameni corupti sau santajabili in toate structurile statului, in primul rand in justitie, la CCR. Astfel, prin decizii absolut aberante, DNA-ul a fost decapitat, probele obtinute cu ajutorul Serviciilor Secrete ale tarii au fost interzise si eliminate din dosare, condamnarile marilor corupti din mafia psd au fost anulate.

    Reply
    • CMC

      Securistii au fost protejati de justitia securista, pe care au construit-o ca un sistem de jaf al Romaniei prin pensii nesimitite !
      Securistii au facut jocurile politice, arestand pe cei care nu conveneau strainilor, pentru delicte marunte. Desi l-au bagat la zdup pe Dragnea pentru ca le afecta interesele, strainii tot nu sunt multumiti ca nu le dam degeaba resursele offshore. Eventual sa mai platim inca un miliard de euro degeaba (cum si-a jefuit Exxon „sluga strategica”), ca sa ne scape de ele.
      Securistii au protejat infiltratii din politica: Petrov, Blaga, Tudose. Ba pe unii i-au propulsat pana in Parlamentul UE sau la sefia procuraturii UE.
      Bancorex nu a fost jefuita (doar) de politicieni ci mai ales de securisti. Era seful Bancorex securist?
      Cati securisti sunt implicati in marile afaceri de care nu s-a mai auzit? Fregatele, EADS, Daimler, Ericsson. In Microsoft au scapat securistii Florica si Pescariu? Cat s-a recuperat din sutele de milioane de euro, din care Cocos cara cu geamantanele la K2 si K4?
      Cum de nu-l mai cauta nimeni pe Daniel Dragomir sau pe Ghita, care stiu si au dovedit ca stiu foarte multe?
      Ce informatii au cules pentru Schengen? Dar ca sa nu ne jefuiasca OMV dupa ce a angajat sotii si rude ale seckuristilor? Pana si Ucraina ne ia de sluga…

      Reply
      • Monica

        Acestea sunt minciunile sfruntate ale infractorilor din mafia psd si ale slugilor lor.
        Dragnea a fost condamnat pentru ca a comis mai multe infractiuni grave.
        Justitia a fost prea blanda cu el.
        Mafia este cea care i-a ajutat pe infractori sa scape, nu Serviciile Secrete.

        Reply
    • Gabriel Radeanu

      Extraordinar tupeu,Alina!Nimeni nu contestă utilitatea informațiilor furnizate Justiției de către servicii!
      Ceea ce spune doamna Mungiu este că e inadmisibil ca serviciile să utilizeze banca de informații pe care a o are pentru a influența actul de justiție,pentru a balansa cântarul în favoarea acuzării,sau intereselor statului.Interesele statului nu sunt deasupra Legii.
      Mie personal mi-e rușine cât de nesimțiți suntem,fără umbră de rușine națională pentru faptul că am avut președinte un personaj cu biografie conexă cu fosta Securitate!
      Asta a fost o informație pe care actualul „nevinovat”SRI sigur a avut-o și presupune efecte penale simbolice mai mari decât toate rezultatele anticorupției la un loc…dar a refuzat să o utilizeze deschis sau subversiv din motive pe care din păcate le putem doar specula.
      Așa că mai ușor cu „sfințenia” și binefacerile SRI-ului!

      Reply
      • Monica

        Acestea sunt minciunile sfruntate ale infractorilor din mafia psd si ale slugilor lor.
        Securistii nu au influentat actul de justitie. Nu aveau cum.
        Petrov ar fi fost ales chiar daca se stia ca a colaborat cu securitatea, pentru s-a votat impotriva mafiei psd, nu pentru PDL.

        Reply
        • CMC

          Ca sa nu se mai bata campii cu mafiile partidelor:
          „„Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că neam atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menținem interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”, a spus generalul SRI, Dumitru Dumbravă, într-un interviu pentru siteul juridice.ro.”
          „31 oct. 2016 — În România au fost date de 16 ori mai multe mandate de interceptare pe siguranţa naţională decât în SUA ”
          Nu-i asa ca s-a musamalizat ancheta in legatura cu o semnatura falsa de la ICCJ pe protocolul de colaborare cu serviciile?

          Reply
          • Alina

            Probabil ca in Romania au fost mult mai multe cazuri de coruptie la nivel inalt.
            Serviciile Secrete trimiteau probe solide procurorilor, privind acte de mare coruptie la nivel inalt. Foarte bine faceau Serviciile ca urmareau in continuare ca probele sa fie incluse in dosare, care sa fie trimise in judecata, nu sa fie tinute in sertare.
            Foarte bine faceau Serviciile ca urmareau in continuare dosarele, sa nu cumva sa ajunga la niste judecatori corupti, aflati in solda mafiei, care sa le tergiverseze pana la prescriptie sau chiar sa-i achite pe infractori.

        • Gabriel Radeanu

          Dragă Monica inclusiv replica „furioasă” împotriva PSD-ului e „păcătoasă” rău. Cine a zis ceva despre Securitate,atenție … despre Securitate.Confuzia pe care o faceți e mai mult decât „explicită”.
          Dragul nostru de SRI,care NU are ABSOLUT nicio legătură cu securitatea!!!… este autorul prezumat al respectivelor abuzuri asupra Justiției.
          Inclusiv apărătorii SRI -ului îl confunda cu Securitatea…ceea ce e amuzant intr-un fel…comic așa!
          Mai băieți mai răsfirați că ați început să vă călcați pe picioare!

          Reply
  11. Stefan Lazar

    Atat onor autoarea cat si Morar au contribuit din plin la capturarea totala a puterii de catre servicii si procuratura. D-aia nu-si bate nimeni capul nici cu capodopera de carte, nici cu articolele de aci.

    Ideea de baza a dnei e ca mai bine anticoruptie selectiva decat deloc. Mai bine sa intre unii corupti la bulau si alti corupti sa zburde fericiti. Ca tot e ceva. Atata ca altii astia sunt cei care-i baga pe aia unii. Si anticoruptia nu mai face 2 parale, e doar un mod de a acapara puterea. Nici macar nu e vreo sofisticarie, ce mare vrajeala e sa guvernezi cand stii ca toate partidele sunt la ordin? Ca daca misca vreunu in front, a doua zi e convocat la DNA?

    Din gaura asta nu se iese cu votul. Serviciile conduc tot, partidele sunt cotrolate total de cadre active, nici macar in rezerva. Ce e ciudat e ca UE si partenerul strategic aplauda la unison, le convine – probabil e mai simplu si mai eficient sa comanzi niste cadre, decat sa ai de-a face cu democratia. Cu cat e mai avansata integrarea in UE si in NATO cu atat serviciile controleaza tot mai mult si mai mult.

    Probabil la un moment dat vreunui ghineral SRI o sa-i fete mintea „ce atata frate cu UE si restul, ce trebe atata sa le dam lor mai mult decat luam noi.” Abia atunci o sa fie deranj la Europa.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *