Am pus corupția pe harta turistică a Capitalei! Ce obiective și de ce s-au calificat în primul Tur al Marilor Tunuri

Am pus corupția pe harta turistică a Capitalei. Duminică, câteva zeci de cetățeni au participat la prima ediție a Turului Marilor Tunuri Bucureștene. Cu autocarul România Curată și pe jos au fost vizitate obiectivele: blocul din Zambaccian al lui Adrian Năstase, blocul din Floreasca a fostului cuplu Udrea-Cocoș, casa din Mihăileanu a lui Traian Băsescu, dezvoltările imobiliare din Dămăroaia-Bucureștii Noi, Pasajul Basarab, străpungerea Ciurel, Hala Matache, Parcul Tineretului, turnul Cathedral Plazza și turnul de lângă Biserica Armenească. Mai jos puteți vedea imagini din tur (în ordinea inversă a vizitării lor, și motivele care au ”calificat” obiectivele în Turul Marilor Tunuri.

***

***

Ora 14,40 Turul se încheie în Parcul Tineretului. Situația a fost prezentată de una dintre doamnele care se opun transformării parcului în blocuri:

”După cum observați, aceasta este a doua locație pe care au început să o sape acum două săptămâni și se pare că au spart niște canale de aducție care merg prin subteran, care aprovizionau unitatea centrală a parcului, unitatea de administrare a parcului și de două săptămâni muncitorii stau și scot apă cu găleata. Pământul au început să îl arunce peste vegetația care a mai rămas în picioare ca să o sufoce. Puțin mai sus avem prima locație, primul bloc ridicat. Aici vor fi șase blocuri. Bineînțeles că nu se respectă nimic, nicio autorizație, nici faptul că am obținut ordin presedențial de stopare a defrișărilor, s-a defrișat în continuare fără să se respecte nimic. A venit poliția, a venit Mediul, de trei săptămâni mergem în audiență la Mediu și nimeni nu ia nicio măsură. S-au tăiat 120 de copaci peste această ordonanță. Avem inventar de la primărie, au fost în total 415 copaci la început și acum au mai rămas 200.

Proprietăreasa este doamna Maria Micșunescu împreună cu SC Construcţii Locuinţe Noi CHI SRL, domnul Chiriță, care, după cum a spus domnul avocat Dobrev mai are șapte blocuri ilegale construite. Asta e marele tun. Dânsa a investit un milion și jumătate de euro și acum scoate peste30 de milioane de euro de aici. Am demarat (n.r. procedurile) în instanță. Avem proces împreună cu domnul avocat Dobrev, cu Nicușor Dan și cu primăria. Domna proprietăreasa a dat Primăria Capitalei în judecată pentru obținerea avizului de defrișare. Nu l-a obținut nici acum, dar au defrișat oricum.

Cei de la ITRSV (Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare) ne-au ajutat. Au spus că această vegetație este de ocol silvic, deci este vegetație forestieră în afara fondului forestier, ceea ce implică fapte penale. Au și un dosar, de fapt vreo trei care s-u acumulat într-un singur dosar penal. Chiar săptămâna trecută am fost la Serviciul de Investigare Fraudă a Sectorului IV, unde este acest dosar, în anchetă. Ei muncesc sâmbăta, noaptea, toarnă beton pe timp de noapte. Chemăm poliția la 12:00 noaptea și nu vin, spun că este proprietate privată și că au tot dreptul. Sau sunt anunțați și în cinci minute închid, sting luminile și pleacă. Din partea autorităților nu avem niciun sprijin. Singurul sprijin este în instanță. Sperăm.”

Alte informații despre abuzurile din Parcul Tineretului aici.

***

Ora 14.25. La casa din Mihăileanu

Casa din Mihăileanu este o vilă de 334 metri pătraţi construită în perioada interbelică într-o zonă bună a Capitalei. Naţionalizată de statul comunist, a fost locuită de mai mulţi chiriaşi fiind, la un moment dat, şi reşedinţa consulului Germaniei la Bucureşti. Casa a devenit celebră după ce a fost cumpărată, fortând limita legii, de către fostul preşedinte Traian Băsescu.

Concret, în anul 2002, pe vremea când era primar al Capitalei, Băsescu a primit dreptul de sta cu chirie în această vilă pentru ca, în anul 2003, să facă o cerere pentru a o cumpăra, cerere aprobată chiar de instituţia pe care o conducea, adică Primăria Capitalei. Cu 19.000 de dolari, Băsescu a cumpărat etajul, casa scărilor şi garajul din imobilul de pe strada Ştefan Mihăileanu.

Băsescu nu avea dreptul să cumpere o locuinţă de la stat, pentru că el avusese în proprietate o casă la Constanţa şi o alta achiziţionată în Bucureşti chiar în 2002, pentru care plătise 280.000 de dolari.

Lui Băsescu i s-a deschis un dosar penal pentru modul în care a cumpărat casa din Mihăileanu, însă procurorii au închis ancheta, după ce Elena Udrea, avocata pe atunci a lui Băsescu, a făcut o vizită intempestivă la Parchet.

Rămâne celebră imaginea cu Traian Băsescu din 2005, imediat după ce a fost ales preşedinte, ieşind pe furiş din această casă cu două pungi de plastic în care avea lenjerie şi rufe murdare! A avut ghinion că jurnaliştii îi păzeau casa, iar pozele au apărut în toate ziarele.

***

Ora 14.15:  La Turnul de lângă Biserica Armenească

Turnul de lângă biserica Armenească este unul dintre cele mai controversate proiecte imobiliare din București, mulți fiind de părere că este un exemplu perfect pentru specula imobiliară practicată în București în ultimii zece ani și pentru corupția din administrația locală.

Istoria acestui proiect începe în 2000 când se aproba Planul Urbanistic General (PUG) al Municipiului București, legea de construire a orașului. În PUG, pe lângă reglementările firești care spun ce ai voie să construiești pe fiecare teren în parte, în funcție de înălțimea clădirilor din fiecare zonă și activitățile care se desfășoară acolo, Universitatea de Arhitectură și Urbanism, Ion Mincu, a introdus și un studiu de altimetrie care dădea posibilitatea ridicării unor turnuri pe anumite parcele din oraș, motivul fiind că metropola noastră n-ar avea “siluetă”.

Una dintre parcele a fost și cea de lângă biserica Armenească, deși aceasta avea doar câteva sute de metri pătrați, este amplasată lângă un monument istoric și arterele învecinate sunt mici și foarte aglomerate, argumente suficiente împotriva ridicării unei clădiri înalte.

 

Construcția turnului a început în 2001, acesta fiind lipit de biblioteca bisericii, dar la scurt timp lucrările au fost sistate, dezvoltatorul de la vremea respectivă intrând în litigiu cu Biserica Armenească a cărei structură a fost afectată de lucrări. Litigiul a fost stins în 2003 prin plata unor daune de 790.000 de dolari către biserică. Lucrările de construire au fost terminate în 2006 și au costat aproximativ 25 milioane euro.

Clădirea are o suprafață de circa 25.000 mp și o înălțime de 19 etaje. Aberdeen Immobilien a cumpărat clădirea de birouri în anul 2007, de la fondul de investiții britanic, Charlemagne, care o cumpărase, cu un an înainte, de la Antonis Kapraras.

În 2009, clădirea a ars într-un incendiu devastator, punând în pericol Biserica Armenească.

Ministrul Culturii la vremea respectivă, Theodor Paleologu, a declarat că blocul care a ars lângă Biserica Armenească ar trebui să dispară.

“Așa cum își dorește aproape toată lumea din cartier, și eu mi-aș dori să dispară acest bloc de la Armenească, să fie dat jos. Chiar dacă nu se obține acest lucru, în viitor ar trebui să nu se mai construiască în felul acesta în zona centrală a Capitalei”, a spus Paleologu.

După incendiu, clădirea a rămas în paragină. Proprietarii clădirii au anunțat în mai multe rânduri că vor începe reconstrucția turnului, aceștia obținând încă din mai 2012 o autorizație de construire în acest sens. Se pare însă că lucrările întârzie să înceapă deoarece proprietarii încă nu au încasat asigurarea pentru daunele cauzate de incendiu.

În ceea ce privește lucrările de reabilitare a turnului, s-a declarat în presă că ar fi mai ieftin să se demoleze clădirea veche, afectată de incendiu, dar ar putea apărea probleme la reautorizare deoarece se află într-o zona protejată, cu clădiri monument istoric, iar imobilul este mult peste regimul de înălțime al vecinătăților.

Acestea fiind argumentele legale pentru care, de la bun început, ridicarea blocul de sticlă cu structură de oțel nu trebuia autorizată.

Când s-au construit fundația și nivele inferioare, a fost întrerupt cursul unui râu subteran, producându-se în sol infiltrații de apă ce au afectat toate fundațiile clădirilor din jur și așa vechi, cu probleme seismice.

***

Ora 14,05: Autocarul România Curată trece pe la Cathedral Plaza

În ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploiești a decis definitiv și irevocabil demolarea turnului Cathedral Plaza, după 7 ani de procese. Demolarea a fost cerută de Arhiepiscopia Romano Catolică deoarece turnul de 72 de metri aflat lângă biserica Sf. Iosif, monument istoric, a afectat atât structura cât și imaginea catedralei. Deși au trecut aproape doi ani, Primăria Capitalei refuză să pună în aplicare sentința de demolare a turnului.

Primarul general Sorin Oprescu a declarat într-un interviu acordat HotNews.ro că nu demolează Cathedral Plaza, deoarece s-ar teme că lucrările vor afecta Catedrala Sfântul Iosif, lângă care se află turnul de birouri construit ilegal. Ca să se mai amâne aplicarea sentinței, primarul Capitalei a mai comandat o expertiza suplimentară, anunțând că ar vrea să fie sigur că lucrurile sunt în ordine și că va prevedea în bugetul pe 2015 banii necesari demolării. În cazul în care expertiza va certifica că nu există riscuri, Oprescu susține că va demola turnul de birouri.

“Au venit structuriștii și mi-au explicat că dacă iau capacul, încep să tai etajele de pe Cathedral Plaza, se produce alunecare de pământ și Catedrala suferă. Când m-au speriat așa, ce să fac? Când am întrebat specialiștii, Institutul de Arhitectură a lăsat-o sine die în pronunțare, de frică, Urbanismul la fel, iar Institutul de Construcții la fel. Așa că am angajat o firma de specialitate, o plătim noi, Primăria, că să facem studiul să vedem dacă se întâmplă ceva cu Catedrala dacă demolăm Cathedral Plaza. Dacă studiul îmi spune că riscul este foarte mic, eu acum la începutul anului pun în bugetul pe 2015 suma necesară demolării, și o demolez. Trebuie dusă la îndeplinire hotărârea judecătorească”, a explicat Sorin Oprescu, într-un interviu acordat HotNews.ro la începutul lui 2015. Acesta spune că estimativ demolarea clădirii costă între 15 și 20 milioane de euro.

Acum un an, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat că a cerut o expertiză și lămuriri în instanță referitor la cine va face demolarea – Primăria sau compania care a ridicat clădirea – si cine va suporta costurile demolării. Edilul spunea că ar mai fi nevoie de încă o sentință judecătorească pentru demolarea turnului deoarece clădirea se află pe teren proprietate privată. Sorin Oprescu declara la vremea respectivă că demolarea Cathedral Plaza costa circa 17-18 milioane de euro.

Între timp, Millenium Building Developement a cerut instanței să oblige Primăria Capitalei să emită o nouă autorizație pentru turnul de birouri de lângă Catedrala Sfântul Iosif.

Reprezentanții Arhiepiscopiei Romano-Catolice București spun că, de fapt, Primăria Capitalei a cerut anularea sentinței prin care instanța a decis demolarea turnului, solicitare respinsă de Tribunalul Dâmbovița, și îl acuză pe primarul general Sorin Oprescu că “încearcă să salveze clădirea ilegală”, iar costurile aferente demolării nu sunt atât de mari cum susține primarul general.

“Tribunalul Dâmbovița a respins prin încheierea din 24.01.2014 și hotărârea nr. 288/2014 două cereri formulate de Primarul Municipiului București, una de suspendare și alta de anulare a sentinței civile nr. 2520/2012, pronunțată anterior de același tribunal, prin care a fost dispusă desființarea clădirii ilegale Cathedral Plaza și aducerea terenului la forma anterioară construirii. Căile de atac exercitate de Primarul General au fost în mod vădit inspirate de încercările confuze și disperate ale proprietarilor autointitulatei Cathedral Plaza. Se pare că prin această strategie Millennium Building Development (MBD) și-a transferat influența și mijloacele de atac în sfera unei instituții publice care, într-un stat de drept, ar trebui sa apere Catedrala Sf. Iosif și nu clădirea ilegală de lângă aceasta”, a declarat IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București.

Mai mult, ARCB susține că potrivit unor estimări independente costurile demolării Cathedral Plaza nu ajung nici la o treime din cifrele vehiculate de Primarul General.

Proiectul Cathedral Plaza dezvoltat de Millennium Building Development (MBD) a fost autorizat de Primăria Sectorului 1 pe 24 februarie 2006. Lucrările au început pe 9 martie 2006. În aprilie 2006, autorizația a fost contestată în instanță de reprezentanții Arhiepiscopiei Romano-Catolice din București deoarece afecta atât imaginea, cât și structura Catedralei Sf. Iosif. Din iulie 2007, lucrările au fost întrerupte de mai multe ori din cauza litigiilor între Arhiepiscopie și dezvoltatori. Construcția imobilului s-a terminat în 2011, potrivit dezvoltatorilor. La câteva zile după, în iulie 2011, Curtea de Apel Suceava a respins cea de a șasea și ultimă cale extraordinară de atac promovată de MBD “stabilind irevocabil nulitatea autorizației de construire a auto-intitulatei clădiri Cathedral Plaza”. În mai 2012, CEDO a respins plângerea formulată de Millennium Building Development (MBD), dezvoltatorul turnului de lângă biserica Sfântul Iosif, împotriva Statului Roman.

În 28 iunie 2012, Tribunalul Dâmbovița l-a obligat pe Primarul Municipiului București să emită decizia privind desființarea turnului Cathedral Plaza realizată fără autorizație de construire legală, autorizație emisă la solicitarea SC Millennium Building Development SRL București, de Primăria sectorului 1. Sentința a devenit definitivă și irevocabilă în urma deciziei Curții de Apel Ploiești, în ianuarie 2013.

***

Ora 13,55. Ce a mai rămas din Hala Matache

25 martie 2013. Zi neagră pentru istoria Bucureștiului. Primăria Capitalei a început demolarea Halei Matache, clădire monument istoric, după lăsarea întunericului, în ciuda puternicelor proteste ale societății civile care a cerut că hala să nu fie demolată, ci să fie păstrată pe amplasamentul său.

Demolarea a avut loc la câteva ore distanță după ce tot Primăria Capitalei îi întreba pe cetățeni și pe ONG-iști ce părere au de “demontarea” acesteia și mutarea pe alt amplasament, dezbatere la care nimeni de la Primărie nu a pomenit nimic despre demolare. Demolarea clădirii s-a făcut pentru lărgirea străzilor Buzești și Berzei la două benzi pe sens plus linie de tramvai, deși nu exista la momentul respectiv aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru acest proiect, care bătea în cuie și mutarea halei.

În comunicatul trimis în mod oficial de Primărie, imediat după demolare, s-a spus că lucrările de “demontare” a halei au început în baza unei autorizații și “vor fi executate cu celeritate, având în vedere situația de disconfort prelungit a locuitorilor din zonă (disconfort creat de nenumărate contestații ale lucrării depuse atât la instanțele din București cât și la cele din Cluj-Napoca) precum și impactul negativ asupra agenților economici, astfel încât operațiunea de desfacere să fie finalizată cât mai repede”.

Asociația Salvați Bucureștiul acuză însă că Hala Matahe a fost demolată ilegal de Primăria Capitalei deoarece la documentația aferentă autorizației de demolare trebuia să existe și un aviz de la Primăria sectorului 1, aviz care nu a fost dat.

“Potrivit articolului 4 lit. c) din Legea construcțiilor 50/1991, autorizațiile care privesc monumentele istorice se emit de Primarul General al Municipiului București cu avizul Primarului de Sector. Această prevedere este explicitată în articolul 22 al Normelor metodologice la Legea construcțiilor 50/1991. Primarul Sectorului 1 nu a emis avizul obligatoriu întrucât documentația întocmită de Primăria Generală era incompletă. Prin urmare autorizația a fost emisă în mod ilegal de Primăria Generală, se arată într-un comunicat al Asociației Salvați Bucureștiul, emis în martie 2013.

Imediat după demolare, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat că Hala Matache va fi reconstruită la 50 de metri distanță de locul unde se afla inițial, păstrându-se, totodată, elementele originale ale monumentului și că hala nu a fost demolată ci demontată, iar elementele valoroase au fost păstrate pentru reconstrucție.Edilul a mai declarat în nenumărate rânduri că pentru reconstruirea Halei se va face concurs de arhitectură, însă nici până astăzi acest concurs nu a fost lansat, iar hala nu a fost reconstruită.

Mai mult, Sorin Oprescu a declarat la începutul acestui an că terenul pe care Primăria Capitalei a stabilit să reconstruiască Hala Matache a fost concesionat de Primăria sectorului 1 unui investitor privat care l-a pus gaj la bancă, astfel că n-ar mai avea unde reconstrui clădirea. Deși investitori dispuși să facă asta s-au găsit. Oprescu a fost contrazis de primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, care spune că tot ceea ce a declarat Sorin Oprescu este un neadevăr deoarece pe acel teren se află Piața Matache, iar pentru reconstruirea halei trebuie demolată o parte din piață.

“Afirmația primarului general, Sorin Oprescu, potrivit căreia terenul pe care Primăria Capitalei intenționează să reconstruiască Hala Matache ar fi concesionat, este un neadevăr. Terenul în cauză, parte a Pieței Matache, nu este concesionat, pe el fiind amplasate construcții pentru desfășurarea activităților comerciale. Acestea au fost ridicate în anul 2007 de Administrația Piețelelor din Sectorul 1, în cadrul proiectului de modernizare a Pieței Matache, finanțarea lucrărilor fiind asigurată printr-un contract de împrumut pe o durată de 20 de ani, încheiat de această instituție cu Banca Comercială Română”, spun reprezentanții Primăriei sector 1.

Aceștia susțin că sunt de acord să dea Primăriei Capitalei terenul doar dacă vor prelua împrumutul luat în 2007 pentru modernizarea Pieței Matache.

“Întrucât reconstruirea Halei Matache pe o parte din această suprafață de teren implică demolarea unor construcții noi, acordul nostru pentru reconstruirea Halei Matache pe suprafața de teren în cauză este condiționat de preluarea împrumutului de către Primăria Generală a Municipiului București, în condițiile legii. De altfel, i-am transmis acest punct de vedere primarului general într-o discuție pe care, din păcate, am purtat-o abia după demolarea Halei Matache”, susțin reprezentanții Primăriei sectorului 1 într-un comunicat de presă.

***

Ora 13.40: Spre Pasajul Basarab

Este ilustrarea perfectă a modului greoi în care se construieşte în România și un exemplu elocvent despre cum se poate umfla nota de plată din bani publici.

Podul are circa 2 km şi rolul său este de a uni din punct de vedere rutier sectoarele 1 şi 6 ale Capitalei între Soseaua Nicolae Titulescu și Soseaua Grozăvești. A fost construit cu scopul de a fluidiza traficul în zona de Nord-Vest și de a completa inelul interior de circulaţie al Municipiului București. Este un exemplu prost al modului în care autorităţile şi firmele de construcţie umflă preţurile atunci când vine vorba de lucrări cu bani publici.

Lucrările la Pasajul Basarab au început în noiembrie 2006, în timpul mandatului lui Traian Basescu, au continuat în mandatul lui Adriean Videanu și s-au finalizat în timpul mandatului lui Sorin Oprescu, pasajul fiind inaugurat în iunie 2011, cu 24 luni întârziere față de termenul stabilit inițial. Podul are circa 2 km și rolul său este închidere a inelului principal de circulație (bd. Iancu de Hunedoara – Ștefan cel Mare – Mihai Bravu – Calea Văcărești – Șoseaua Oltenitei -Șoseaua Viilor- str. Progresului – Șoseaua Grozavești – Pasaj Basarab – bd. Titulescu).

Ce este spectaculos la acest proiect este însă felul în care au crescut costurile de execuție.

În 2005, pentru acest proiect CGMB a alocat suma de 606 milioane lei prin HCGMB 253/2005. În 2007, consilierii generali au mai alocat încă 162 milioane de lei, prin HCGMB 121/2007. În 2010, consilierii generali, la cererea Primăriei Capitalei au mai alocat circa 500 milioane de lei, investiția ridicându-se la 1,2 miliarde de lei. În final, Primăria Capitalei spune că a plătit 889.535.610 lei (circa 240 milioane euro):

– exproprieri – 102.698.180 lei;

– consultanță – 17.595.015 lei;

– proiectare – 27.252.449 lei;

– execuție – 741.989.964 lei.

Consorțiul care a realizat lucrarea este format din firmele Astaldi și FCC Construccion.

Bogdan Glăvan, scrie într-un articol publicat pe România Curată că, inițial, costurile estimate pentru acest proiect erau mult mai mici și față de bugetul alocat inițial de primărie.

Astfel, acesta precizează că în studiul JICA (Japan Internațional Cooperation Agency) realizat de experți japonezi la comanda Primăriei Capitalei, pentru a găsi soluții la probleme legate de trafic, pentru realizarea pasajului erau propuse mai multe variante cu costuri cuprinse între 11.6 și 26.6 mil. EUR. Mai exact existau 4 alternative:

Alternativa 1 – 24.4 mil. USD (peste Orhideelor, pod lung până la Dâmbovița – similar proiectului actual)

Alternativa 2 – 11.6 mil. USD (peste Orhideelor, pod scurt)

Alternativa 3 – 26.6 mil. USD (prin spate la IDM Orhideelor, pod lung până la Dâmbovița)

Alternativa 4 – 16.2 mil. USD (prin spate la IDM Orhideelor, pod scurt)

JICA a recomandat alternativa 4 deoarece nu era nevoie de atât de multe exproprieri și datorită impactului pe mediu mai redus. Ca element de comparație, americanii vor cheltui 206 milioane dolari pentru un pod de 4,2 km lungime peste Mississippi.

***

Ora 13,20: Participanții la tur se îndreaptă spre Ciurel

Primăria Capitalei a demarat lucrările la drumul expres spre Autostrada București-Pitești în 2010, iar potrivit documentelor prezentate la vremea respectivă, artera de 8,3 km ar fi urmat să facă legătura între centrul Capitalei – Splaiul Independentei și autostradă. Mai exact, noul bulevard ar fi urmat să pornească de la intersecția bd. Virtuții cu Splaiul Independenței, să meargă pe lângă Lacul Morii până la intersecția cu bd. Uverturii, după care să treacă pe lângă stația de tratare a apei Roșu-Militari și să iasă din București prin comuna Chiajna. Să traverseze Centura Capitalei trecând prin Comuna Dragomirești-Vale și să iasă în A1, la km 13, Pod Ciorogârla. Reprezentanții municipalității au estimat că lucrarea ar costa 138 milioane de euro.

Licitația pentru executarea lucrării a fost câștigată de către consorțiul JV Bogl – Astaldi – Euroconstruct -Tehnologica și Proiect București, termenul estimat pentru finalizare fiind de 35 luni, de la începerea lucrării, respectiv anul 2014.

 

Lucrările la pasajul de la Ciurel au început, în baza unei autorizații emise în regim de urgentă și fără să existe un Plan Urbanistic Zonal aprobat de Consiliul General al Municipiului București (Planul urbanistic a fost aprobat abia în august 2012), care să stabilească exact traseul bulevardului, așa cum prevede legea, și fără să existe o dezbatere publică serioasă asupra necesității proiectului și dacă cetățenii din zonă doresc sau nu un asemenea proiect. În plus, deși reprezentanții municipalității au spus că se vor expropria 40 de hectare de teren, cetățenii din zonă nu știau cine va fi expropriat și nici în ce condiții. De asemenea, lucrările au început fără să existe banii necesari, iar la câteva luni după ce a început șantierul, au fost sistate din lipsă de fonduri, din pasaj fiind realizat doar un pilon și fundația pentru altul.

Societatea civilă s-a opus în nenumărate rânduri acestui proiect motivând că mașinile care vin de pe A1 vor fi încurajate să tranziteze centrul Capitalei. Lipsa de transparență a Primăriei Capitalei, dar și deciziile heirupiste, luate fără a se ține cont de posibilitățile financiare ale municipalității, au dus la blocarea proiectului.

Tribunalul București a anulat, în iulie 2012, autorizația de construire pentru pasajul de la Ciurel, emisă de Primăria Capitalei în regim de urgență. Procesul a fost pornit de un proprietar din zonă, Daneș Mihai, care susține că municipalitatea i-a luat 60 de mp din curte fără să-l exproprieze, iar pilonul pasajului se află la 3 m distanță de balconul său. În noiembrie 2013, sentința a devenit definitivă.

“Am cerut anularea autorizației de construire a pasajului, emisă în regim de urgență de Primăria Capitalei, pe 12 iulie 2011. Această autorizație a fost emisă ilegal deoarece nu are la bază un Plan Urbanistic Zonal și a fost emisă în regim de urgență nejustificat. Aceste autorizații se emit în regim de urgență în caz de taifun, cataclism, cutremur. Aici nu era nici o urgență. Am aflat că se va face pasajul în urmă cu doi ani când au venit muncitorii să înceapă lucrarea. Noi nu suntem Gică Contra, dar vrem ca lucrările să se desfășoare legal. Nu am cerut despăgubiri. Aici nu este vorba doar de mine. Dincolo de lac sunt încă 100 de case, construite recent, care vor fi distruse. Puteau să se gândească la acest drum înainte să le dea autorizație de construire acelor oameni”, a declarat Mihai Daneș, proprietarul care a obținut anularea actului administrativ.

În februarie 2013, și Planul Urbanistic Zonal care stabilește traseul drumului a fost suspendat în instanță, de un grup de cetățeni din zonă care nu sunt de acord cu acest proiect.

Cetățenii din zonă spun că proiectul drumului expres ridică următoarele probleme:

     – este inutil, existând variante mai ieftine și care s-ar putea realiza mult mai rapid. “Printre soluții se numără realizarea unei străpungeri care să continue strada Preciziei până în centura Capitalei, realizarea unei străpungeri pe strada Liniei, unde se află o cale ferată abandonată și unde nu ar fi nevoie de expropieri pentru realizarea drumului până la centură. O altă soluție ar fi realizarea unei străpungeri în continuarea bulevardului Timișoara, aceasta ar avea câteva sute de metri până la centură și s-ar putea realiza foarte rapid. Toate aceste rute alternative ar duce la decongestionarea bulevardului Iuliu Maniu, fără să fie nevoie de acest proiect megalomanic (drumul expres spre autostrada A1, n.r.)”, a declarat Victor Rausse, unul dintre cetățenii afectați de proiect.

      –  nu va duce la rezolvarea problemelor de trafic, aglomerând centrul Capitalei. “Acest PUZ decongestionează într-adevăr bd-ul Iuliu Maniu, dar va conduce tot traficul spre centrul Capitalei, deoarece șoferii care vin de pe A1 și de pe șoseaua de centură vor trece podul de la Ciurel, vor merge pe Splaiul Independenței și vor trece prin zona Unirii spre autostrada București – Constanța. De asemenea, drumul va crea o descărcare majoră pe șoseaua Virtuții, un drum important care leagă Drumul Taberei de nordul Capitalei”, a mai declarat Rausse.

        – trece la doar 7 metri de uzina de apă de la Roșu, unde sunt niște bazine imense de apă descoperite pe care smogul făcut de mașinile de pe drum le vor polua.

        – proiectul nu are studiu de trafic, singurul studiu în acest sens fiind JICA, un studiu realizat de japonezi în 2000 și care nu recomandă acest proiect drept o soluție viabilă.

Între timp însă, sfidând cetățenii și instanța, Primăria Capitalei a emis o nouă autorizație pentru acest pasaj, în august 2013, deși planul Urbanistic a fost suspendat. Acum se află pe rol procesul pentru anularea planului urbanistic zonal aferent proiectului.

 

Cu toate acestea, în toamna anului 2013, Primăria Capitalei a reluat lucrările la pasajul de la Ciurel. Ion Dedu, șeful Direcției de Infrastructură din Cadrul Primăriei Capitalei, a declarat la vremea respectivă că hotărârile Tribunalului nu afectează proiectul, iar lucrările vor continua de îndată ce municipalitatea va avea bani. “Exproprierile pentru lucrare se pot face și în baza Studiului de Fezabilitatea, deci această hotărâre nu afectează lucrarea. Cetățenii au nevoie de această lucrare de infrastructură fiindcă bulevardul Maniu este foarte aglomerat. În acest moment, singurul lucru care ne împiedică să facem această lucrare sunt banii. De îndată ce se va rezolvă aspectul financiar, ne apucăm de treabă și putem începe exproprierile. Nu putem mulțumi pe toată lumea și să păstrăm fiecare casă care s-a construit acolo, unele în mod ilegal”, a declarat Dedu la vremea respectivă.

Tribunalul București a anulat pe 4 noiembrie 2014 Planul Urbanistic Zonal care stabilește traseul drumului expres spre Autostrada A1. În acest PUZ este trecut inclusiv Pasajul de la Ciurel. Procesul a fost intentat de mai multe familii care dețin proprietăți pe traseul acestei artere. Sentință nu este definitivă, în acest moment judecându-se recursul.

Pe 15 ianuarie 2015, într-un interviu acordat HotNews.ro, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat că nu va mai face la sol drumul expres spre autostrada A1, ci va construi un tunel de 14 km între Podul Ciurel și autostrada București-Pitești. Edilul a spus că tunelul va avea o lungime cuprinsă între 7,8 și 14 km, iar costurile vor fi doar puțin mai mari față de varianta la sol care implică foarte mulți bani pentru exproprieri.

In februarie 2015, Consiliul General al Municipiului București (CGMB) a aprobat exproprierile necesare pentru continuarea lucrărilor la Pasajul Ciurel, urmând sa fie expropriate 33 de proprietăți între str. General Popovat și str. Amilcar C. Săndulescu. În total va fi expropriată o suprafață de 13.873 mp de teren pentru care municipalitatea va plăti circa 22 milioane lei.

***

Ora 12.20: Turul ajunge în Dămăroaia

În ultimii cinci ani, în cartierul Dămăroaia, unde se află parcelarea Bazilescu, monument istoric, și în cartierul Bucureștii Noi, printre case parter/parter plus un etaj au apărut zeci de blocuri. O parte dintre vecinii din cartier, care locuiesc în casele vechi, susțin că multe din clădirile noi s-ar fi edificat în mod ilegal. Nemulțumiți că autoritățile nu au avut nicio reacție în ciuda plângerilor făcute de cetățenii afectați, aceștia s-au constituit în septembrie 2012 în Asociația Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucurestii Noi și au început să cerceteze cât de legale sunt blocurile care se ridică la fereastra lor.

Președintele asociației Petru Truță susține că în cele două cartiere s-au ridicat aproape 200 de clădiri noi în mod ilegal. Unele nu respectă autorizațiile de construire, altele nu au deloc autorizații, iar în anumite situații s-a făcut fals în acte pentru recepționarea și intabularea clădirilor ridicate ilegal, spune Truță care citează decizii ale unor instituții de control.

 

Deși au făcut sute de reclamații la instituțiile din țară, iar Inspectoratul de Stat în Construcții a spus clar că nu se respectă legea, încă nu li s-a făcut dreptate, iar clădirile controversate încă sunt în picioare. Proprietarii au ajuns până la Comisia Europeană unde cer să plătească cei care au încălcat legea.

“Asociația Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi își propune să ia atitudine față de autoritățile locale care, acționând în numele unor grupuri de interese, sunt pe cale de a distruge cele două cartiere, prin încalcarea tuturor legilor urbanistice, precum și a Directivelor europene specifice privind protecția mediului. Cele două cartiere reprezintă zonă protejată “Parcelarea Bazilescu”, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu reglementari foarte stricte privind volumul construcțiilor, asigurarea locurilor de parcare, asigurarea unei suprafețe minime de spațiu verde. Noi am inventariat 195 de blocuri de apartamente construite în ultimii 5 ani într-o zonă de 10 km pătrați, blocuri care, în dorința proprietarilor de profituri mari și ilicite, sunt supradimensionate, fără locuri de parcare suficiente (în majoritatea cazurilor fără locuri de parcare) și fără niciun metru pătrat de spațiu verde. În plus au fost distruse complet aliniamentele verzi de la stradă și au fost tăiați, fără aprobare, sute de copaci bătrâni de zeci de ani”, scrie în petiția depusă de asociație pe 21 ianuarie 2014, la Comisia Europeană.

“Invadarea acestor două zone cu blocuri ilegale s-a făcut cu complicitatea aparatului administrativ local. Acest fapt s-a făcut prin emiterea de documentații de urbanism neconforme cu legislația, prin încurajarea abuzurilor urbanistice prin neacționare și nesancționarea celor care încalcă legea, atât investitori cât și angajați din administrația locală. Instituțiile guvernamentale de control, inclusiv Prefectul Municipiului București, care poate anula, conform legii, actele nelegale emise de autoritățile locale, au rămas insensibile la semnalele noastre de alarmă. Vă rugăm să luați în considerare că acest fenomen nu este unul local, zone întregi din Municipiul București fiind în pericol de a dispărea, capitala țării fiind caracterizată cel mai bine de haosul urbanistic generalizat”, mai susțin cetățenii.

Din cele 200 de imobile pe care le consideră ridicate ilegal, Asociația Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi a cerut în instanță demolarea a 18 dintre ele, în prezent fiind procese pe rol pentru fiecare caz în parte.

Petru Truță, președintele Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi spune că deși există răspunsuri oficiale de la Inspectoratul de Stat în Construcții, Ministerul Dezvoltării și Primăria Capitalei, aceste construcții s-au edificat ilegal, până acum Tribunalul București a respins mai multe dosare, restul încă judecându-se. Președintele Asociației speră că la recurs să aibă câștig de cauză.

Una dintre construcțiile care ar fi fost construite ilegal, potrivit Asociației Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi, se află pe Str. Pieței nr. 15. Primăria Capitalei a autorizat pe acest teren, în septembrie 2012, ridicarea unei construcții cu parter, două etaje și mansardă. Potrivit unui răspuns adresat Asociației Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi de către Ministerul Dezvoltării, proprietarii nu au respectat autorizația emisă de Primăria Capitalei. Asociația i-a dat în judecată pe proprietari și cere demolarea clădirii.

***

Ora 12.00: Grupul ajunge la blocul lui Udrea și Cocoș, din Floreasca. Participanții la tur scandează ”Udrea, nu uita/ Pușcăria-i casa ta”. Locatarii au ieșit și au spus că ei sunt cumpărători de bună-credință. În spatele blocului s-a putut vedea că a fost construit în imediata apropiere a blocului vecin, ”geam în geam”, fără respectarea distanței minime legale.

În anul 2009, Elena Udrea şi soţul ei, Dorin Cocoş, au finalizat construirea unui imobil din cartierul Floreasca (3 duplexuri si 12 apartamente), susţinând că banii provin din fonduri proprii. Terenul de sub bloc fusese cumpărat anterior de la fostul proprietar, care la rândul lui l-a obţinut în baza unei cereri de retrocedare de la Primăria Capitalei în anul 2000, în timpul mandatului lui Traian Băsescu. Pentru a construi blocul, cuplul Udrea-Cocos a tăiat mai mulţi copaci și a distrus spaţiul verde, în ciuda opoziţiei vecinilor.

O altă afacere imobiliară a Elenei Udrea a constat în cumpărarea în 2007 a unui teren în nordul Capitalei, cu un credit de 3,3 milioane euro luat de la BRD, credit care i-a provocat aşa de multe insomnii că a reuşit să vândă imediat terenul, în plină criză imobiliară, către Alexandru Faur, partener de afaceri cu Gheorghe Stelian. Amintim şi aici cele 80 de ha teren agricol cumpărat de Udrea în comuna Nana, unde administrator l-a pus pe Tudor Breazu, cel care intermedia şpăgile pentru Elena în dosarul Gala Bute. Dorin Cocoş şi Elena Udrea se află acum în arest preventiv, fiind acuzaţi de infracţiuni grave de corupţie. Procurorii spun că Dorin Cocoş intermedia şpaga din dosarul Microsoft şi o ajuta pe Alina Bica la retrocedări ilegale de terenuri, iar Udrea primea bani cu geanta la Ministerul Dezvoltării şi Turismului.

***

Ora 11,21: Câteva zeci de persoane au plecat, de la Teatrul Național, cu autocarul ”România Curată”, în Turul Marilor Tunuri Bucureștene. Prima oprire a fost la Casa din Zambaccian. ”E un bloc foarte urât”, au remarcat participanții la tur, care consideră că trebuie recuperat prejudiciul în integralitate.

Este un bloc cu patru nivele, construit de fostul premier Adrian Năstase, unele materiale de construcţie fiind primite ca mită. Aşa spun judecătorii care l-au şi condamnat pentru acest lucru la patru ani închisoare.

Deşi primise numeroase moşteniri de la diverse rude, printre care trei apartamente, terenuri, inclusiv bijuterii şi tablouri de la celebra mătuşa Tamara evaluate la un milion de euro, Năstase a hotărât să îşi ridice un bloc pe un teren situat la adresa Zambaccian nr.16. Terenul fusese cumpărat anterior, in 1999 de la un subaltern din partid,  Gabriel Bivolaru cu modica sumă de 10.000 euro. Aceasta tranzacție controversată a fost pe larg dezbătută de presa liberă la acel moment.

Năstase nu a vrut însă să investească din banii familiei, aşa că a luat decizia de a se asocia cu un constructor, în persoana lui Sergiu Sechelariu. El punea terenul la bătaie, iar partenerul trebuia să ridice construcţia respectivă. Așa că Năstase l-a numit pe Sechelariu ca secretar de stat,  iar cea care îi dirija efectiv afacerile acestuia, Irina Jianu, a primit postul de inspector şef al ISC.

Înţelegerea iniţială era ca jumătate din bloc să-i revină lui Sechelariu, iar cealaltă familiei Năstase însă acordul nu a fost respectat.

Costurile de construcţie au fost estimate la 34 de miliarde de lei vechi, din care Năstase ar fi achitat cea mai mare parte. Nu au fost însă nici de această dată banii lui. Procurorii DNA au descoperit că o parte consistentă a costurilor, aproximativ o jumătate de milion de euro, reprezentând materiale de construcţii aduse din China (termopane, gresie, faianță, marmură, șemineu), fuseseră plătite de fapt de Irina Jianu, drept mită pentru ca ea să fie numită şi menţinută în fruntea ISC. Mai trebuie adăugat că la subsolul blocului a fost construit un buncăr placat cu foiţă de cupru.

Imobilul este finalizat în martie 2004, iar Adrian Năstase primeşte apartamentul de la etajul 3, după care va mai cumpăra şi apartamentul de la etajul 1 pentru fiul său, Andrei.

Toată această afacere i-a adus lui Adrian Năstase o condamnare de 4 ani închisoare, din care a făcut efectiv mai puţin de o treime, soţia lui a fost condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare, iar Irina Jianu la 4 ani cu executare.

Judecătorii au pus sechestru pe imobilul din Zambaccian, însă Năstase a plătit prejudiciul estimat  la 1,8 milioane lei. Familia Năstase locuieşte şi acum în blocul din Zambaccian.