Doctorița de la Băicoi. Aberantă și needucată ca om și ca medic (mă refer la limbajul corpului în fața unui aparținător).
M-a frapat un amănunt, cele cîteva secunde bune înainte de a exploda și rupe fișa de primire de la Ploieșți. M-am întrebat la ce s-a gîndit oare? Hai să speculăm un pic:
„Ăia de la Ploiești s-au spălat pe mîini, nu o internează deși sunt spital de urgență, cu dotări și personal și mi-o aruncă mie în brațe unde sunt singură. Și eu ce să fac cu ea? Nici măcar nu mi-au dat un telefon de transfer între camerele de gardă, conform protocolului, pentru că știau că o s-o refuz. O internez, și mîine ce-o să zică șefa de secție? Or să mă facă cu ou și cu oțet că sunt proastă, că internez cazuri acute în spital de neacuți. Or să mai mă lase să fac de garda la sfîntu’ așteaptă. Să-i scriu în foaie că refuz internarea? Și apoi să tabere toată lumea pe mine? Și mai mult, dacă moare? Bine dar nu e normal, ăia se spală pe mîini și eu trebuie să înghit nesimțirea lor. Mai stă și asta cu telefonul în mînă la vedere. Nu-i semnez nimic! La dracu cu ea de gardă, mai bine o internez și înghit noroiul! Dacă moare sunt eu acoperită că am internat o urgență de cardiologie? Habar nu am ce prevede legislația!” (notă mea – nu prevede nimic).
Ceva în genul acesta și apoi SNAP! Poate că desfac firul prea adînc în patru dar în fapt, ignorind aparținătoarea, care în mod justificat se află într-o situație aparent fără ieșire – bunica (probabil) cu o insuficiență cardiacă decompensată (să speculăm în continuare) nu crede este normal s-o țină acasă și să moară cînd există spitale și medici și asigurări etc.
Problema este, în opinia mea, dispariția unui sistem de control adecvat. Toată activitatea asta în care te joci cu soarta oamenilor necesită protocoale de conduită extrem de bine reglementate, cu bucle de control, ramificații, iterații, care să acopere toate situațiile și care să conducă la stabilirea cu precizie a răspunderii, inclusiv a celei individuale. Poate unii cred că asta ar fi un fel de atitudine împotriva medicilor în general. Eu cred că este un mijloc de protecție și de obligare a autorităților să se preocupe atît de partea hard (infrastructură) cît mai ales de soft (funcționarea adecvată). Aș vrea reglementări care în momentul în care medicul de la Ploieșți se spală pe mîini, recomandînd internare fiind urgență dar nu la el – spitalul de urgențăsă oblige medicul de la Băicoi să interneze pacienta și apoi, făcînd o sesizare să fie sancționat colegul de la Ploiești, iar dacă moare pacienta să fie sesizată imediat procuratura pentru lipsire de îngrijire adecvată.
Înainte de a va întreba ce credeți, fac cîteva precizări:
1. Nu se va întîmpla niciodată, cel puțin nu în următorii 10-15 ani.
2. Puneți-vă în poziția aparținătorului.
Dați mai departe, poate lărgim paleta de discuții! Mulțumesc anticipat!
