Parteneriatul din ultimii ani între Rusia şi China s-a clădit pe doi mari piloni: economie şi securitate. China urma să asigure dezvoltarea economică şi să sprijine Rusia financiar, iar Rusia urma să asigure securitatea la graniţele de nord şi vest ale Chinei (prin Organizația Tratatului de Securitate Colectivă). Acest bloc împotriva Vestului a permis Chinei să se concentreze pe conflictul de la graniţa cu India[1] şi pe prezenţa şi influenţa sa crescândă în Pacific.
Războiul din Ucraina pune acest aranjament sub semnul întrebării. Eşecul invaziei arată că Rusia nu mai poate îndeplini obligaţiile pe care şi le-a asumat şi nu mai poate garanta securitatea Chinei, cu precădere la graniţa de vest. De câţiva ani, în Kazahstan au loc proteste pentru alegeri libere şi împotriva corupţiei şi nepotismului. Rusia chiar a trimis 3000 de paraşutişti pe 6 ianuarie, alături de alte state din OTSC, ca să suprime asemenea mişcări, iar pe 7 ianuarie preşedintele Tokayev a autorizat folosirea de forţă letală contra protestatarilor. Prin urmare, peste 200 de protestatari au fost ucişi şi aproape 10.000 au fost arestaţi, drept pentru care ianuarie 2022 este deja cunoscut ca „bloody January”[2].
Acum că Rusia îşi rupe dinţii în Ucraina şi retrage forţe din alte zone ca să le trimită în maşina de tocat a frontului, devine tot mai clar că puterea cu care se lăuda Kremlinul era mai mult o bulă de săpun şi că Moscova nu va putea să trimită trupe în alte „misiuni speciale” în viitorul apropiat – situaţie de care statele-satelit încearcă să profite. În ciuda sprijinului primit de la Kremlin, autorităţile din Kazahstan s-au opus invaziei din Ucraina şi chiar au permis manifestaţii pro-Ucraina, interzicând pe cele pro-Rusia, au atras mai mulţi rusofili în guvern şi caută în mod activ apropiere de China şi reducere a dependenţei de Rusia[3]. Merită precizat că deşi Kazahstan are mari rezerve de petrol şi gaz, mare parte a infrastructurii pentru prelucrarea şi exportul acestora este în Rusia. Un motiv pentru care au avut loc protestele din ianuarie este tocmai preţul petrolului şi gazului GPL. Apropierea de China este dublată de eforturi spre cooperare cu statele din zona Caucaz şi de un efort diplomatic de a evita extinderea sancţiunilor şi către ei. China nu are vreun interes în invazia Ucrainei. De aceea nici nu s-a declarat în favoarea ei şi nici nu a investit masiv în sprijinirea Rusiei. Însă China are interes în Kazahstan, cu care împarte o graniţă de peste 1700 Km şi o conductă de petrol. Dacă Rusia este incapabilă să mai menţină militar controlul asupra sateliţilor din jur, iar acei sateliţi încep să iasă din orbita Rusiei, există posibilitatea ca locul Moscovei să fie luat de Beijing.

Reţeaua de cale ferată şi de conducte de gaz şi petrol în Kazahstan
Regimul de la Nur-Sultan (fosta Astana) aproape sigur ia în calcul variante pentru un viitor desprins de Rusia. Este însă puţin probabil ca acesta să se gândească serios la o apropiere de Vest în sensul aderării la UE sau NATO. Kazahstan este o dictatură în toată regula, deci nu ar fi acceptată, iar consecinţele unei tentative de aderare la organizaţii vestice ar depăşi pe cele suferite de Ucraina întrucât ar atrage nu numai reacţii de la Rusia (slabe, dat fiind mersul actualului conflict) ci şi de la China, care aproape sigur ar performa în teren mai competent decât armata lui Putin. De ce este relevantă soarta Kazahstanului?
Mai devreme sau mai târziu războiul în Ucraina se va termina şi, indiferent de rezultat, va fi nevoie de ajutor extern pentru reconstrucţie. Dacă Ucraina câştigă şi se menţine independentă de Moscova şi întreagă teritorial, la efortul de reconstrucţie aproape sigur vor participa firme din Uniunea Europeană (inclusiv din România, care este cea mai apropiată de zonele de conflict). Acestea vor căuta probabil şi drept de exploatare a resurselor energetice şi minerale ale ţării, pe care Ucraina nu avea capacitatea să le exploateze nici înainte de război, cu atât mai puţin după. Ucraina pare croită nu numai să elibereze teritoriile ocupate în 2022 ci şi pe cele din 2014, ceea ce i-ar asigura acces din nou la gazele şi petrolul din Marea Neagră, din care va plăti efortul de reconstrucție – preţul final al independenţei sale. În scenariul cel mai optimist pentru occident, Rusia însăşi va avea nevoie de ajutor similar ca să îşi revină după război şi nu va putea, deci să îşi impună voinţa asupra sateliţilor de astăzi, ceea ce ar crea spaţiu şi pentru reintrarea pe piaţă a firmelor europene şi pentru expansiunea Chinei în zone de interes economic pentru Moscova. În acest context, rolul Rusiei în parteneriatul cu China ar fi redus la furnizor de materie primă. Fără armatele ruseşti, China ar fi nevoită să îşi păzească singură graniţele şi să preia sateliţii Rusiei de la graniţa sa de vest. Acesta este scenariul pentru care se pregăteşte (şi aparent şi-l doreşte) Kazahstan.
Dacă însă Ucraina pierde şi cedează teritorii Rusiei, Moscova mai poate pretinde că poate respecta angajamentul faţă de China şi că poate asigura stabilitate la graniţă. Mai mult, se poate baza pentru reconstrucţia proprie pe aceleaşi resurse de petrol şi gaz, cu menţiunea importantă că pentu Kremlin nu este importantă reconstrucţia Ucrainei ci a Rusiei sau, mai precis, a elitei care conduce Rusia. Pentru masele de rând, victoria însăşi este suficientă să justifice sacrificiul. Mândria însăşi, alături de bunurile prăduite de soldaţii de rând şi de câteva gesturi simbolice, sunt suficiente ca să nu mai fine nevoie şi de alte investiţii. Victoria Rusiei ar însemna şi sfârşitul ucrainenilor de pe teritoriile sale. Sub pretextul ‚denazificării’, Rusia pare pornită să extermine identitatea de ucrainean cu totul, prin mijloace cunoscute – transfer de populaţie, eliminarea fizică a intelectualilor, impunerea unor surse oficiale unice de informare, inclusiv în programele şcolare, distrugerea monumentelor, cărţilor şi în general a culturii şi a limbii locale. Iar după Ucraina ar urma Moldova – imediat sau după o perioadă de regrupare şi recuperare a forţelor – Kazahstan şi probabil celelalte state din Asia Centrală şi Caucaz. De aceea Ucraina luptă cu tot ce are, iar Kazahstan se mişcă repede să se pună în sfera Chinei. Resursele sale de energie pot asigura o alternativă la importurile din Rusia, ceea ce face ca regimul de la Nur-Sultan să fie important şi pentru Beijing şi pentru Moscova. Aşadar China are un interes să menţină relaţii apropiate şi cu Rusia şi cu Kazahstan, iar Kazahstan caută să se apropie de Beijing şi să se distanţeze de Moscova, ceea ce, desigur, Moscova nu vrea. Dacă Beijing acceptă, îşi poate compromite relaţiile cu Rusia – este de discutat cât de mult contează acest lucru în contextul în care Rusia nu mai prezintă garanţii de stabilitate. Dacă refuză apropierea de Nur-Sultan de dragul relaţiilor cu Moscova, Beijing riscă din nou consecinţe energetice nefaste, mai ales în situaţia în care pariul pe Rusia eşuează. Dacă Nur-Sultan reuşeşte să intre de facto în sfera Baijing-ului, sunt şanse ca parteneriatul dintre China şi Rusia să devină irelevant, iar China să îşi asume să ducă singură greul.
Interesul României, al UE şi al SUA în acest moment este ca Rusia, în urma războiului din Ucraina, să nu mai reprezinte o ameninţare pentru cel puţin următorul deceniu. Acest scenariu ar permite UE să se dezvolte economic fără teama unui şantaj energetic sau militar din partea Rusiei, ar permite României să iasă de sub influenţa ideologică a Kremlinului, ar accelera integrarea europeană a Moldovei şi Ucrainei, astfel încât România să nu mai fie la graniţa Europei şi, mai mult, ar permite americanilor să îşi mute atenţia şi trupele din Europa către Pacific, fapt care ar încuraja statele UE să avanseze cu ideea unei politici comune de apărare astfel încât să nu mai depindă de SUA pentru securitate militară. Vidul lăsat de Rusia ar fi rapid umplut de China, UE şi probabil SUA.
Desigur, Rusia nu are intenţie să piardă sau să returneze Crimeea, exstând şi riscul să folosească arme nucleare tactice ca să se asigure că o contra-ofensivă a Ucrainei nu va intra pe ‘teritoriul său’. Aşadar, scenariul probabil pentru pace este o întoarcere la graniţa după 2014. Rămâne de văzut în ce măsură acest scenariu este atractiv şi pentru Ucraina, care nu doreşte să mai fie vreodată expusă unui atac şi va căuta să lovescă cât de tare poate şi să recupereze cât de mult poate din teritoriile pierdute din 2014, ca să scadă pe viitor capacitatea Rusiei de a-i ameninţa.
Prin atitudinea sa ambiguă, China se plasează într-o poziţie să profite indiferent de rezultat. Scenariul ideal pentru parteneriatul Sino-Rus – acela în care Moscova câştigă rapid în Ucraina – deja nu mai este de mult posibil. Scenariul în care Rusia poate câştiga în orice fel deja se clatină, iar cu fiecare zi de conflict, Ucraina primeşte tot mai multe arme şi voluntari, Rusia tot mai multe sancţiuni, iar sateliţii Rusiei se apropie tot mai mult de Beijing. China deci are de ales – intră în horă şi sprijină activ Rusia, asumându-şi la rândul său sancţiuni economice şi diplomatice sau se pregăteşte să culeagă cât mai multe cioburi căzute din Rusia ca urmare a acestui conflict. Indiferent de alegere, Rusia pare tot mai mult un partener junior în acea relaţie – poate chiar unul care produce pagube în loc să aducă beneficii – iar acesta este motiv suficient pentru China să regândească natura parteneriatului strategic. Ceea ce oferă Rusia (energie şi stabilitate la graniţa de vest) China poate să obţină şi direct de la Nur-Sultan. Este neclar încă ce decizie va lua Beijing, dar se prea poate ca primul cui în parteneriatul Sino-Rus să fie bătut de Kazahstan.
[1] https://www.dw.com/en/what-is-next-in-the-china-india-border-conflict/a-60586745 şi
https://www.bbc.com/news/world-asia-53062484
[2] https://www.rferl.org/a/kazakhstan-csto-troops-withdrawal-security/31661294.html şi
https://www.rferl.org/a/kazakhstan-detains-10000-unrest/31648618.html
[3] https://jamestown.org/program/moscow-outraged-that-kazakhstan-becoming-a-second-ukraine/
Ma intreb uneori cand vom scapa de adunatura de nebuni furiosi, lacomi si pusi pe razboi.
Partea bună este că în afară de Ucraina şi Yemen, nu prea mai există zone de conflict militar în lume, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai paşnică epocă din istorie. Cât va dura nu ştim, dar e motiv să ne bucurăm de ea.
Bun. Autorul postuleaza faptul ca Ucraina va recastiga tot ce a pierdut în 2022, și poate ce a pierdut în 2014. Afirmația asta ma face sa cred ca articolul e în buna parte propaganda sau wishful thinking…
Nu e postulat, este intenţia repetată de Zelensky înainte de război, deci trebuie luat în calcul acest scenariu. Ucraina în mod clar îşi doreşte recuperarea acelor teritorii, discuţia este dacă şi poate.
Subscriu pe deplin. Majoritatea tarilor din Asia centrala (inclusiv Kazahstan) au votat azi contra scoaterii rusilor din UN HRC. Cei care au votat pentru reprezinta cam 1/5 din populatia globului iar cei care s-au abtinut sau au votat contra reprezinta cam 2/5 din populatie fiecare. Asa cum bine zice AMP, am ajuns la stadiul de “Vestul contra Restul”. Abia astept sa vad vestele galbene la munca, ca nu se mai pot baza pe exploatarea muncitorului chinez :)
Rusia ar trebui să înțeleagă că niciodată nu va fi invadată militar dinspre vest, ceea ce nu se poate spune, după toate probabilitățile despre marele vecin din est. (Culturalmente, în schimb, va fi făcută praf de Vestul față de care complexele de inferioritate ale rușilor datează de vreo 200 de ani!)
Să vrei să restabilești situația de dinainte de 1990, în timp ce drumurile mătăsii sunt străbătute de trenuri și camioane, în timp ce demografia o ia la vale (datorită grijii partidului comunist față de om!!!), în timp ce tehnologic ești în lumea a doua, iar științific contezi doar prin vreo două hub-uri firave, înseamnă să ai o minte de kaghebist prost din anii 1980. Când îți pleacă vreo câteva mii de creiere înalt calificate, iar tu te chinui să ascunzi moartea altor câteva mii de naivi, tractoriști din Siberia, pleavă socială gata de jaf și viol, ținuți în frig și nehrăniți în stepele Ucrainei, care s-au întâlnit nefast cu rachetele Javelin, înseamnă că ești un moș kaghebist prost, complet depășit de evenimente. Dar periculos, tocmai pentru că prost.
Bolsonaro ca pe oua
mai prostea (de regula nu incep cu o insulta da scriitura ta care ignori cronologia faptelor o impune)
Khazastanul s-a terminat inainte sa inceapa Ucraina.
Poate ca nu mai tzii minte atunci cand au fost decapitatzi in capitala Kazastanului studenti ai academiei de graniceri la ei in caldire de au venit rusii cu avionul ca il scota de la putere pe prietenii lui Nursultan ce voiau sa il scoata pe presedintele en-title instrumentand (prost) o color revolution.
Asta ca sa ma refer la prostia cu bulbuci ” Iar după Ucraina ar urma Moldova – imediat sau după o perioadă de regrupare şi recuperare a forţelor – Kazahstan şi probabil celelalte state din Asia Centrală şi Caucaz.”
Revolutzia din Kazastan a fost pusa la punct inainte de actuala frasuiala din Ucraina .
Da pentru voi asta mestecatorii de cacat strategic faptele de mult nu mai conteaza .
Adica sa fim clari “the boots on the groud” care au facut ca in cele din urma actualul regin de la Astana/Nur-Sultan sa ramana la putere chiar adineaori, chiar in acest ianuarie, a fost bocancul parasutistului rus chemat de actualul presedinte caruia ii tzatzaia curul.
Iar pe acest presedinte ud tot la cur tu il banuiesti sa uneltesca cu chinezii impotriva sigurei sale proptelei pe baza careia a ramas el la putere.
Zi-mi ce fumezi ca vreau si eu.
Altfel da, Belt & Road Initiative de prin “stanuri” au la baza componenta de securitate rusa si nimeni nu a demonstrat ca o poate pune in discutzie. S-a incercat in Khazahstan si a esuat.
Atat despre parteneriatul din “stanuri” dintre Rusia si China (de aceea nu trimite Rusia mai multe trupe in Ucraina ca sa isi mentzina capacuitatea de deterance in “Stanuri”)
Da mai ingrijiorator decat asta este parteneriatul India – Rusia care tocmai i-a rezistat ieri lui Blinken/Biden intr-o discutzie fata-n fatza daca stii despre ce vorbesc.
Da chiar mai rau decat asta este ca existai o organizatzie care ii da cu tifla lui G7 o organizatzie numita BRICS nu stiu daca ai auzit de ea ?
Ba chiar mai rau decat atat , de vre-o un decaniu aproape exista o intensa “competitie strategica” la FMI si Banca Mondiala. Exist chestia aia numita Belt and Road Initiative cu sistmul bancar conex care dizloca toata politica de santaj economic (numite de west de buna guvernatza ) pe care o practica Westul in lumea a III-a
O lume integrata cu infrastructura de transport (B&RI) si infrastructura bancara si de platzi (bancile chinezesti care au undeva la peste un trilion de dolari bonduri americane care …… risca sa aiba soarta activelor bancii centrale a Rusiei deci care ii cam frig prin buzunare, plus SWIFT-ul rusesc si chinezesc) plus organisme de negocieri intra tzari (Shanghai Cooperation Initiative).
Acuma daca acesta “brave new world” o sa si functzioneze numai timpul o sa ne spuna (sansele sunt mici dar nu zero deci …… inca se joaca.
Cert este ca de cand cu noua initziativa nucleara de “weaponisation of the dolar” cuplata cu actuala infratzie galopanta pe dolar / euro cauzata de politica FED / BCE aceasta brava lume noua este fortzata sa fie lansata la apa chiar impotriva vointzei sale.
Nici China nu e sigura ca o vrea, nici Rusia nu e sigura ca o vrea (da la ea nu mai e loc de intors) nici India nu e sigura ca o vrea da daca e sa ii ascultzi pe politcienii ei ori pe pe vorbaciosii sai de la TV ….. ar fi foarte interesatzi sa ii dea o sansa deorece sunt satui pana peste cap de sanctziunile westului .
Ca da India inca stie ca e sub sanctziuni ca sa intzelegie “entuziasmul” sau la cererile Westului..
Africa si Asia de Sud Est sunt up for bussiness deoarece China face si bussiness nu doar NGO si gragara acolo unde pare sa fie cincentrat tot efortul principal al westului (Ucraina style).
Si nu sunt sigur ca westul pe putea sa “weaponize” retzeaua sa de NGO-uri world wide pentru o o isterie anit-chinezeasca asa cum a facut-o in Ucraina pentru o isterie anti-rusa.
Ca isteria din Ucraina a costat-o pe Nuland cateva miliarde bune si nu e sigur ca banii ar fi disponibil la nivelul asta pentru intrega Africa + Asie de Sud-Est.
Eu zic ca e mai interesant de urmarit jocul in Indonezia, Malaezia Filipine, Indochina (sa ma scuze thailandezii dac aii pun la pachet cambogienii si vietnamezii da zau ca dpdv the great strategic game sunt un compact cu putzine diferentzieri.
Ar fi intersant de vazut daca chinezii pot lua locul japonezilor din Thailanda industriala ori daca pot porni o green revolution in Indochina pe modelul celei care a avut loc in Punjab.
Cert este ca apa minerala Thailandeza si sucurile thailandeze au inceput deja sa inunde magazinele chinezesti si asta duce spre o concluzie in acesta directzie.
Le-am vazut eu la raft, le comad eu de pe website-uriel de home delivery nu e gluma they are here to stay.
Aparent are loc o cuplare economica din ce in ce mai stransa dintre China si Indochina (pe modelul celei care s-a incercat inainte cu Austraila ) ceea ce conduce la ideea ca se coace o decuplare a BRICS-ului de G7.
Culmea e ca pana si Bolsonaro pare sa nu se opuna acestei idei daaa el fiind in Westic Hemisphere paseste cu grija ca pe oua cubanezii si nicaraguaanii stiu de ce .
PS faptul ca Zelenski spune una sau alta si mai precis ce i se zice in casca sa spuna nu exclude posibilitatea ca numitul Zeleski sa se intalnesca brusc cu o racketa pe dodelul Dudaev atunci cand utilitatea sa isi va depasi durata de valabilitate.
Motivul pentru care asta inca nu s-a intamplat inca este deorece e preferabil sa negociezi cu un dement (fascist cu zic rusii) decat sa incerci cu 100 de dementzi ( resul de oameni cu care Kolomosky a impanat statul ucrainiain).
Dar daca nu se poate asta e nu se poate.
Purtatorul de cuvant al Ministerul de Razboi rus a aununtzat deja in conferintza de presa ca daca situatzia actula (raiduri aeriene duse de elicopetere ucrainiene peste grantza) va continua Rusia nu exclude sa treaca la “decapitation strike”
Daca unul dintre capetele taiate va fi Zelensky numai timpul ne-o va spune, eu as paria impotriva mortii lui Zelensky da Kuleba ori seful SBU nu cred ca se simt foarte confortabil cu acesta promisiune.
Unde au fost “decapitatzi” atatzia generali rusi merg si catziva ucrainiei .
Da dpdv great game aceste “decapitari “ sunt de interes secundar.
Principla e dupa parerea mea e mersul lui Bolsonaro ca pe oua din ultima vreme deorece nu stiu daca stitzi dpdv economic Brazilia este la fel de complementara USA the global West cat este si Chinei deci daca nu ar exista doctrina Monroe “the swing” ar fi posibil, da asa …… urmarim cu interes mersul lui Bolsonaro ca pe oua.