Grupul de Initiaţivă Civică ”Luptă pentru strada ta” s-a format în 2014, când un părculeţ dintre blocurile de pe Aleea Luncşoara din sectorul 2 a fost demolat pentru a face loc unui bloc de 10 etaje. Revoltaţi de ceea ce se petrece, vecinii s-au constituit în acest grup şi au început să facă demersuri pentru salvarea spaţiului verde. În urma protestelor cetăţenilor, în 2014, Prefectura a acționat în contencios Primăria Sectorului 2 şi a reuşit să obţină suspendarea lucrărilor. Acum oamenii luptă pentru anularea autorizaţiei de construire. Irina Groza, reprezentanta grupului de initiaţivă, povesteşte prin ce peripeţii au trecut în lupta cu autorităţile şi cum buturuga mică poate să rastoarne carul mare.
Foto: Irina Groza (pagina personală Facebook)
România Curată: Când ați înființat Grupul de Iniţiativă Civică Luptă pentru strada ta?
Irina Groza: În aprilie 2014 – adică exact atunci când, fără nicio explicație, un părculeț și o parcare au dispărut de pe Aleea Luncșoara (în Sectorul 2). În părculețul îngrijit cu mult zel ani la rând, leagănele abia fuseseră schimbate. Iar cei care aveau locuri în parcarea de lângă părculeț abia plătiseră pentru încă un an. Nimeni nu înțelegea ce se întâmplă, pentru că întâi a apărut o groapă imensă, neîngrădită, și abia apoi o informație incompletă și puțin vizibilă pe o foaie de hârtie. Se zvonea că în acest spațiu mic, înconjurat de blocuri, se va construi un bloc nou, în L, de zece etaje. Dar era de necrezut. Distanța față de un alt bloc înalt era de doar 2-3 metri și nici fața de celelalte nu era la o distanță normală. Zeci de apartamente rămâneau fără lumină solară, criza locurilor de parcare devenea inimaginabilă, la fel și nivelul de poluare etc. În plus, este greu de crezut că luase cineva în calcul noile riscuri care apăreau în această zonă supra-aglomerată în cazul unei calamități. Vedeam cum lucrează zi și noapte, blocând și stricând străzile, înduram cu greu mizeria și zgomotul, dar parcă tot nu putea fi adevărat.
Dar revenind la ideea de înființare a grupului, trebuie să recunosc faptul că lucrurile nu au fost deloc simple. Noi suntem obișnuiți să ne supărăm și să nu facem nimic, sub scuza că niște oameni prea puternici și prea periculoși controlează lucrurile și cu speranța ascunsă că totuși se va găsi un altul (personaj fantastic, cu puteri nemăsurate, cam nebun și cu mult timp liber) să facă totuși ceva. Noi, oamenii responsabili și respectabili, buni cunoscători ai istoriei și ai destinului, ne victimizăm și încercăm să ne convingem unii pe alții că nu se poate face nimic, înainte de a purta vreo luptă. Sigur, apar și alte scuze, foarte ușor de confecționat: sunt prea ocupat, am deja destule probleme, să facă cei mai tineri/mai bătrâni/mai bogați/care nu au ce pierde etc. Așa stând lucrurile, nașterea unui grup civic este, ca orice naștere, dureroasă, plină de riscuri, lentă. Și, desigur, o minune. Dar s-a născut până la urmă, din nevoie și din furie. Din fericire, i-am avut mereu alături pe cei de la CeRe Participare, care au reușit să țină grupul în viață și să îl ajute să își transforme furia în energie constructivă.
România Curată: Ce realizări ați avut până acum? În ce stadiu se află lucrările la blocul care se construieşte lângă voi?
Irina Groza: Trecând peste toate răspunsurile absurde primite de la Primăria Sectorului 2 și de la Poliția Locală, trecând și peste ostilitatea de care ne-am lovit, și de timpul și de energia consumate, voi aminti doar realizările.
Prima a fost faptul că, la solicitările noastre, Inspectoratul de Stat în Construcții a efectuat un control și a constatat că această clădire din Luncșoara 2B este construită, într-adevăr, ilegal și nu ar fi trebuit să primească autorizație de la Primăria Sectorului 2. Din surse proprii știm că legile încălcate sunt mai multe decât se menționează în răspunsul primit de la ISC, dar a fost o victorie importantă.
În decembrie 2014 au fost sistate oficial lucrările. Conform legii, ar fi trebuit sistate cu patru luni mai devreme. Vom afla de ce au reacționat atât de târziu autoritățile. Cert este că în decembrie clădirea a ajuns la ultimul etaj – dar nu este finalizată. Și că, tot atunci, cetățenii au făcut sesizări la DNA.
Cea mai recentă veste bună este că, datorită sprijinului extraordinar primit de la CeRe Participare, grupul a trecut la un nou nivel – este mult mai puternic, mai bine organizat și informat, mai activ. Deși în urmă cu un an sistarea lucrărilor părea ceva irealizabil, acum putem spera că această clădire, care ne afectează calitatea vieții și încalcă legile statului, va fi demolată.
România Curată: Ce litigii aveți cu Primăria Sector 2, cea care a autorizat clădirea?
Irina Groza: Cazul nostru este puțin atipic. Până de curând, nu am fost implicați în niciun proces, doar am făcut zeci de sesizări pentru a determina autoritățile statului să își facă datoria. Prefectura a acționat în contencios Primăria Sectorului 2, de aceea actele sunt suspendate. Recent însă, un prim grup de locatari s-a implicat în acest proces și un altul, mai mare, urmează să o facă.
Între timp, situația a rămas tensionată. Ni s-a propus un așa-zis acord prin care ar fi trebuit să promitem că nu mai deranjăm, printre altele, Primăria Sectorului 2, faptă pentru care am fi fost răsplătiți cu câteva locuri de parcare. Era un act dubios și, evident, a fost respins. Dar, în continuare, s-a lucrat sporadic la această clădire ilegală, ba chiar, deși are actele suspendate, a fost racordată la rețeaua de gaze. Diverși membri ai grupului Luptă pentru strada ta și locuitori din zonă implicați în rezolvarea acestor probleme au primit amenințări grave. Desigur, pentru multe dintre aceste situații au fost depuse plângeri la Poliție. Se pare că există tentative de corupere și de intimidare a unor președinți de bloc, dar până acum au eșuat.
România Curată: Cum ți se pare că au reacționat vecinii?
Irina Groza: Câțiva, foarte puțini, au vrut să rezolve imediat problema și au făcut mari eforturi. Ei au fost nucleul. În jurul lor au apărut, destul de timid, alții și alții care nu erau activi, dar măcar erau interesați de ceea ce se întâmplă și își exprimau revolta. Unii s-au apropiat mai mult, alții au dispărut. Cert este că formarea unui grup puternic necesită mult timp, mai ales în condițiile în care nu există un precedent, nu există modele, povești de succes. De curând însă grupul a crescut prin oameni foarte activi și hotărâți, cu un curaj și o ținută morală de admirat. Mult mai mulți conștientizează acum gravitatea situației și necesitatea de a face ceva pentru oprirea acestor ilegalități care ne distrug orașul și ne pun în pericol sănătatea sau chiar viața.
România Curată: Cum ai ajuns să te implici în viața orașului?
Irina Groza: Nu a fost o alegere. Ai mei sunt aici de multe generații. Au trăit și bine, și rău. Au avut case cu grădini mari de lalele, de trandafiri. Unele distruse de comuniști, altele furate de cei care au urmat la putere. S-au bucurat de ceea ce puține locuri din țară puteau oferi la același nivel – teatre, cinematografe, școli bune, parcuri frumoase etc. Când văd orașul în fotografiile de familie de acum o sută de ani, simt că aici este acasă. Iar când văd cum orașul este mutilat cu sălbăticie sub ochii mei, simt că trebuie să fac ceva.
Bucureșteni sunt doar cei care se implică în viața orașului. Nu sunt cei care consideră că poți construi orice și oricum dacă ai pus mâna pe o bucată de pământ, după cum nu sunt cei care își aruncă gunoiul de la etaj sau își manifestă agresivitatea în trafic. O mașină frumoasă, un job oarecare, un apartament oriunde în oraș nu au făcut din nimeni un domn. Bucureșteni sunt cei care, fie că au sau nu rădăcini aici, iubesc, respectă și încearcă să protejeze orașul. Știu să se poarte la un eveniment cultural, dar și să iasă în stradă și să lupte când este nevoie. Restul, deși mulți, rămân niște străini.
România Curată: Cine ești și ce faci în viața privată?
Irina Groza: Sunt doar un om tânăr, cu familie, cu câteva preocupări artistice și cu un fel de neliniște care mă face să fiu mereu implicată în lucruri total diferite. Am prieteni extraordinari, o mulțime de idei și de vise, dar prea puțin timp. Muncesc mult și cu pasiune. Încerc să trăiesc frumos și să mă bucur de ce am – pentru că, în felul meu, sunt foarte bogată.
Cum ai pus mâna pe un peticel de parc, cum îi tragi un bloc până la soare
Pe asta se mizează de către cei care fac aceste abuzuri și ilegalități (primării și consilii locale): pe lipsa de reacție și implicare a cetățenilor. În Târgoviște am dus o luptă similară în urmă cu câțiva ani pentru a opri construcția unui hotel în parcul Chindia și a unui bloc de locuințe în centrul orașului pe locul unde se afla un parc. După mobilizare și multă luptă, am reușit să oprim aceste mizerii, am câștigat în contencios administrativ (după ce am convins prefectura să se implice), ambele hotarâri ale CL fiind considerate ilegale de către instanță. Recent, acum câteva luni, am avut un alt caz la fel de grav, cu o clădire nouă a Direcției de Asistență Socială a primăriei, în zona zero a orașului, la 3 metri de o biserică monument istoric de clasă A și la 2 metri de blocul nostru, pentru care se emisese autorizație de construire de către primărie, iar finanțarea urma să fie făcută din fonduri europene. Și aici am câștigat după o luptă pe viață și pe moarte. Deci, se poate, dar e nevoie de implicare.
“Bucureșteni sunt cei care, fie că au sau nu rădăcini aici, iubesc, respectă și încearcă să protejeze orașul. Știu să se poarte la un eveniment cultural, dar și să iasă în stradă și să lupte când este nevoie. Restul, deși mulți, rămân niște străini.”
Frumos zis, Irina. Pacat ca desi Bucurestiul e din ce in ce mai populat, bucurestenii sunt din ce in ce mai putini. Ma intreb de curiozitate, din cele peste un milion de familii care traiesc in Bucuresti, cate au trecut pe la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu, vis-a-vis de Universitate. Si cati din cei care au vizitat acest muzeu, stiu ca cei din Consiliul Primariei au aprobat constructia unui mall (!) in spatele palatului Sutu. Si cati dintre cei care stiu asta sunt preocupati. etc.
Strada ta, casa din Tudor Arghezi, scoala lui Eliade de pe strada Mantuleasa, Moara lui Assan, Piata Matache, copia miniaturala a gradinilor Versailles de pe Kiseleff, “Financial Plazza”de linga cladirea CEC de pe Calea Victoriei, parcul Circului, parcul Tineretului.. e ca si cum orasul asta e sub asediu si dusmanii fac tot ce pot sa il urateasca si sa ii stearga istoria seculara. In ritmul asta va fi o chestie de timp pina vor descoperi ca si Fosiorul de Foc e inutil, ca Ateneul n-are rost, Curtea Veche e tocmai buna de transformat in carciuma..
Bucurestiul nu este un proiect imobiliar. E un oras cu peste 400 de ani de istorie. 400. de ani. de istorie. care se topeste in fiecare zi.
Si cine suntem noi, romanii, fara istorie? Cine suntem noi, oamenii, fara respect – fata de noi insine, fata de ceilalti, fata de comunitate.
Bravo Irina si bravo tututor celor care au facut vreodata mai mult decat sa posteze un comentariu, sau sa “le-o zica alora” – pe net, anonim si fara consecinte.