În Iași, tinerii fug de catedrele din universități, iar profesorii se plâng de îmbătrânirea corpului didactic

Universitățile din Iași se confruntă cu o problemă importantă, care e raportată la nivelul întregului mediu universitar din România. Există o lipsă de interes din ce în ce mai mare a tinerilor față de intrarea în sistemul universitar ca profesori. Conform cifrelor solicitate de „România Curată“, universităţile din oraş au procente situate, în medie, în jurul cifrei de 15% în ceea ce priveşte cadrele didactice de sub 35 de ani care sunt intrate pe posturi.

Astfel, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ are doar 88 de tineri din totalul de 754 de posturi, un procent de aproximativ 11,6%, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ are 116 din 750, un procent de 15,5%, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” are 145 din 837, un procent de 17,3%, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” are 30 din 170, adică 17,6%. Cei mai mulţi tineri predau la Universitatea de Arte, unde peste jumătate dintre cei 180 de profesori au mai puţin sau exact 35 de ani.

Conform reprezentanţilor universităţilor din Iaşi, există mai multe motive pentru care tinerii nu se îndreaptă spre catedre. În primă fază ar fi vorba despre salariile mici la nivel de asistent, care pornesc de la aproximativ 1.200 de lei pe lună, de faptul că multe posturi de titular sunt blocate, la unele facultăţi, de profesori care au împlinit vârsta pensionării, dar sunt păstraţi cu acordul Senatului, dar şi de faptul că există o perioadă-tampon foarte mare în vederea accesării unui post. Un student care termină studiile de licenţă şi de master trebuie să susţină şi doctoratul, şi apoi, în măsura în care se vor putea scoate posturi la concurs, va intra pe cel pe perioadă nedeterminată.

La Informatică, doar trei asistenți angajați în patru ani

„Există o serie de standarde impuse de ARACIS care stabilesc proporţiile necesare dintre gradele de profesor, conferenţiar, lector şi asistent. Per ansamblu, eu cred că există un echilibru în ceea ce priveşte aceste grade, dar şi un dezechilibru al vârstei. Însă pentru accederea în sistem mai trebuie şi pasiune, vocaţie şi chemare pentru activitatea didactică. La toamnă, când vom reface statele de plată, vom încerca să echilibrăm mai bine“, a declarat prof.dr. Tudorel Toader, rectorul UAIC. Acesta a explicat că, în viziunea sa, este necesară o legătură permanentă între un asistent care să crească şi să înveţe de la un profesor fiindcă, în caz contrar, vor fi aduse persoane din afara sistemului atunci când se va vacanta un post, iar respectivii, deşi practicieni foarte buni, nu vor fi avut contact cu lumea didactică. El a mai spus şi că problema este defalcată pe facultăţi, există unele care promovează tinerii şi altele la care aceştia nu au acelaşi acces.

Reprezentanţii Universităţii „Cuza“ admit că există un trend descendent în ultimii ani în ceea ce priveşte numărul cadrelor didactice tinere. „Nu îi putem învinovăţi pe tinerii care aleg alte drumuri în carieră: orizonturile sunt mult mai deschise, oportunităţile sunt mult mai extinse decât în urmă cu 10 sau 20 de ani“, a declarat şi prof.dr. Cătălin Tănase, prorector al UAIC. O situaţie însă aproape critică se remarcă la Facultatea de Informatică. Conform conf.dr. Adrian Iftene, decanul acesteia, în ultimii cinci ani au fost scoase la concurs semestrial câte cinci sau şase poziţii de asistent, însă nu au venit candidaţi să le ocupe.

„Aş spune că, dacă ne luăm după statisticile ultimilor ani, nu stăm deloc bine. În ultimii ani, am scos semestrial cinci-şase poziţii de asistent, dar ne-au venit în această perioadă doar trei. Nu au venit candidaţii. În primul rând, ca să intre pe poziţia de asistent, trebuie să îşi dea doctoratul după ce termină facultatea, masterul şi încă trei sau patru ani studiile doctorale. Asta ar însemna să nu se angajeze deloc, dar cum să facă acest lucru când un student de anul al II-lea are un salariu dublu faţă de cel de asistent?“, a explicat decanul. Problema cea mai mare a Facultăţii de Informatică de la UAIC, dar şi a celei de Automatică şi Calculatoare de la UTI, este că studenţii se angajează pe salarii entry-level de 2.000-2.500 de lei, dublu faţă de cât vor avea cei care se angajează ca universitari după alţi şase ani.

„Dar sunt cazuri în care salariul este şi de trei sau patru ori mai mare. Şi sunt mulţi care se angajează din anul al II-lea, câştigă bani şi nu mai vin pe la şcoală, nu îşi termină studiile. Am început să vorbim cu companiile de IT care au înţeles şi ne sprijină foarte mult, cel puţin declarativ în momentul de faţă“, a adăugat conf.dr. Adrian Iftene. El a specificat că, în parteneriat cu aceste companii, care au înţeles problema, s-au gândit la metode de a încuraja doctoranzii prin oferirea unor burse, plătite de companii, prin care aceştia să îşi suplimenteze veniturile. „Dar nu avem cui să le dăm. Acum cinci-şase ani am avut 20 de doctoranzi care s-au bătut pe vreo 15 locuri. Anul trecut s-au înscris două persoane pe zece locuri“, a completat acesta.

Academicianul Barbu: „Nu înțeleg de ce tinerii renunță la cariere universitare“

Un caz aparte în privinţa angajării de tineri îl au Universităţile de Medicină şi Farmacie şi de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. La USAMV, înaintea angajării, este solicitat mai degrabă ca tinerii ce vor să intre în sistem să aibă experienţă de cercetare şi de teren, mai ales pe domeniile actuale, unde tehnologiile şi practicile se schimbă de la an la an. În acelaşi timp, la UMF, în cazul în care angajările ar respecta litera legii, este greu pentru un tânăr sub 35 de ani să acceadă în sistem pentru că acesta trebuie să îşi termine şi rezidenţiatul, şi doctoratul, cel puţin şapte ani în plus de la terminarea facultăţii. Situaţia îmbătrânirii corpului didactic al universităţii este una care îi surprinde şi pe unii dintre cei mai cunoscuţi şi reputaţi profesori ieşeni.

Academicianul Viorel Barbu a declarat că, din contactul pe care îl mai are cu universitatea, a înţeles că au existat mai multe cazuri de tineri profesori care în ultimii ani au renunţat la poziţiile academice şi au plecat; nu în alte ţări, pe domenii similare, ci au ieşit din sistem.

„Adevărul este că nu prea e de înţeles fenomenul. E adevărat că salariile tinerilor nu sunt mari, dar, pe de altă parte, în ultimii ani, au avut oportunitatea să acceseze granturi, programe POSDRU, au fost posibilităţi financiare. Nu înţeleg de ce tinerii renunţă la carierele universitare, pentru mine este un moment de mirare“, a declarat academicianul Viorel Barbu. Acesta a mai precizat că, în rândul generaţiei sale, profesoratul, în special în mediul academic, era una dintre cele mai căutate profesii. „Probabil că această carieră nu mai este atractivă. Este o surpriză pe care nici eu nu mi-o explic. Iar efectul evident că este unul negativ gândind în perspectivă, şi se simte deja. Nivelul universităţii va scădea dacă nu vor mai fi tineri, va scădea şi nivelul studenţilor, şi intrăm într-un cerc vicios – dacă nu ai profesori buni, nu vei avea nici studenţi buni“, a conchis acesta.