Se întâmplă că și eu folosesc Lacul Morii din București, ca loc de exercițiu, și îi fac turul de câteva ori pe an. Împreună cu Delta Văcărești, sunt cele două locuri bune de plimbare din oraș, pentru că nu e multă lume, ca în Herestrău, și mai ales minimă intervenție umană (înainte de reformele lui Ciprian Ciucu), că, vorba aceea, frumoasă țară ar fi România dacă nu ar fi locuită de români și administrată de administrațiile noastre.
Dar dacă sus pe perimetru plimbarea e fără pericole, cine coboară în ambele zone prin locuri mai neobișnuite, de exemplu la estul complexului comercial din Piața Sudului la Văcărești sau în partea opusă podului Ciurel la Lacul Morii, întâlnește pe loc patologiile românești. Adesea le-am fotografiat sau filmat de sus (vezi foto).
Curți în ruină ale unor case de lemn unde se pârlește porcul la foc deschis, cu câinii leșinând de foame în jur. Peste drum, bine închis cu garduri înalte, un club de călărie unde clienții fac turul unei curți de nisip, asurziți de hămăieli sau de sunetul manelelor din colibele sau blocurile din vecini. Haite care aleargă în libertate, fără să pară prea feroce, dar depinde peste cine dau, agresiunea e provocată biologic, cineva care descarcă adrenalină când vede câini e depistat și atacat, asta e natura, nu e vina cuiva, doar a cui nu construiește orașe care să prevadă aceste eventualități (eu am crescut în Țicăul lui Creangă și am învățat de copil să fugăresc eu câinii, asta ajută). Înspre oraș se ridică blocuri uriașe noi cu parcări în câmpul agricol, lângă ce a mai rămas din casele țigănești și firme care și-au ridicat garduri de metal în spatele cărora nu se știe ce fac. Spre Chiajna/Mogoșoaia, unde s-a făcut și un parc nou, dai de vile de milioane de dolari, evident construite fără arhitect și fără autorizații sau frauduloase, fără canalizare, dar cu pontoane de bărci.
Câinii vagabonzi sunt un vestigiu din vechile cartiere sărace demolate fie de dezvoltatori, fie de profitorii societății fără lege din ultimii treizeci de ani, care la Mogoșoaia sau Chiajna a fost învingătoare, și peste care fondurile europene încearcă să treacă cu buldozerul civilizator, dar nu au cum. Accidentul de la Lacul Morii nu a fost în București, degeaba strigă lumea la primarii bucureșteni. Adevărat, și în oraș vezi patologia asta la marile lacuri, unde Nordis și proprietari fără autorizație au colonizat nordul lacurilor, și au construit vile în mijlocul unor mormane de gunoaie, privatizând necuvenit malurile. Dar câini acolo nu mai sunt, decât în curți, că fiecare român deasupra legii închide un lup în curte, în rest doar gunoaie, aruncate printre restaurante de lux, terenuri de sport și brutării unde pâinea începe de la cinci euro. Cea mai mare absență e a legii: găsești mașinile poliției locale parcate în interiorul cluburilor fără autorizație, ca în filmele americane cu mafioți. La fel în mini-cartierul financiar de la Piața Matache. Câinii au fost strânși, lăsând gropile de noroi și bălțile care servesc de parcare între zgârie norii cu cafenele elegante din jur.
La Văcărești sau Lacul Morii câinii umblă pe la picioarele promenadelor noastre – nu urcă sus, nu e teritoriul lor. Problema e că dacă nu vii cu mașina chiar la bază, cum fac eu, și de acolo urci pe rampă, ai de trecut prin teritoriul nimănui, bălăriile unde oamenii ard cauciucuri ilegal, motocicliștii se întrec să concureze la stropitul cu noroi și, da, câinii cu și fără stăpân ies la drumul mare, nu să omoare pe cineva, ci pentru că nu are cine să se ocupe de ei și să îi învețe viața la oraș. Locuiesc în Tiergarten la Berlin, adesea am văzut câini fugărind rațe, totdeauna oprindu-se când le ajung fără să le atingă un fulg. Câinele e un animal integral educabil, cu condiția să aibă un proprietar care să fie deasupra condiției animalice el însuși. Ideea că soluția e să omorâm toți câinii e demnă de infernul sub-civilizației noastre.
Ce vedem cu ochii noștri în oraș și la marginile lui este absența domniei legii și a civilizației ei, care ocazional omoară oameni nevinovați, dar inadecvați, care încearcă să trăiască la Chiajna ca într-o suburbie, deși infrastructura, și fizică, și de mentalitate, lipsește din aceste locuri. Un om din secolul XXI nu poate să facă alergări prin curți ale miracolelor de secolul al XVIII-lea și să se mire că se iau după el cerșetori, câini, vagabonzi. E o inadecvare enormă și periculoasă, care face victime. Și care se auto-reproduce, că a crește în jurul unui asemenea loc nu dezvoltă o cultură urbană, ci una de junglă. Vezi românii pe aeroport că nu provin din orașe, nici de la țară, ci din asemenea mahalale fără lege.
Dar noi avem o majoritate de două treimi în Parlament, care poate face orice! Măcar teoretic, că practic nu ținem decât discursuri războinice lăsând pe alții să ducă războaie în locul nostru, noi când ne băgăm prăbușim elicoptere după avioane. Ce e de făcut, să plătim publicitate – din impozitele noastre – ca partidele așa zise aliate și primarii lor (sau aspiranții) să cumpere spații în care să dea vina unii pe alții? Nu: să le cerem să își folosească majoritatea ca să livreze ceea ce înainte nu se putea, să pună realitatea în concordanță cu legea și să-i facă să plătească pe profitorii care au încălcat-o atâta amar de ani. Asta înseamnă:
Unu. Desființarea comunelor Mogoșoaia, Chiajna și a satelor din Ilfov care au devenit de facto suburbii, dar fără a deveni urbane și includerea lor în București. Evident, asta înseamnă să curmăm ambiguitatea în care Ilfovul (pe alocuri crima organizată) încalecă Bucureștiul. Nu are ce să mai caute la București un primar care nu militează măcar să realizeze cele de mai sus.
Doi. Adoptarea unei legi a Bucureștiului care în sfârșit rezolvă problema conflictelor de jurisdicție și a atribuțiilor prost delimitate între sectoare și capitală și creează un oraș unde cine are răspunderea are și puterea – Primăria Capitalei – și terminăm cu zece partide care își tot pasează pisica moartă. Cred că SAR a propus așa ceva prima dată acum peste 20 de ani, și am pierdut socoteala în programele câtor partide și candidați am tot pus.
Trei. Introducerea taxei pe avere a lui Marcel Ciolacu combinată cu o taxă pe ilegalitate. Luați banii de la cine a jefuit statul, dacă sunteți justițiari. Cine demolează sau construiește ilegal (ca în foto alăturată cu complexul One din Floreasca) trebuie să plătească, indiferent că a construit ilegal acum doi ani sau acum 20, ca la Mogoșoaia. Dacă nu poate, fiscul să îl execute silit și vilele să fie scoase pe piață. Cea mai bună soluție pentru aceste situații este să le luăm banii – demolările sunt poluante și nepractice, uite cât ne căznim cu turnul de lângă Catedrala Sf. Iosif. Dar hai să le cerem proprietarilor banii să facem un spital, chiar din clădirea lor, eventual. Nu vom recupera niciodată prejudicii unul câte unul, dar o recuperare globală, prin lege, e perfect posibilă, după care lumea va arăta alt respect față de lege.
A, nu e realist, pentru că majoritatea două treimi e a celor care locuiesc chiar ei în vile făcute pe teren agricol și acești profitori sunt familiile lor extinse sau sprijinitorii de campanie? Atunci spuneți așa pe față și mai vedem la viitoarele alegeri.
Cu legea pe lege calcand…
Despre pct. 3: taxele ajustate despre care scrieți există deja în versiunea nu vă luăm prea mult că nici noi nu vrem să fim întrebați despre aproprierile postdecembriste, iar rezolvarea globală poartă numele anerepe. Asta nu-i politică. Ceea ce și precizați în text cu referirea la filmele acelea.
Câini (doi) am văzut azi cu ochiul liber la 07.30 pe la Cora sect. 6. Iar imagini satelitare de la momentul tragediei nu cred c-ar fi o avere a fi consultate de vreun judecător
(Off-topic)
Excelente acuitatea si bunul simt ce razbat din articol – tot azi am citit editorialul dnei Dogioiu – https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/uniti-cu-cine-a-ramas-doar-furia – la fel de exact si de bun simt.
Vorbeati de majoritatea existenta in actualul Parlament si propuneati 3 masuri urgente – total de acord, insa credeti ca mai are cineva asteptari de la cei cocotati in fruntea bucatelor? Dupa mine, cei ca Dvs care scriu/apar pe la televiziuni/beneficiaza (inca) de atentia oamenilor onesti (cati Doamne-iarta-ma or mai fi ramas), ar trebui sa nu lase o zi fara sa bombardeze spatiul media cu solicitari concrete si fezabile, de felul celor 3 propuneri ale Dvs – majoritatea asta, asa pestilentiala cum se arata a fi, TREBUIE sa (fie silita) faca ceva serios – inclusiv, daca nu mai ales, schimbarea Constitutiei de maniera la care macar vointa oamenilor (300 parlamentari etc) exprimata prin asa zisele referenda sa fie in sfarsit luata in seama. Ma uit cu stupoare la ce a mai ramas din USR – pe care eu si alti naivi l-am perceput ca pe un inceput de salvare efectiva – cum s-a diluat pana aproape de disparitie… Dl Drula & comp. nu mai au pic de vlaga, se marginesc doar la a se otari cu ranchiuna la PNL, PSD si Iohannis ! In vreme ce, mirosind expert starea populatiei (cei multi…) infractorul Dragnea are tupeul (si puterea dupa cum se vede) sa apara iar pe firmament si sa incerce sa naimeasca prostimea cu asa zise programe, vezi-Doamne riguroase si fezabile. Nu m-ar mai mira sa reuseasca a doua oara!
Deci, adunati-va laolalta cei care scrieti si aveti inca vizibilitate si credibilitate si pisati la ei zilnic, scoateti oamenii din letargie si blazare si poate se va schimba ceva! Altfel, la viitoarele alegeri, asa cum incercati sa sugerati la final, lumea va fi la fel de debusolata si acrita si vor iesi tot leprele!
Doamne ajuta!
CUM NORMALIZAM VIATA PUBLICA
In ciuda entuziasmului popular afisat dupa decembrie 1989, la 33 de ani de la acele evenimente istorice, avem dovezi certe ca viitorul natiunii romane este garav amenintat, iar viata publica din Romania a luat-o razna de tot pentru ca cei care s-au instalat periodic la cirmuirea tarii in aceasta perioada de timp ne-au incadrat mersul pe un drum prapastios fara intoarcere.
Printre cauzele principale care au determinat bulversarea vietii publice din Romania pot fi enumerate, in afara celor de natura externa, urmatoarele:
1. – LIPSA DE LEGITIMITATE A FORULUI LEGISLATIV, a alesilor in general, care isi insusesc puterea colectiva IN MOD NEFIRESC deoarece nu au votul majorotatii simple de 50% sau calificate de 75% din totalul alegatorilor cu drept de vot din colegiile teritoriale unde au depusa candidatura sau al cetatenilor romani cu drept de vot.
Lipsa de legimitate se datoreaza si neprezentarii la vot a peste 60% dintre alegatori, (determinata la rindul sau de scandalurile pornite de la cumpararea de voturi sau estorcarea vointei politice a cetatenilor) ceea ce ilustreaza neincrederea populatiei in sistemul de administrare a puterii statului a carui autoritate se afla in stadiul disolutiei totale.
Analiza legislatiei emise in perioada postdecembrista reliefeaza net faptul ca, clasa politica, prin violenta afisata fata de alegatori a urmarit in mod vadit satisfacerea si acoperirea unor interese, in primul rind de casta (parlamentari, notari, avocati, executori judecatoresti, justitiari, etc.) sau economice (decizind incorpore, impotriva firii, privatizarea unor obiective economice strategice) ignorind in mod ordinar interesele pentru realizarea binelui general al natiei romane.
Intr-o societate moderna ce are la baza valoari esentiale, moralitatea, cunoasterea si rationalitatea, UN POLITICIAN DE ELITA (model) TREBUIE sa fie un intelept, sa priveasca particularul prin prisma generalului si intr-un acelasi elan de gindire sa cuprinda deopotriva abstractul si concretul. Trebuie sa vada prezentul in lumina trecutului, pentru scopuri situate in viitor. Nici o parte a naturii umane sau a institutiilor omenesti nu trebuie sa-i scape cu totul din vedere. El trebuie sa fie dezinteresat si in acelasi timp sa vizeze un scop, sa fie distant si incoruptibil dar cu picioarele pe pamint ca un om de stiinta. (Indivizi cu discernamintul afectat, incompetentii si cei cu instincte de rechin nu au ce cauta in politica sau viata publica).
In ciuda tuturor nenorocirilor abatute dupa 1989 asupra istoriei prezente a
romanilor (din cauza unor ordinari din rindul lor) exista totusi o probabilitate ca o parte din asteptarile si sperantele colective ale acestora sa fie implinite cu ajutorul unor elemente progresiste din societatea politica si a celor stocate in bazinul electoral format din cei peste 60% cetateni romani cu drept de vot, absenti la alegeri, scarbiti de actuala clasa politica care nu se mai poate autopurifica.
Referitor la algoritmul delegarii puterii colective si la posibilitatea de a isca reactii eficiente intre alegator si ales, in vederea normalizarii vietii publice (scoaterii rechinilor sau a brontozaurilor din viata politica), SOCIETATEA CIVILA, trebuie sa intervina si sa impuna modificari la legea electorala (fie si pentru a antrena interesul ori trezi speranta intregului electorat pe de o parte si pe de alta sa previna pe cit posibil aranjamentele electorale ale mafiotilor din politica romaneasca care la fiecare scrutin asteapta ca lipitorile sau taunii sa se infiga in epiderma cotribuabililor si sa suga nederanjati, timp de 4-5 ani, din vlaga poporului roman ori din resursele si bogatiile naturale daruite de divinitate acestuia), existind in acest sens mai multe variante posibile:
– Una ca mandatul celui validat (ca presedinte al tarii, parlamentar, presedinte
de consiliu judetan si primar) sa dureze doar pe perioada de timp egala cu rezultatul dat de procentul (din intregul mandat de 4 sau 5 ani prevazut) cu care a fost ales din totalul cetatenilor cu drept de vot existent in circumscriptia sau colegiu electoral in care a candidat, exceptind cazul celor care depasesc scorul de 75%.
In cazul in care perioada, conform procentului (fractiei procentuale) cu care a fost ales, a exipirat, inlocuirea sa se faca pina la sfirsit de mandat (4 sau 5 ani) cu candidatii care urmeza in acelasi clasament realizat la respectivele alegeri.
– A doua varianta posibila ar putea fi aceea daca nici un candidat nu primeste la alegeri votul a peste 50% dintre cetatenii cu drept de vot(din colegiu) sa ramana in continuare cel care se gaseste pe functia respectiva (aceasta ar fi posibila mai degraba in cazul presedintelui, primarilor si al presedintilor de consilii judetene).
– A treia varianta, ca o completare la celelalte doua, se refera la legiferarea obligativitatii votarii celor cu drept de vot cu posibilitatea aplicarii unor sanctiuni importante impotriva absentilor, fara argumente temeinice, de la scrutin.
2. – LIPSA DE REPREZENTATIVITATE A ACTULUI DE GUVERNARE care este dovedita de faptul ca, nu toate unitatile administrativ-teritoriale ale tarii (judete sau provincii) au reprezentanti in structurile centrale ale administratiei de stat (ceea ce a condus la consolidarea multor anomalii in care institutiile statului centrale sau locale sa fie constituite din gasti sau clanuri).
Aceasta situatie, a permis exercitarea unei guvernari in stil de haita constituita parca din hiene si incurajeaza formarea de structuri de tip mafiot.
Aplicarea algoritmului enuntat, dar si nerespectarea principiilor competentei si moralitatii la angajarea si promovarea personalului in functiile publice a incurajat dezvoltarea clientelismului de tot felul si implicit risipa si batjocorirea resurselor umane valoroase, financiare si materiale ale tarii (inclusiv pierderea fondurilor financiare europene repartizate Romaniei).
Ceea ce inspaiminta insa fiinta nationala in cel mai grotesc mod este faptul ca
(I)MORLITATEA si (IN)COMPETENTA in ROMANIA (caracteristici fundamentale pentru aprecierea inexistentei sau existentei sanselor pentru progres si civilizatie) se masoara cu unitati impuse de impostori, tradatori si oameni care au discernamintul afectat din cele mai diverse motive.
3.-NERESPECTAREA PRINCIPIILOR PRIVIND CONFLICTUL DE INTERESE SI DE COMPETENTA de catre cei care au ocupat ori sunt actualmente in functii publice. Aceste genuri de imoralitati au permis dezvoltarea lacomiei romanilor fara limite (lasind tara fara economie si administratie proprie sanatoasa), coruptia ajungind in aceste conditii la cote neimaginabile, mai ales in randul societatii politice.
4.- LIPSA UNEI REGLEMENTARI care sa prevada, pana la ce nivel se pot face numiri politice (cu degetul aratator) in functii publice, dar si modul de DESTITUIRE DIN FUNCTIA PUBLICA, de catre autoritati apolitice (legal constituite), indiferent de rezultatul eventualei anchete penale in cazul comiteri de infractiuni, a celor ALESI sau care au fost NUMITI in structura guvernului ori in alte institutii publice si nu s-au achitat de sarcinile ce le aveau de indeplinit conform competentei sau responsabilitatilor asumate la preluarea functiei (indicatorii de performanta si criteriile de moralitate) consideram ca numai asa se va putea responsabila decizia politica si inaltul functionar public ;
5. – DECIZIILE POLITICE SI ACTELE GUVERNAMENTALE NU SUNT ELABORATE PE BAZE STIINTIFICE ORI PE CRITETII OBIECTIVE, ci cu ajutorul unor impostori multi fara discernamintul necesar si au ca tinta interese nelegitime ale diferiteleor grupuri si nu performarea politicilor publice sau realizarea bunului mers al interesului general al romanilor.
6. – LIPSA DE EFICIENTA IN DOMENIUL ADMINISTRARII TERITORIALE A TARII deoarece din interese macheavelice nu a fost pusa in opera conceptia cu opt zone administrative in locul judetelor, ceea ce ar fi marit eficienta administrarii tarii odata cu reducerea de cel putin de cinci ori a unor costuri cu aparatul functionaresc.
Aceste deficiente majore, printre altele, au generat dezechilibrele si anomaliile manifestate in societatea romaneasca postdecembrista si au condus la, decaderea sistemului social si a componentelor sale, invatamintul, sanatatea publica, mediul, agricultura, industria, turismul, administratia, justitia, apararea, ordinea publica, etc. cu repercursiuni grave in administratia locala, pentru o perioada de timp nedeterminata in care Romania poate deveni falimentara daca nu se vor implementa strategii si programe adecvate care sa asigure reabilitarea si progresul in toate domeniile economico-sociale ale vietii noastre.
PENTRU A COMBATE O PARTE DIN CAUZELE “cancerului care macina societatea romaneasca” MAI TREBUIE SA GASIM SI RASPUNSURI LA CATEVA INTREBARI ESENTIALE PENTRU VIITORUL NEAMULUI ROMANESC:
1.- Cind vom fi in stare ca cetateni romani, intr-un nr. foarte insemnat (citeva
milioane), sa protestam simultan, public, citeva ore, avind ca motiv incalcarea unui drept sau a drepturilor elementare ale oricarui semen(roman) de catre autoritatile statului roman sau altele straine, facind astfel dovada sau proba existentei unei coeziuni sociale de neam ?
2.- Cind, oricare persoana publica, edil sau politician (independent) roman ales ori purtator de autoritate statala va putea sa manifeste aceeasi atitudine, grija (atentie) atat pentru omul bogat cat si fata de cel sarac, tot atat fata de cel performant cat si fata de cel neputiincios facind dovada sau proba existentei unei moralitati in viata civica ?
3.- Cind vom fi capabili(ca romani) sa intelegem ca indiferent de postura sau functia in care suntem trebuie sa manifestam omenie in rationalitate unul fata de celalalt pentru ca fiecare dintre noi sa primim la rindul nostru tot atatea ajutoare (sau fascicole de energii pozitive) cati romani suntem pe planeta Pamint, facind astfel dovada sau proba existentei unei intelepciuni desavirsite ?
Aceste intrebari au raspunsuri asemanatoare si se vor indeplini atunci cind si in Romania se vor realiza cele trei nazuinte fundamentale ale existentei umane, sa devenim un popor lipsit de lacomie, credincios unor idealuri sau teluri nobile si cu inteligenta colectiva de nivel superior pentru a descoperi, intelege si aplica mecanismul pe baza caruia turmele de animale isi aleg conducatorii din rindul celor mai viguroase si “talentate” exemplare ca sa fie ferite de primejdii.
Avand in vedere mersul istoriei prezente a neamului romanesc, numai DUMNEZEU mai poate decide daca poporul roman mai are seva necesara sa-si recapete vreodata adevarata AMPRENTA a fiintei nationale sau daca nu sa fie dezintegrat ori descompus pentru ca nu mai are capacitatea de a-si administra destinul colectiv.
Într-o țară unde un om care a omorât un câine e condamnat la închisoare iar un câine care a omorât un om e condamnat la o viață fericită până la adânci bătrânețe este nevoie de un arbitru. De exemplu unul de pe Marte. Pe noi nu ne duce capul.
ești de fapt Retro. Într-o țară în care o gașcă de șmecheri omoară oameni (mai repede sau mai încet), cu sutele de mii pe an, crima unor câini trebuie analizată cu atenție.
Uneori suntem atât de zăpăciți încât așteptăm un tătuc care să ne limpezească lucrurile, fie el de pe Marte. Pentru că, să-ți asumi că ești om și să mai și fii pe deasupra, e cam greu.
Orasele cresc la nesfarsit daca nu exista politici coerente care sa defineasca limimitele. Sau poate bateti spre proiectul integrarii Bucuresti-Ploiesti de acu 20 de ani, in speranta ca o intra la un mom. dat si Sinaia cu ursii ei, sa se vada atunci competenta ecarisajului :P
Inelul Ilfovului ar avea sens daca micile lui cuiburi administrative ar avea autonomie limitata in raport cu Bucurestiul insa nu anulata. Sau poate ca mizati pe societatea civila a comunelor din jungla care sa conduca dezvoltarea peisajului de centura pe directia civilizatiei …
“La Germania” daca ai caine periculos esti obligat in decurs de un an sa obtii certificare ca stii sa il strunesti si intelegi responsabilitatea de a tine asa ceva. Caini salbaticiti nu exista, dupa cum nici matzele n-au prea multe sanse ca peste tot sunt angajati vanatori care se ocupa de asta. Cine moare de grija cainilor n-are decat sa si-i ia acasa, altfel patologia e clar a alora care ar sacrifica viata oamenilor de dragul hamaielilor si capuselor de pe imas. Cand pestilenta est-europeana a industriei corciturilor chinologice nu trece de civilizatia administratiei
ramane destul loc pentru lupi si fauna salbatica relevanta pentru functia parcurilor si a zonelor de agrement.
Putem suprapune în mod la fel de cinic(sau ironic dureros) ca supoziția rece de “inadecvare” umană în jungla “urbană” expresia populară “stână fără câini”!
Analogia asta veche descrie perfect vina comună(socială) pe care ca deobicei o transferam impersonal la instituții.
În Vest nu există “no man’ s land” fiecare părticică din “ecosistem” e “în proprietatea cuiva”chiar dacă acel cineva este statul sau vreo subunitate administrativă.In România încă mai poți face grătare sau camping “unde vrei” pe domeniul public…
Aparent considerăm ca este un privilegiu social,însă în realitate e comunism deghizat în libertate poluanta și iresponsabilă.
În același timp din punct de vedere psihologic(sau educativ dacă vreți?)acest context afectează negativ respectul față de proprietatea privată și astfel spre deosebire de continentul nord-american unde “gardul” proprietății e mai degrabă o excepție în România este “obligatoriu”.
Soluția este educația și “cultul” proprietății de orice fel…sau să ne ascundem “păcatele” cu îngrădiri,legi și poliție…
Sat fără câini. Stână fără câini nu există, c-atunci ar ajunge lupii paznici la stână.
Proprietatea e o chestiune antropologică mai adâncă decât credem. Asupra pământului, asupra femeilor, asupra fraților mai mici, asupra orătăniilor și dobitoacelor din ogradă. Un mare sociolog ruso-sovietic (mort american, profesor la Michigan University) a explicat ce se întâmplă în societăți, unde se întâlnesc trei componente: liberală, autoritară și feudală. Aceasta din urmă e pregnantă la ruși, dar și la noi. Merită citit. Iar un altul, francez, explică de ce sunt cum sunt taberele în acest al treilea război mondial; după el, după încadrarea noastră culturală, suntem cam ruși. Așa că să nu ne mai mirăm că APV-iști pensionari și în activitate, securiști mai mult sau mai puțin bănuiți, pseudojurnaliști și oameni simpli îi cam fac cu ochiul lui Putin. Așa cum unii (inclusiv de la noi) îl așteptau pe Hitler, să fie ordine, curățenie, niciun câine liber, niciun evreu liber etc.
Într-una din scrierile lui, Kundera descrie cum niște cretini bătrâni construiau comunismul adunând câini vagabonzi dintr-un burg ceh. Cam pe-acolo suntem acum. S-a ajuns ca moartea Anei (Dumnezeu s-o ierte!), iubitoare de natură și libertate, să fie folosită ca pretext de o țoapă ca Dana Budeanu pentru a-l împroșca cu noroi pe Nicușor Dan. Și pe progresiști, evident. Puțini din presă și-au dat osteneala s-o înțeleagă pe Ana, în schimb, Dana Budeanu are rubrică rezervată pe stiripesurse.ro. De ce, numai un colonel rus care ar defecta în State ne-ar putea spune. Sau pentru că suntem mult medievali decât credem.
“Sat fără câini” ar fi fost total in antiteza cu tragedia…dar aveți dreptate asta e expresia consacrată.
Reflexele antropologice privind proprietatea nu le vom pierde decât atunci când vom procrea institutional pe cale artificială.Pana atunci natura își va spune cuvântul.
Forma eterica de proprietate, ca proprietatea intelectuală ,începe să predomine datorită “virtualizarii” vieții iar aici suntem în “epoca de piatră” prin exemplul negativ al plagiatorilor care ne conduc…
Grupul NORDIS ne-a scris sa ne spuna ca ei nu construiesc pe Lacul Morii si sa schimbam articolul. Nu e clar ce putem schimba, ca nu scrie nicaieri ca ei ar construi la lacul Morii, ci in oras, in nordul lacurilor lui Carol al II-lea.
Cit despre gunoaiele de acolo, un traseu pe care il recomand este coborirea sub podul din Barbu Vacarescu si parcurgerea circumferintelor de nord, fie spre Floreasca, fie spre Tei (cine are echilibru). Un sac negru de 100 de kg nu va ajunge, si toate astea sunt sub ferestrele imobilelor de lux. Unde e alee de parc, parcurile sunt curatate. Unde e teren privatizabil sau de furat, Doamne fereste. Nu va mai plictisesc cu fotografiile mele de sub fostul viitor zgirie nori al generalului Oprea
Daca am inventaria numarul cainilor fara stapan si nu numai din Romania am fi marcati.Peste tot unde merg dau de caini.Cei care trebuie sa se ocupe de caini,au o politica de a atrage fonduri foarte interesanta.Dau drumul la caini controlat astfel incat sa se vada importanta consumului de fonduri.Sa recunoastem ca suntem o tara fara autoritate.Avem incapacitatea de a colabora.Avem o gramada de resursa umana risipita in toate directiile fara a crea ceva concret.
Vedem numai crestere economica dar cand vom fi izbiti de realitate nu o sa stim pe unde sa scoatem caciula.
Atacul, nu accidentul, a fost pe raza administrativă a mun. București. Nu în comune.
Marog, pana sa puna cineva in aplicare propunerile si chiar Legile existente de ani de zile si eventualele lor completari si noi norme de aplicare, poate ca ar trebui sa avem si noi dreptul de a purta Arme – eventual albe -, sa se poata achizitiona de oriunde aparate, shpreiuri si ustensile anti cani, ursi, vulpi turbate si cine mai stie,…
shacali politici, poate.
Probabil canii din Tzicau nu formau haite decat ocazional, cand le mai dadeau drumul de prin curtzi, pentru una alta.
Haitele care au aparut dupa Revolutie sunt cu totul altceva – inclusiv la sate -, canii s-au salbaticit chiar in mijlocul oraselor!
(am fost muscat de un cane doar odata, dupa revolutie, si alergat de o haita dintre blocuri – pe atunci nu erau interfoane)