Buna guvernare a unui stat presupune, înainte de toate, o strânsă legătură cu cetățenii, cunoașterea nevoilor lor și implicarea, pe cât posibil, a acestora în actul decizional.
România, din acest punct de vedere, nu se afla nici măcar pe aproape de un asemenea obiectiv. Un pas înainte (mic) a fost reprezentat de Legea 52/2003 privind transparența decizionale , altul a fost Legea 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public.
Deși actorii aflați la putere se schimbă permanent, o atitudine mai contagioasă decât Ebola lovește miniștrii noștrii și funcționarii din subordine: izolarea vecină cu autismul, refuzul de a lua legătura direct cu cei (puțini) care chiar doresc să contribuie la bunul mers al societății noastre.
În urmă cu mai puțin de o lună, am decis să încerc să atrag atenția Ministerului de Finanțe asupra unor aspecte legate de TVA în domeniul sanitar. Opinia mea este că anual statul român pierde venituri datorate de agenţi economici externi de cel puţin 50 de milioane de euro. Accept ideea ca este posibil să greşesc dar, stimulat de forfota creată de iminenta republicare şi modificare a Codului Fiscal şi a normelor sale de aplicare, am decis să mă adresez Ministrului de Finanţe pentru a fi primit în audienţă.
Să nu mă înțelegeți greșit! Nu doresc să vorbesc cu ministrul personal, nici măcar cu secretarul de stat din domeniu. M-aş fi mulţumit cu un consilier, cu un director, cu un adjunct de director, cu un funcţionar de orice rang capabil să înţeleagă ceea ce am de spus şi să vadă aplicarea legii fiscale în domeniul sanitar prin prisma unuia din domeniul reglementat!
Ei bine, am eşuat! M-am deplasat la biroul de relații cu publicul, unde un funcționar plictisit mi-a spus că nu poate decât să îmi recomande să mă înscriu în audiență, solicitarea mea urmând a ajunge la doamna ministru imediat, care va decide cu celeritate când mă va primi – domnia sa sau un consilier. Bine înţeles că nu s-a întâmplat aşa. Am revenit telefonic şi am aflat că cererea mea s-a aflat la „maturat” o săptămână la cabinetulministrului dupa care a ajuns la direcţia de specialitate, unde s-a îngropat. Am insistat şi am aflat că “doamna directoare îmi transmite că voi primi un răspuns după scurgerea a 30 de zile”!? Păi, nu am făcut nicio cerere – alta decât cea de a fi primit în audienţă!! Pentru o corectă informare, trebuie să precizez că, cererea de primire în audienţă trebuie însoţită de o descriere a motivului pentru care doreşti să te adresezi autorităţii însă aceasta nu era o cerere în sine. Cereri mai facusem, în urmă cu 2 ani, pe acest subiect şi primisem doar interpretari ale Codului Fiscal care, în fapt nu tineau cont de situaţia din teritoriu, aşa că am renunţat.
Bine înțeles, ca un eventual răspuns sau chiar o programare a unei audiențe – va rămâne fără obiect, ea făcându-se după ce actul cu pricina va fi fost deja aprobat în şedinţa de guvern.
Pentru că exemplul dat este strict legat de ministrul Ioana Petrescu, trebuie să spun că am convingerea că Harvardul nu te educa în domeniul bunei guvernări. Trebuie să-ți dorești cu tărie să rezolvi problemele oamenilor în aceiași măsură în care dorești să rezolvi problemele premierului, iar asta nu se învață la școli anglo-saxone ca materie separată. Este elementar, nu se predă, aşa cum nu se ia de la început abecedarul!
România însă face, pe zi ce trece, pași după pași înapoi, parcă împotriva oamenilor din această țară.
La legea 544, răspunsurile se dau în doi peri sau pur şi simplu nu se mai dau. (Sper că din ce în ce mai mulţi cititori ai acestui site vor utilizeze aplicaţia noastră pentru legea 544 – pentru a putea monitoriza mai bine instituţiile care au deprins această meteahnă a ignorării cererilor).
Legea transparenţei decizionale a devenit neinteligibilă pentru unii miniştrii – şi aici mă întorc, involuntar, din nou, la doamna ministru Petrescu, care, în loc să organizeze o dezbatere publică pe modificările Codului Fiscal, a organizat o conferinţă de presă în care jurnaliştii au pus-o practic pe goană – când au constatat că nu ştie că forma modificată a noul proiect nu se găseşte pe site iar ca dezbaterea nu se face “cu mediul” academic, aşa cum neinspirat a afirmat. Un alt exemplu nefericit îl dă ministrul Bănicioiu, un alt reprezentant al “noii” clase politice în versiunea Ponta. Domnia sa a semnat “că primaru’” un ordin prin care obligaţiile care reveneau prin lege Ministerului Sănătăţii au fost trecute prin abrogarea unui ordin, şi la mică înţelegere, către Agenţia Naţionalăa Medicamentului, lăsând întreaga activitate de autorizare în afara cadrului legal, tocmai în vacanţă parlamentară, când nu se mai putea corecta ceva. (Nu-i bai însă, ANM-ul s-a apucat să dea autorizaţiile cu pricina fară lege, fără un ordin de ministru care s-o abiliteze, conform regulilor de funcţionare legale!) Aplicarea prevederilor legii transparenţei decizionale ar fi creat oportunitatea (inclusiv pentru subsemnatul) de a oferi un punct de vedere pe subiect, pe care Ministrul Bănicioiu şi subaltenii ar fi putut să-l accepte sau să-l respingă, protejându-se însă de gafa produsă!
În concluzie, societatea civilă (şi nu numai) ar trebui să îşi aplece mai mult atenţia asupra comunicării din ce în ce mai defectuoase a Guvernului cu cetăţenii. Instrumentele amintite, accesul la informaţiile de interes public, transparenţa şi chiar comunicarea directă prin intermediul audienţelor par a fi din ce în ce mai neagreate de catre guvernanţi şi asta ar trebui sătraga un serios semnal de alarma. Autoizolarea în turnul de fildeş al guvernarii denotă o adevarată frică de oameni, menită a ascunde incompetenţa sau aroganţa.
Rezolvarea cu o celeritate demonstrativă doar a doleanţelor şi nevoilor oamenilor care ajung în proximitatea unui premier aflat în campanie electorală ar trebui să devină o temă de reflecţie asupra cauzelor care au determinat aceasta segregare din ce în ce mai brutală dintre cei aleşi, chemaţi să guverneze ţara şi alegători.
***
Titlul ales face legătura cu titrata dar prea tânăra noastră ministru de Finanţe – Ioana Petrescu, deoarece revolta mea este legată de modul de funcţionare al acestui minister.
daca cereai audienta sa dai o spaga pentru un contract sugativa la bugetul de stat erai primit pe loc. Tu ai vrut sa te bagi in seama la mafia TVA-ului (cea mai importanta sursa de venit pentru mafia politica la ora actuala), ma mir ca nu te-au arestat pe loc pentru cita impertineneta ai avut prin aceasta solicitare. Anarahistule, vrei sa distrugi ordinea si disciplina de partid, cred ca generalul dumbrava trebuie sa se autosesizeze fata de cei care gindesc precum dumneata si care eventual mai folosesc si cartele prepay ca adevarati teroristi se sinteti.
TVA 24% colectare la nivel de 13%, diferenta inseamana citeva zeci de miliarde excelente pentru buzunarele mafiei interne cit si externe.
Mergi sa propui marirea TVA-ului si ai sa ajungi probabil sa-i iei locul domnisoarei usturoi, o sa primesti si o medalie pentru merite deosebite atit din partea maifiei autohtone cit si din partea fmi. Un TVA mai mare, un furt mai mare!