Hai să construim spitale noi! Nu avem bani? Iaca de unde avem!

De ani buni ne tot văitam că spitalele au îmbătrânit, că nu mai dispun de circuite funcţionale adecvate timpului, că unele secţii sunt atât de colonizate de bacterii ucigaşe că nu mai avem alte soluţii mai bune decât să le dărâmăm şi să construim altele, moderne. Dar nu avem bani! Ce aţi zice însă dacă avem bani suficienţi şi ministerul de Finanţe nu vrea să-i încaseze?!

De curând, ministerul doamnei Anca Dana Dragu ne anunţa intrarea ţării în deficit, fiind înşirate o serie de cauze, multe dintre ele fiind pasate discret asupra guvernului Ponta. Aşa o fi! Deoarece principala nerealizare care a condus la un bilanţ negativ după cinci luni este scăderea semnificativă a încasărilor la TVA, şeful ANAF, Dragoş Doroş, a fost pus să scoată toţi inspectorii să controleze firmele care, ipotetic, ar putea face evaziune. Ce faci însă atunci când chiar unităţi publice ale statului sunt evazioniste, refuzând să plătească TVA, iar Ministerul de Finanţe, în totală cunoştinţă de cauză, refuză să controleze şi normalizeze situaţia? În mod concret, atât spitalele publice cât şi cele private au obligaţia de a plăti TVA pentru acele servicii care exced îngrijirilor de sănătate, cum ar fi eliberarea de acte şi certificate la cerere sau studii clinice şi cercetare. Cu toate acestea, deşi obligaţia există în Codul Fiscal de aproape 10 ani, niciun singur spital nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA, unităţile sanitare cu pricina fiind, în fapt, evazioniste fiscale în toată regula!

Câteva aspecte sunt însă extrem de deranjante.

În primul, este o problemă care ţine de patriotism, de interesul nostru naţional. Grosul sumelor datorate sub formă de TVA de către spitale nu îşi au originea în România, ci provin de la firme din afara graniţelor. Studiile clinice efectuate în spitalele româneşti sunt comandate de entităţi străine, firme care desfăşoară respectivele cercetări în mai multe ţări concomitent şi care, conform Directivei incidente pentru ţările UE, datorează TVA pentru această activitate. Altfel spus ţara noastră trebuie să încaseze zeci de milioane de euro anual proveniţi de la multinaţionale şi nu o face, însă este un adevărat cerber când vine vorba de români sau de mici comercianţi. Codul nostru Fiscal este armonizat Directivei europene, însă Ministerul de Finanţe lasă pur şi simplu aceste venituri să-i scape printre degete în mod deliberat în favoarea străinilor. Situaţia este cu atât mai deranjantă cu cât am certitudinea că înalţi funcţionari din Ministerul de Finanţe sunt la curent cu acest aspect, ministrul Sănătăţii, domnul Vlad Voiculescu, el însuşi până de curând director de cabinet al doamnei Dragu, este la curent cu acest aspect, alţi înalţi reprezentanţi ai administraţiei Dacian Cioloş sunt la curent cu acest aspect. Ca şi predecesorii lor, nimeni din Guvern nu doreşte să mişte un deget!

Un al doilea fapt care este deranjant este legat opinteala privind construirea celor trei noi spitale regionale – Iaşi, Cluj şi Craiova, dar şi privind construirea de alte două spitale bucureştene, C.C.Iliescu şi Marie Curie, anunţate deja de Guvern că urmând a se construi, din lipsă de fonduri, prin finanţare europeană primele şi în parteneriat public-privat celelalte două. În ultimii 10 ani, numai din TVA-ul care trebuia încasat de la spitalele existente ar fi ajuns suficienţi bani pentru a construi de două ori mai multe decât cele 5 spitale enumerate. În fapt, sistemul sanitar ar putea produce TVA suficient pentru a construi măcar un spital nou pe an! De aceea, dacă Ministerul de Finanţe se dovedeşte a fi complet neinteresat de încasarea sumelor pe care statul român şi cetăţenii săi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, ce ar fi dacă premierul Cioloş ar transforma veniturile din TVA pe care astăzi spitalele refuză să le încaseze în venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii? Aceste sume s-ar adăuga unei alte derogări de la drumul spre bugetul de stat, accizele pentru tutun şi alcool, care în teorie au aceeaşi destinaţie, construirea de infrastructură medicală! Cititorul care şi-ar exprima uimirea faţă de această situaţie paradoxală în care ne aflăm ar trebui să-i devoalam şi unul dintre motivele pentru care reprezentanţii Guvernului nu se grăbesc să încaseze această taxă: nefiind aplicată de atâţia ani, declararea spitalelor ca plătitoare de TVA ar atrage după sine obligaţia de a executa silit managerii pe cel puţin 5 ani anteriori. Aceste persoane influente, cu puternice ancore în sfera politică, au reuşit permanent să abată interesul guvernului de la sumele care ni se cuvin. Să le fie de bine, este evident că nu vom putea recupera sute de milioane de euro de la persoane fizice – actuali şi foşti manageri – pentru un TVA care oricum nu l-au încasat! Iar a executa spitalele publice este de asemenea neproductiv, însemnând să luăm bani de la bugetul asigurărilor de sănătate, pentru a-l da la bugetul de stat şi de acolo înapoi la asigurările intrate în deficit!

De aceea, propun ca premierul Cioloş să dea dovadă de înţelepciune, să taie cercul vicios şi să amnistieze fiscal toate spitalele care până în prezent nu au plătit taxa cu obligaţia de a se declara contribuabili de a doua zi. Ar fi un gest de bun-simţ, de normalitate, în caz contrar, alăturându-se şi domnia sa celor care, în complicitate directă sau indirectă, fac ca acest popor sărac să fie şi mai sărac!

Text publicat și pe blogurile Adevărul.